Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor
« Previous 1 2
/ darkness will reign and blind us all

**Harper Hildegarde** · 09 Oct 2010, 17:23

OOC: doar eu si Alice.

Isi roti ochii prin incapere, analizand armurile ce straluceau aproape fantomatic in camera cufundata in intuneric. Asezandu-se pe podea, in pozitie turceasca, tinandu-si bagheta in poala, stransa bine cu degetele mainii stangi, se stradui sa nu scoata nici un sunet, nici chiar prin fosnetele hainelor, in timp ce se facea comod in intunecimea totala din sala. Era normal sa fie intuneric, din moment ce acolo veneau destul de rar elevi si, in plus, era noapte.

Cum se indoia ca chiar si ingrijitorul l-ar fi gasit acolo, inchise ochii, dubland perdeaua de intuneric din fata ochilor sai, inspirand adanc. O pauza bine-venita de la palavragelile iritante ale colegilor sai de camera, de la vesnica tentatie de a isi poerde orele noptii cufundat in lectura uneia dintre cartile nu tocmai recomandate pentru a fi citite de elevi sau pur si simplu hoinareala fara sens prin Castel.

Ii placea acea camera. Un usor scartait aproape surd al armurilor invechite, gata sa prinda viata pentru a apara Hogwartsul daca era necesar, conform cartilor de istorie, la care se adauga faptul ca temperatura era ceva mai scazuta decat in restul Castelului, o facea perfecta pentru o retragere temporara, meditativa.

**Alice Swan** · 09 Oct 2010, 17:25

Mergeam prin castel privind absenta tavanu-l ce imi dezvaluia cele mai ciudate forme.Noaptea era un bun sfetnic,iar in acele momente o stiam mai bine decat niciodata.Am inaintat prin perdeaua de intuneric ce parea aproape materiala fredonand in surdina o melodie ce avea atat de multe semnificatii pentru mine chiar si dupa tot acest timp.
Simteam cum negrul fumuriu al castelului ma zdrobea sub greutatea sa asa ca am continuat sa merg in pas alergator catre refugiul meu.
Singura camera de care nu multe persoane stiau si poate chiar daca stiau incercau de fiecare data sa o evite.
Acum alergam de a binelea fugind parca de umbra mea ce ma vana precum cea mai importanta prada.Cand am ajuns m-am prins de clanta usii parca tinand obiectul ce ma proteja atat de mult.Am intrat timida simtind ca invadez spatiu cuiva desi stiam cu avea cine sa fie in acea camera.
Am soptit baghetei "Lumox" parca incercand sa nu deranjez pe nimeni.
In lumina slaba a baghetei puteam sa sesizez vag o silueta.
M-am speriat crezand ca este un profesor,insa am ramas in camera chiar daca asta putea sa ma coste ceva.

**Harper Hildegarde** · 09 Oct 2010, 17:49

Se stramba simtind cum i se incordeaza muschii fetei pentru a ii lipi din nou de trasaturi figura rece pe care o afisa in mod normal. Simti un fior pe sira spinarii, ca si cum l-ar fi atins direct in minte o bucata de gheata, in timp ce deschidea ochii, observand ca sursa luminitei care sparsese intunericul lui era chiar o bagheta aprinsa. Cine s-ar fi putut trezi sa aprinda o lumina chiar atunci, chiar acolo? Poate era ingrijitorul; aceasta era o perspectiva nu tocmai optimista, asa ca se hotara sa o ignore.

Urmari cu privirea silueta, estimand-o dupa forme ca fiind a unei fete, fara sa isi poata insa da seama exact ce varsta avea. Era probabil destul de apropiata de anii sai, insa asta era destul de irelevant avand in vedere ca momentan nu vroia decat sa o faca sa dispara din campul sau vizual. Ridicand usor bagheta in aer, o aprinse la randul sau, suficient cat sa poata studia mai bine nou-venita aparuta. O viperina; Mai mult decat clar.

Asta era din nou o veste proasta, din moment ce prezenta a doi viperini in timpul noptii in Sala Armurilor, cu posibilitatea de a fi prinsi de un profesor, insemna ceva nu tocmai placut. Sigur ca fiind doua persoane cu inteligenta si siretenia caracteristica acestei case s-ar fi scapat mai usor de vina, atata timp cat ar fi gasit pe cineva pe care sa dea vina. Zambi brusc, cu o tenta rautacioasa. I-ar fi placut sa apara brusc in peisaj un pufulete pentru acest rol.

**Alice Swan** · 10 Oct 2010, 12:12

Silueta incepu sa se contureze si mai mult dintr-o ceata densa puteam distinge exact forme si din forme chipul unui baiat.M-am chinuit destul de mult sa gasesc simbolul casei lui pe roba,dar intr-un final am vazut ca era in aceasi casa cu mine.Brusc am vrut sa zambesc,dar nu stiu exact daca era momentul.Nu il cunosteam si nu ma cunostea si in acele momente parca imi era teama sa imi pronunt numele.M-am apropiat de el cu pasi marunti,incercand sa imi opresc inima din acea bataie nebuneasca.Nu eram un cercetas curajos,dar nici o viperina fricoasa.

"Buna!"Am spus aproape soptit gandindu-ma ca nu ma auzise.L-am lasat sa imi spune ceva desi aveam senzatia ca nu era tocmai genul de persoana deschisa unei conversatii placute.

**Harper Hildegarde** · 10 Oct 2010, 12:25

O analiza cu grija pe fata, observand ca nu parea sa se simta prea confortabil. Dupa stiinta lui, marea majoritate a viperinilor erau obisnuiti cu incalcarea regulilor si legilor impuse de altii, deoarece statutul lor, ce ii declara ca fiind superiori tuturor celorlalti, ii facea sa poata modifica orice regula dupa bunul plac. Pana la urma, orice lider are dreptul de a schimba pilonii pe care se sprijina o societate, mai mult sau mai putin intr-un sens bun.

Totusi, aici parea sa aiba de-aface cu o persoana poate obisnuita sa treaca peste ce i se impune ca fiind corect, insa mai putin obisnuita sa fie prinsa. Daca te-ar fi prins ingrijitorul nu ar mai fi fost atat de buna situatia asta, nu crezi? Replica, interpretand salutul ei add literam, mai mult intr-un sens metaforic.

Isi stinse bagheta, tinand-o insa inca bine in mana, lasand intunericul sa il invaluie, fiind doar putin luminat de unealta magica a colegei sale, suficient doar cat aceasta sa isi dea seama care ii era pozitionarea. Nu vroia totusi sa fie brusc actor de thriller Incuiat, varianta vrajitoreasca.

**Alice Swan** · 10 Oct 2010, 12:57

Am ramas putin suprinsa de reactia lui parca aveam un cercetas in fata ce ura mult viperinii si nu un viperin ce vorbea cu o colega de casa.
Era genul de persoana care te eticheta dupa prima vedere si nu astepta sa te cunoasca indeaproape.Am zambit oarecum ironic incercand sa ma stapanesc si nu ma cert cu el.

"Nu este prima oara cand vin aici si nici prima ora cand trec pe langa ingrijitor fara sa ma observe,deci in nici un caz nu are cu sa fie [rea situatia!"

I-am zis ironica trecand pe langa el stiind ca in spatele lui era un fotoliu ce se afla langa un geam.Am deschis geamul lasand aerul rece de noapte sa imi alinte chipul.M-am asezat in fotoliu si am asteptat o replica destul de usturatoare din partea lui.

**Harper Hildegarde** · 10 Oct 2010, 13:06

Bun, deci nu era o fatuca aterizata intamplator la viperini prin stupida coincidenta a faptului ca era suficient de proasta cat sa provoace o reactie alergica a jobenului si sa-l dea peste cap. Daduse pana atunci peste cateva astfel de specimene, fara sa poata intelege cum ajunsesera la Viperini, in afara de situatia destul de probabila precizata mai inainte. Da, cu siguranta ar fi fost un pur noroc. Pentru el chiar ar fi fost un noroc sa dea peste o astfel de jucarie draguta acolo, avand in vedere ca s-ar fi putut distra putin fara sa riste scaderea unor puncte. Totusi, nici chiar cei mai nedemni viperini preferau sa isi rezolve conflictele intre ei altfel decat riscand punctele casei lor. Cel putin aceasta era o trasatura comuna tuturor colegilor sai.

Deci faptul ca ti-ai aprins bagheta te-ar fi facut sa treci neobservat pe langa un ingrijitor? Interesant rationament. observa, ca fapt divers, uitandu-se in jur. Cel putin vederea suficient de bine pe intuneric cat sa nu aiba nevoie de lumina baghetei sale pentru a se descurca in acea camera, avand in vedere ca departarea fetei il privase de oarecare deslusire clasica prin intuneric. Fara sa astepte un raspuns din partea ei, adauga: Buna, ca si cum intre salutul ei si acest raspuns al lui ar fi trecut doar o fractiune de secunda, nu un shimb de replici nu foarte galant.

**Alice Swan** · 10 Oct 2010, 13:17

Nu il intelegeam pe acest baiat era greu de citit si mai ales ca dupa acea replica ce ma asteptam sa fie usturatoare se comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ca si cum am fi doi straini,dar in relatii bune ce incearca sa poarte o conversatie amicala.Intradevar nu eram genul de persoana care sa nu uite si sa poarta ranchiuna,insa aceste reactii ale lui nu le gaseam rostul.

"Nu m-am plimbat prin castel cu "soarele in mana"," am spus irorica aratand cu degetul catre bagheta continuand "si inainte sa intru aici am aruncat pentru orice eventualitate vraja <Muffliato>!"

I-am zis scotandu-mi o tigara dintr-un pachet aprinzand-o tragand cu putere din ea.

**Harper Hildegarde** · 10 Oct 2010, 17:30

Oh, minunat miros de tutun. I se facu brusc pofta de tigari, insa isi dadu seama ca nu luase pachetul la el. Din moment ce venise acolo cu intentia de a uita pentru cateva momente de toti si de toate, nu se gandise ca va avea sa simta din nou usturimea neplacuta din zona pieptului, in semn ca pofta ii starnise o nevoie viscerala de nicotina. Auzindu-i cuvintele, afisa un zambet pe jumatate ironic, pe jumatate amuzat. Sa inteleg ca iti plac plimbarile nocturne.

O observatie banala, totusi daca tot era cineva in zona, era mai practic sa afiseze o oarecare disponibilitate la comunicare, din moment ce era si o colega de casa. Nu ca ar fi avut o atat de mare importanta pentru el. Se purta mai acceptabil cu viperinii doar pentru ca asa se cerea, intr-un fel, si pentru ca de multe ori ii putea fi util sa nu fie singurul care rade atunci cand vroia sa se distreze cu un adorbail pufulete. Adorabil de torturat, din diverse puncte de vedere. Altfel ar fi fost inutil sa faca parte dintr-o casa anume.

Scutura usor bagheta, murmurand un Accio Kent8!, simtind cum dupa cateva clipe pachetul sau de tigari il izbeste direct in cosul pieptului, ca si cum si-ar fi insusit rolul de medicament pentru o durere nu doar fizica, ci si psihica. Zambi aproape cu tandrete inspre tigara atunci cand o extrase dintre celelalte, aprinzandu-si-o, tinand-o doar intre buze in timp ce tragea cu nesat din ea.

**Alice Swan** · 10 Oct 2010, 22:20

Stateam si il priveam cum fuma cu patos din tigara.
Era ciudat ca acelea erau tigarile mele preferate si el fuma acelasi tip.
M-am asezat mai bine in fotoliu gandindu-ma la ceea ce tocmai imi spusese.Imi placeu plimbarile nocturne,deoarece noaptea ma linistea atunci puteam gandi la rece si fara bariere.Am tras un ultim fum din tigara stingand-o de peretele camerei din piatra gandindu-ma ca ar trebuii o scrumiera si in aceasta camera.

"Sa zicem ca imi face bine aerul de seara,apropo daca aveai nevoie de o tigara pute-ai sa imi ceri!"

I-am zis zambindu-i scotandu-mi alta tigara din pachet.
Ce e adevarat,fumam cam mult,insa in acele momente tigarile ma relaxau mai mult ca niciodata.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor « Previous 1 2 //  / darkness will reign and blind us all

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor
« Previous 1 2
/ darkness will reign and blind us all