Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Darkness.

Sub asternutul de stele Ronnie se simtea in siguranat. Mereu fusese o persoana nocturna. Il placeau lucrurile intunecate si misterioase. Acum mergea agale pe domeniul castelui indreptandu-se catre Padurea Interzisa. Nu-i era frica pentru ca nu era singura. Era calauzita de steaua ei. O mica sclipire argintie pe imensa bolta cereasca.

Cand ajunse in padure se duse la locul sau preferat. Un mic locusor extrem de intim aflat langa un lac. In acel loc se aflau creaturile sale magice preferate, unicornii. Imediat ce ajunse in dreptul lacului una dintre acele fiinte maiestoase se apropie de ea cu sfiala. Unicornii sunt finte foarte complexe, nu se apropie niciodata cu adevarat de oameni. Mereu le e frica, dar Ronnie stia ce are de facut. Se gandi la prima zi cand venise cu Helena la Hogwarts si o intalni pe Bell, iar apoi rosti: Expecto Patronus. Un unicorn superb facut din sclipiri de lumina aparu in fata unicornului real. Cei doi o luara la fuga, iar Ronnie ramase in liniste langa lac.
Un tropait infernal se auzi in apropiere, iar fata reusi sa recunoasca sunetul scos de copitele centaurilor.
"Ceva nu este in regula" zise viperina si o lua la fuga spre intrarea in padure.

Viperina alerga catre intrarea in padure. Cand ajunse aproape de aceasta descoperi de unde venise tropaitul de copite. Unul dintre cei mai batrani centauri din padure se afla chiar in fata ei. Lucs era un centaur minunata ale carui plete castanii perfect ondulate atarnau aproape de pamant. Ochii albastrii ce in lumina paduri pareau verzi ii straluceau incantator.
Situatia nu prea parea incurcata la inceput, dar apoi Ronnie zari ca centaurul se uita amenintator la cineva. Mare i-a fost surpriza cand vazu ca in fata batranului centaur se afla o fetita micuta acoperita cu o pelerina negara. Ronnie se gandi ca este o boboaca uitandu-se la statura sa miniona si la chipul fraged.
"Stai cuminte, baiete" ii spuse viperina centaurului bazandu-se in totalitate pe darul sau.
Ronnie avea o putere ce era ciudata chiar si pentru lumea vrajitorilor. Ea putea calma animalele doar vorbindu-le sau uitandu-se patrunzator in ochii lor.
Ceturul se intoarse catre viperina, iar in clipa aceea fusese fermecat.
"Micuta vrajitoare, puiul de om ne-a pangarit sanctuarul. Trebuie sa plateasca" zise Lucs pe un ton autoritar uitandu-se cum i se dilata pupilele vrajitoarei.
"Nimeni nu trebuie sa plateasca. Este doar o boboaca, nu stia ce face" spuse Ronnie facandu-si vocea extrem de blanda si moale. Centaurul inca o privea atent si parea ca intrase in transa. Observand ca nu este lucid, fata ii facu semn boboacei sa treaca in spatele sau.

OOC: Vezi ca deasupra ai scris din greseala Melisse (:

Cand centaurul pleca viperina se simti usurata. Stia ca oricum avea sa-l calmeze, dar se bucura ca ajunsese la timp, inainte ca boboaca sa fie ranita.
"Alta vipeirna?" o auzi pe fata intreband pe un ton ironic.
"Da. Si cred ca ai ratat sa introduci un multumesc ca mi-ai salvat viata in conversatia noastra" spuse Ronnie uitandu-se urat la ea.

Viperina o conduse pe boboaca pana la o alta intrare in padure, cea mai sigura dintre toate existente.
"Ia-o pe aici pana ajungi la cocioaba paznicului vanatului" spuse Ronnie si ii arata cu mana unde trebuia sa faca dreapta si unde stanga.
Imediat ce termina discutia se indrepta catre sactuarul centaurilor. Stia ca fapta boboacei avea sa aibe consecinte grave si ca Lucs cam pe atunci isi revenea din transa si avea sa realizeze ceea ce tocmai se intamplase.
Viperina avea un mers rapid, dar foarte bine calculat. Niciun pas nu eram mai mare decat altul. Asa ca ea putea fi mereu gata de atac si putea identifica orice sunt de pasi ce nu era al ei.
'Ce-o fi asta?' se intreba pe sine viperina cand auzi niste fosnaituri in spatele sau. Cand realiza ca probabil era o fiinta umana gandul o duse imediat la cealalta viperina. Nu era deranjata ca era urmarita, era deranjata ca fata era extrem de impertinenta.