Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Spitalul Sf. Mungo

1 2 Next »

/ Das Parfume

O strinse da talie cind acesta se asezase in bratele lui. Se asteptase ca ea sa se mai joace, dar separe ca si singura vroia asta, vroia sa fie numai a lui. Tot ce-i spunea ii era peste puteri sa auda. Cind un asemnea inger sta in brate, e cam greu sa te concentrezi in alta parte. Si totusi nu scapase nici un cuvint. Si cum ai platit ultima data? Raspunsul veni printr-un gest. Vazu incheietrua si fusese cuprins de un tremurat involuntar. O strinse si mai tare de talie si ii lua mina. Era de-a dreptul inuman, pielea ei era atit de fina, iar ea atit de fragila si un nu stiu cine a indraznit sa-i faca durere. Urmatoarele fraze nici nu le auzise. In cap aparuse un dulce plan de razbunare pe care mai devreme sau mai tirziu avea sa-l aplice. Ii mingiase usor cu buzele zona afectata. Sufletul i se umplea de singe cind vedea, il durea si pe el pentruca nu o putea proteja de toti si de toate.

O saruta si el cum o acuratete deosebita, de obicei punea toata pasiunea lui in saruturi, dar cum sa temea sa nu o faca sa sufere. Uneori i se parea ca doar cu simpla privire ar putea sa o ranesca. Hai sa facem altfel, ii duci certificatele si sa nu te mai prind pe acolo. Pur si simplu vreau sa te protejez si o sa fac tot ce-mi sta in puteri. Pentru asta insa si ridica incheiatura ei vatamata o sa platesca si nu glumesc. Esti cea mai scumpa fiinta pe care o am. Se simtea puternic, pur si simplu miniunat atunci cind erau doar ei, iar ea era o minune, ingeras care dorea sa fi cu el si facea totul in fuga pentru ca timpul ramas sa-l petreaca impreuna.

Chiar daca afara batea ploia si poate ca nu era el mai potrivit moment, ii venise o idee despre cum puteau sa plece de acolo. Ai fost vreo data in piele unui alpinist?

• Inchise ochii pentru cateva momente si se lasa cu mintea goala stand doar in brate la el, avea nevoie in unele momente de el mai mult ca oricand. Stia ca nu e posibil sa se vada cu el mereu, el avea treaba si ea la fel, insa chiar daca treceau cateva zile si nu se vedeau, dorinta de a-l revedea era tot mai mare pe zi ce trece. Se uita si ea la rana ei care era destul de urata la incheietura, vru sa zica ceva insa se abtinu. Cum platise ultima data? Asa, cu rana aceea. Tinuse minte ca intarziase cu cateva zile cu un medalion si barbatul care conducea acel grupulet din Devoratori se enervase destul de urat astfel incat o prinsese de incheietura si stransese tare, iar ea se alesese cu o rana destul de urata, ca aceea. I raspunse la sarut si isi puse mainile in jurul gatului lui lasandu-se in brate la el si rosise cand acesta incepu sa vorbeasca zicand "Esti cea mai scumpa fiinta pe care o am".
  -Si eu te iubesc. Murmura ea apoi se desprinse usor de el si privi in sus, trebuiau sa iasa cumva din camera aceea. In plus, nu mirosea nici excelent de grozav acolo si era o camera plina cu hartii inutile, cel putin pentru ea. Isi arcui o spranceana cand acesta pomeni de alpinism. Defapt, nu mai facuse niciodata asta, nu stia ce senzatie era sau cum era. A fost si ea expusa in fata unor chestii asemanatoare, dar chiar alpinista nu ajunsese niciodata. Tinea minte ca avea o prietena buna in copilarie care mereu era dupa lucrurile astea, iar acum pur si simplu i disparuse adrenalina. Isi scutura capul pentru a reveni la realitate si il privi pe baiat in ochi pret de cateva secunde si apoi dadu negativ din cap.
  - Nu..cel putin nu stiu sa fi facut nimic de genul. Murmura ea dand absenta din umeri insa in acelasi timp afisand un zambet copilaresc. Ce ai de gand? Spuse ea razand si se ridica din brate de la el dandu-i mana sa-l ajute sa se ridice si el. Isi inchise hanoracul, simtea deja cum frigul i strabate tot corpul ei firav, cine spunea ca spitalele sunt locuri reci si sumbre avea dreptate, ea una ura cuvantul "Spital". Se intoarse spre el, zicand:
  - Haide...spune!

Nu de putine ori i s-a spus ca ideile lui nebune il vor duce direct in lumea de dincolo. Adrenalina care era in exces in singele lui il impingea la multe aiureli, iar ziua aceea nu era o exceptie. La inceput Jimmy isi facea cruce de fiecare data cin Arty facea ceva timpit, dar cu timpul se obisnuise, insa frica pe care o avusese la iceput nu i parasise nici acum. Spera ca July sa fie mai curajoasa si intelegatoare. Nu-ti face griji, vei avea acesta experienta curind. Scoase bagheta de sub curea (locul cel mai sigur dupa cum zicea el) si facuse sa apara o funie destul de lunga cu noduri la fiecare 10 centimetri. O lega de un raft foarte incarcat si deschise larg ferestrele lasind ploaia sa patrunda in incapere. Era rece si un vint putrenic facuse sa zboare certificatele peste tot. Iati bucata de hirtie si vino sa te invat. Avea un drum anevoios pina jos. Ea singura il provocase si timpul il presa mai mult pe el decit pe ea. O fi piticania aceea mai mica decit el, dar nu se sfia sa racnesca ca un nebun de ce a intirziat atit de mult si ca in timpul acela se ocupa cu ceva mai placut.

• Bine, asta era total ciudat chiar si pentru o cercetasa. Se spunea ca Cercetasii sunt cei mai curajosi, de aceea se numeau asa insa avea si ea retinerile ei, de exemplu ca asta. Dar avea incredere in Artimei ca totul va fi bine si nu va pati nimic, exact ca in ultima intalnire a lor. Realizase brusc ca de fiecare data cand se intalnisera se intamplase ceva de genul, aventura, chestii de luat, de exemplu acuma certificatul si tot felul de lucruri de genul acesta. Nu o deranja, caci ea era o impatimitoare a surprizelor si a aventurilor, mereu patiind cate ceva de genul. Insa mereu avea o scapare, o solutie sa iasa din probleme, dar stia ca avea sa vina aceea zi in care nu avea sa mai scape. Isi scutura capul, nu avea sa si-l umple acum cu ganduri rele ci trebuia sa se concentreze pe situatia de acum si pe Artimei. Il privi pret de cateva secunde si ezita, urmari toate miscarile lui, inclusiv atunci cand acesta lega o funie de un raft plin de carti grele. Bun, deja isi imagina cum avea sa moara acolo. Inchise ochii pentru cateva momente dar apoi merse in dreptul ferestrei si se apleca pentru a vedea cat de departe trebuiau sa coboare, si Fereasca Sfantul ca era destul de mers pana jos, era o distanta destul de enorma, isi spunea Julieta in gand. Se intoarse spre el si zise:
  - Uhm..bine, si acum?

Acum e o nimica toata. Uitate atent la mine dupa care va trebui sa repeti singura. Se urcase cu picioarele pe pervaz si luase in mina funia astfel incit palma sa se sprijine de nod, iar degetele stringeau foarte bine spatiul intre noduri. [colr=green] O tii foarte strins. Sa nu te temi sa te inclini pe spate nu va fi nimic. Pozitioneaza piciorul sting pe suprafata peretelui, dupa care urmeaza cel drept. Imagineazat-ti ce mergi inapoi, tii strins funia si nodurile trebuie sa sustina plama misti miinile in acelas ritm cu picioarele.[/color] Cobori citiva pasi in jos in timp ce-i arata cum trebuie da facut. Cel mai greu este sa iei pozitia. Dupa floare la ureche. Vino si eu te ajut de aici. Coborise el primul dupa regula, putea sa o ajute pe ea si apoi sa-si dea si el drumul, doar ca cel mai experimentat era primul, caci in timpul coboriii se puteau imtimpla multe lucruri si mai usor este sa sustii de jos decit de sus.

Isi imagina ce ginduri ii veneau fetei acum in cap, da era un nebun si acum citeva minute i-a spus acestui delirat mintal ca-l iubeste.

• Nu era atat de usor pe cat parea, defapt era extrem de greu. Orice pas gresit te putea duce la moarte, adica cadere in jos si poc..mergi pe lumea cealalta. Incerca sa nu se gandeasca la asta, nu avea sa-si strice buna dispozitie din nou cu lucruri dinastea. Lua o gura de aer rece si privi in jur, isi puse certificatele in spatele blugilor in buzunare si le pozitiona bine acolo pentru a nu cadea. Privi din nou in jos observand distanta imensa care era si incerca sa nu se teama, nu era slaba de inger, niciodata nu fusese. Moartea parintilor i daduse putere sa treaca mai departe si nu avea sa de-a inapoi acum de la acest proces. I se puse un nod in gat si apoi isi facu curaj. Privi din nou in jos vazandu-l pe el si apoi zise:
  - O sa ai pe constiinta moartea mea! Murmura ea razand si apoi reveni la normal. Se urca cu picioarele pe pervaz si lua in mana funia astfel incat palma se sprijini de nod, iar degetele ei fine si lungi tineau bine strans spatiul dintre noduri. Pozitiona piciorul stang pe suprafata peretelui dupa care cel drept si in acelasi timp isi imagina ca mergea cu spatele si misca mainile in acelasi ritm cu picioarele. Simti vantul rece cum i trece peste gatul alb si cald dar brusc o clipa de neatentie si aluneca cu unul dintre picioare. Se prinse bine de funie si reveni din nou la pozitia initiala, dar de data aceasta cu inima batandu-i tare si alert.

Si totusi gresise cind aspus ca o sa aiba pe constinta moartea ei. El nu avea sa mai traiasca prea mult dupa asta. Ii alunecasera miinile din cauza apei ce intrase in funie. Ii era lui greu, dar ea oare ce simtea? Incepea deja sa regrete ca avusese acea idee, dar nu stia cum altfel sa mai iasa de acolo. Fii calma, nu te duci la moarte, crede-ma nu-i atit de mult pe cit ti se pare. Ei ii spune sa fie calma, dar in interior era agitat si foarte nervos, se temea ca isi va mai pierde echilibrul, iar el nu putea sa respire linistit cind statea cu picioarele in aer. Mai avea undeva doi metri pina la pamint cind a dat drumul la funie aterizind cu picioarele in iarba uda, mai bine spus intr-o baltoaca plina de apa si poate putin noroi. Minunat s esimtea ca un purcelus, doar ca purceii in mizerie se simteau in largul lor, in timp ce el era ceva mai curat, nu in zadar si-a cumparat masina de spalat.

Si curajul sa sari peste inca trei pasi? Te prind eu de aicea. Si intinse miinile. Nu era destul ca o pusese ca escaladeze spitalul, dar o mai si incuraja sa sara de la o inaltime, undeva d eun metru jumate, nu era mult, pentru el, pentru ea poate ca era egal cu un kilometru.

• Inghiti in sec, simtea doar acel vant rece care i trecea printre buclele roscate. La naiba, stia ca nu i era rau de inaltimi, nu putea sa fie opusul fix acuma. Trase aer in piept, se uita in sus. Era tarziu, noapte si doar felinarele agatate de zidurile spitalului mai erau aprinse. Privi apoi in jos, stranse si mai tare mainile pe funie dar se sustinu bine cu picioarele, trebuia sa faca asta odata si odata. Nu ajunse cu privirea spre baiat insa continua sa coboare in ciuda faptului ca el i zicea sa stea calma, nu putea. Si stia ca nici el nu era calm, parca putea sa-i auda bataile inimii. Insa se mai linisti auzind ca nu era mult.
  
  Isi intoarse capul intr-o parte, apoi mai cobora inca cativa pasi si se opri. Trebuia sa sara, trebuia sa o faca nu? Privi in jos si apoi in sus si sari, aterizase fix la el in brate. Isi puse mainile pe ochi cand facuse asta si apoi le indeparta incet, spera doar sa fie pe pamant sau la el in brate sau oriunde pe pamant, numai nu in aer. Deschise ochii si apoi isi intoarse privirea catre el, zicand:
  - Spune-mi ca am ajuns pe Pamant.

Era un inger fata aia, facea tot ce-i spune si pentru asta era gata sa o duca intreaga viata pe palme. Ea nu-i putea spune nu, vedea asta foarte clar. Dovada vie este si aceasta situatie, era departe de pamint si totusi l-a ascultata a sarit, la el in brate. Ce-i drept ca a trebuit sa danseze putin el pe acolo ca sa o prinda, dar se merita. Cum o prinsese ca sa nu cada jos sa invirti putin cu ea in brate, dar se pare ca nu-i reusise miscarea. Ambii erau uzi si murdari, dar pe pamint. Acum chiar esti pe pamint. O strinse mai tare linga el. Sa fi stiut ea la ce se gindea el in fiecare seara, sa fi stiut ea ce vroia el cu adevarat de la ea. Era un pic sadic si poate un real profitor, dar pe ea o dorea, dorea sa o aiba alaturi si nu doar pentru o noapte cum se intimpla de obicei, dar pentru tot restul vietii.

ave ginduri nu de ingeras, dar sapera sa le poata realiza vreodata, spera ca ea sa ramina asa de draguta si de gingasa si sa nu o strice un eventual nou statut social pe care l-ar fi capatat daca avea sa-l aleaga. Incerca sa se ridice de jos, aveau sa racesca ambii cumplit, si nu putea sa permita asta. Numaa el vea voie sa raceasca, ii placea cind cineva avea grija de dinsul in timp ce el murea, doar ca in ultimul timp nu avusese parte de asa ceva.

• Privi in jur, rasufla usurata in momentul in care simti pamantul sub picioare sau mai bine zis apa aceea cu noroi. Niciodata nu i placuse murdaria, dat fiind ca era fecioara, se zicea ca fecioarele erau obsedate de curatenie. Inghiti in sec si apoi simti cum este invartita, aproximativ invartita mai bine spus si apoi il privi in ochi, desi nu crezuse la inceput ca avea sa tina relatia, existau zile cand nu se vedeau aproape deloc din cauza faptului ca ea era Sefa de Casa acuma si avea indatoriri, iar el cu treburile lui, ziua se scurgea si ei nu se vedeau, insa momentele cand le petreceau impreuna erau cele mai reusite, dupa parerea ei. Voia acum sa-l aiba, nu pentru doua trei zile, ci pentru toata viata, sa-si petreaca restul vietii cu el.
  
  Nu si-ar fi putut imagina viitorul ei fara el, probabil ar suferi enorm stiind ca avea sa stranga pe alta in brate, insa isi scutura capul rapid sa-si alunge gandurile rele care aduceau pe viitor lucruri rele. Se ridica de jos cu ajutorul lui, zicand:
  -Sunt sigura ca unul dintre noi va raci, daca nu tu..atunci eu. Insa as fi bucuroasa sa fac pe asistenta pentru tine. Murmura ea razand si apoi isi scoase bagheta din buzunar, uscandu-se pe ea si apoi pe el rapid, revenind ca noi.
  - Suntem ca noi. Spuse ea razand si apoi se apropie de el sarutandu-l usor pe buzele moi, punandu-si mainile in jurul gatului lui.