Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / dazzling girl, dazzling love.

Zâmbi ironic către Cress când o aude spunând că îi va da cărţile de tot ei. Nu era chiar ceea ce voia să audă. Îi zâmbeşte când o aude şi îşi trece mâna prin firele ei şatene, moi, de păr, cu acelaşi zâmbet pe buze, pe care îl avea în fiecare seară în care o vedea. O privi cu coada ochiului oe Pattie, care râdea prosteşte atunci când Cress îl sărută pe obraz şi, într-o nano secundă îşi întoarce capul, sărutând-o pe buze uşor pe şatenă.
Surâde dulce, apoi şi îi dă drumul lăsându-se pe spătar cu un zâmbet satisfăcut cât Patt îl lovea cu piciourl, intenţionat, chicotind cu privriea fixată către Cress. Lay ia o gură din sucul de dovleac şi se strâmbă, pentru că era prea dulce pentru el.

Il priveste cu coada ochiului, stiind ca nu se astepta la raspunsul acela, in ce priveste cartile. Ii arunca o privi, prin care-i spunea sa o lase in pace, caci ii placea surioara lui, si avea de gand sa se poarte cu ea, ca si cum ar fi fost propria ei sora. Inchise ochii atunci cand degetele satenului ii trecura prin par, simtind fiori placuti pe sira spinarii, iar cand buzele lui le apasara pe ale ei, Cress rosi, chicotind usor cand o auzi pe Pattie razand. Il privi in ochi, simtind acelasi gol placut in stomac, daruindu-i cel mai adorabil zambet al ei. Isi intoarse apoi privirea spre Pattie si ii zambi.
-Ce zici de inca o prajitura piticot? o intreba cu zambetul pe buze, iar cand micuta aproba, satena ii facu semn chelneritei, comandand alte doua prajituri cu ciocolata. Incepu apoi sa-i povesteasca lui Pattie despre festivitatile care aveau loc in Castel si despre cat de frumos era decorata Sala Mare, in fiecare seara.

Era, practic, înafara conversaţiei. Îi priveşte chipul roşind şi nu îşi poate abţine un surâs, deşi continua să privrească spre lemn, fără să fie foarte atent la ce vorbeau fetele. Era ceva legat despre Hogwarts şi ce se întâmplă de sărbătorile mai importante, deci era ceva ce ştia şi nu îl interesa atât de tare. Ia o gură din suc, ridicându-şi privirea, uitându-se afară, unde era întuneric, şi zăpada continua să se aşeze afară. Se gândi că mâine în curte urmau bătălii pe bune cu vrăji şi zăpadă. Poate se va duce şi el, dacă va reuşi să se trezească al timp, pentru că primul fort construt era gata pe la opt, ceea ce însemna trei ore de lucru, iar la cinci era mult prea matinal pentru el.
Fără să îşi dea seama, pe buzele lui se lărgeşte un zâmbet, pentru amintirile pe care el avea despre acel loc. Îşi lasă capul în jos, clătinându-l uşor, în semn de 'nu' deşi nu ştia de ce. Făcu ast apentur două secunde, apoi priveşte din nou lemnul, redevenind serios.

Îşi îndreptă privirea spre Lay, zâmbind blând când îi văzu surâsul. Nu ştia la ce se gândea, dar clar era paralel cu discuţia lor. O auzi pe Pattie pufnind nemulţumită când aceasta observă că fratele ei este din nou plecat în lumea lui, şi chicoti slab.
-Mâine dimineaţă vi când se construiesc forturile? întrebă după o scurtă privire aruncată afară. Îi plăceau zilele de iarnă de la Castel. Întotdeauna erau aşteptaţi cu o ciocolată caldă, după ce intrau îngheţaţi şi uzi de afară. Ca să nu mai spună ca Spiriduşii de casă făceau o ciocolată caldă de-ţi lăsa apă în gură. Îşi întoarse privirea spre Pattie când aceasta întrebă despre forturi, şi zâmbi larg.
-În fiecare an atunci când ninge mult, fiecare casă îşi construieşte un fort, apoi încep bătăile cu zăpadă, spuse şatena, iar chipul lui Pattie se lumină. Cress râse când micuţa exclamă în gura mare că abia aştepta să fie şi ea elevă.

resări când o aude rostind ceva despre forturi. Bănui ce întrebă. Era acel ceva la care se gândea el. Cţteodată, se întreba dacă nu cumva îi citea gândurile în aceste momente. Sau dacă nu cumva gândea cu voce tare. Se uită la ea, schiţând un zâmbet încurcat, trecându-şi limba peste buze, afişţnd un zâmbet finuţ, cât îi prinde piciorul lui Pattie cu mâna, oprind-o să îl mai lovească.
- Nu ştiu. Depinde cine merge. Oricum, dacă mă duc eu, o să mâncaţi toţi bătaie. rosti, ridicându-şi umerii.
Anul trecut, ca şi acum doi ani, Lay a fost cel care i-a scos din probleme pe ochi de Şoim. Toată lumea ştia că specialitatea lui erau vrăjile de apă şi că îi lua cel mult cinci minute să îi distrugă pe ceilalţi. Îi zâmbeşte lui Cress, observându-şi tatăl profilându-se în uşă. Îşi dege glasul, şi se ridică brusc, lăsând banii pentru ce au consumat pe masă, după care îi face semn lui Pattie să se îmbrace, spunându-i pe chineză să se grăbească. Aceasta dă din cap, fără să comenteze, şi surâde către şatenă.
- Noi... Trebuie să plecăm. Ne vedem la castel? I promise Chinese tea and other stuff like that. făcu el, după care îşi ia sora în braţe, aplecându-se în faţa ei, ca un reflex de care nu o să scape niciodată, şi se întoarce către tatăl lui, pe buzele lui lărgindu-se un zâmbet fals.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 80
Viperini - 70
Topic Closed !