Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ De cate ori poate muri un suflet?

**Scarlett Soul** · 16 Oct 2010, 13:14

'Daca chiar imi vezi sufletul, atunci sunt sigura ca auzi si ceea ce-ti voi spune acum.Asculta-ma, atinge-mi inima, iubeste-ma asa cum sunt.Totusi, te-ai gandit vreodata ca acea creatura din tine nu este decat o mica parte ce ai lasat-o sa-ti invaluie inima si sa o transforme in sloiuri de gheata. Te-ai gandit sa fi TU fara sa tii cont de EL, de ALTII, de LUME ?

DACA AI STII SA TE ASCULTI, TE-AI INTELEGE ! '

Nu stia daca Aylee avea sa "receptioneze " mesajul, sau daca macar s-ar fi irosit sa-i raspunda, insa nu avea timp de asta acum... De fapt nu mai avea timp de nimic...Incerca sa-si distraga atentia, dar acelasi gand o urma pretutindeni :

Te lupti cu vise ?
Te certi cu umbre
Te misti ca intr-un somn adanc ?
Timpul a trecut
Viata ti s-a luat
Te-ai amarat cu fleacuri,
Esti victima nesabuintei tale.

Deschise gura sa-i spuna ceva viperinei, insa o voce plina de ura ii raspunse :

"Ce emotionant..."
Era Baronul, o fantoma care acum mult timp in urma fusese o fiinta lasa si mult prea mandra de sine...
Iar acum ajunsese la faza urmatoare....URA, DEZGUSTUL !!!

'Ura e oarba, mania scoate din minti, iar cel ce isi toarna razbunare risca sa bea o bautura amara.De fapt ura este raul pe care ni-l fac oamenii in viata.'

Doar cateva ganduri sub lumina ucigatoare a mortii... doar cateva ganduri inainte ca Baronul sa le fi omorat.Dar acum nu simtea durerea, doar socul ce se petrecuse in inimile celor doua prietene cand peisajul fusese sters, iar acum era intuneric.
"Iadul ! ", rostira amandoua deodata.
Bezna si griji...Nu se zarea nici un foc, nici un demon, doar peretii de care erau daramate doua siluete suple.Erau niste creaturi cu suflet mare si ferecat, purtand un voal alb aupra identitatii lor.Cu toate astea, printre ganduri se putea zari... Cryss si Aylee.,.., da, asta era, doar doua fete.
Un alt sentiment puternic...Durerea !
Cercetasa isi simtea mainnile brazdate de taieturi, sange si cruste ce deabia reusisera sa se formeze.
'Am reusit ! ' [strike] "Suferinta, daca nu te face sa deschizi ochii, inseamna ca esti o prostie fara leac[/strike]."
Un miros palid de moarte se simtea din cand in cand...Cryss privi spre Aylee si ramase cu gura deschisa.
Acum stia unde se aflau... IN...

**Aylee L. Lovel** · 16 Oct 2010, 14:03

Erau intr-o casa darapanata, de pe pereti avea vopseaua luata, iar pe tavan se vedeau barnele care tineau casa.Aylee tresari si o lacrima i se scurse pe vechea-i cicatrice si cazu pe podeaua de lemn, lasand o urma uda.Asta e casa mea...Crystal se uita la ea ca la un extraterestru.Pana acum nu auzise decat faptul ca viperina traise in padure, cu varcolacii, nimic, niciodata despre o casa.Si totusi Aylee se plimba prin camera.Fotoliul a carui culoare originala nu se mai vedea.... Dar casa nu exista ! A ars toata, a luat foc ! Eran si cu MINE i-am dat foc ! Si incepu sa se plimbe printre mobilele prafuite si roase de vreme. O alta lacrima o urma pe prima, facandu-si loc printre praful de pe jos. Casa asta mai e doar in amintirile mele.... Cryss tresari Poate chiar suntem in amintirile tale, zise ea. Aylee cazu pe ganduri. In ochii ei gri, ca niste puturi in care se vedeau umbrele trecutului, dar pe care sclipea prezentul se produse o sclipire de lumina. Poate ca chiar erau in amintirile ei, dar asta insemna ca Eran ar trbui sa fie pe acolo. Se intoarse pe calcaie, dar baiatul chipes din spatele ei disparu, nu mai era. A disparut si asta insemna ceva rau. Apoi au auzit o soapta prin casa. Se distingea vocea unui barbat. Asa ca fetele iesira din casa si se uitau departe, inspre padure.

**Scarlett Soul** · 18 Oct 2010, 11:44

"Ne puteam gasi refugiul in padure ? Trebuie sa fie ceva care sa ne ajute.... De fapt nu... De fapt noi suntem singurele care ne putem ajuta, numai tu ! Aylee trebuie sa-ti infrangi temerile si sa treci peste trecut ! Stiu ca esti puternica, iar eu sunt alaturi de tine ! ", se auzi vocea disperata a cercetasei, disparand pentru cateva secunde, iar apoi auzindui-se ecolul ... "Trebuie... trebuie... trebuie..."'Intr-adevar trebuie..... trebuie sa-ti invingi trecutul, caci altfel vom muri prinse printre filele unei carti numite : Memoriile lui Aylee Pent .', gandi fata adresandu-i o privire trista viperinei.

"Incerc sa te inteleg, insa ca sa pricepi unele lucruri trebuie sa treci mai intai prin ele, iar eu am trecut prin altfel de lucruri. "
Iarasi vorbea. De data aceasta ii arunca o privire hotarata, fara ocolisuri.

"Cryss...", incepu Aylee tulburata, iar atunci Crystal putea observa o unda vaga de tristete si intelegere in glasul fetei.
"Da Aylee !"

**Aylee L. Lovel** · 19 Oct 2010, 15:41

Avem o micuta problema! Nu am mai fost in padurea asta de cand i-am dat foc, nu mai exista ascunzatoare in padurea asta, nu mai exista nimic! Nu mai exista nici speranta! zise Aylee. Ultimele propozitii deja le urle, cu fata spre padure, cu fata spre ceea ce credea ca vi fi casa ei, din care nu mai ramase decat un uris morman de cenusa dupa incendiul care a pornit din motive necunoscute pentru incuiatii din satul acela. Speranta a parasit aceste meleaguri de mult. Am ajuns la concluzia cã speranþa este ultima pierdere umanã, deoarece fiecare muritor sperã, pânã în ultima clipã, cã el va fi veºnic, ca o va pãcãli pe doamna în negru! Din pãcate, nimeni nu a reuºit s-o pãcãleascã! În faþa ei mergem singuri, chiar dacã suntem înconjuraþi de cei dragi, pentru a da socoteala propriei noastre conºtiinþe, doamna în negru nefiind decât oglinda în care ne privim pentru ultima datã de pe acest tãrâm. Asa ma simt eu. Se mai auzea doar o soapta... Foarte dragut! zise o voce de baiat, baiat ce iesea aplaudand in batjocura din spatele casei. Nu te-ai schimbat deloc, scumpa mea prietena zise el in timp ce se uita insistent la Aylee si o masura din priviri pe Cryss, dar nu se uita la ea ca la o fata, ci ca la o bucata de pui, numai buna de mancat. Era un baiat destul de dragut, inalt brunet, cu ochii albastii si adanci. Nu te lasa pacalita de el, nici macar daca iti apare in forma tipului cu ochi albastrii, nici daca e un copil mic. Nu e adevarata lui infatisre. Iar tu stai departe de ea, ca o sa ai de a face mune!

**Scarlett Soul** · 19 Oct 2010, 21:58

'Deci vroia sa zica ca el era un fals... Mda... Falsitatea ne omoara pe toti, tragandu-ne in groapa fara fund unul cate unul, groapa neagra plina de masti si minciuni.
Nu mai suport, nu mai vreau falsitate... nu mai vreau nimic.. nici pe mine insumi', gandea Cryss parca cuprinsa de ceea ce parea o criza de personalitate... Insa stia ca nu era asa, numai ca era inebunita de atatea cercuri de minciuni ce se invarteau in jurul ei, ca pamantului in jurul axei sale.

Daca prima data il privise pe acel baiat cu curiozitate, prietenie si poate dragoste, acum il privea cu ura...
Nu, nu era ura ! 'Nu-mi place sa urasc ! ', tipa un gand al cercetasei... Dar in sinea ei stia ca era ceva necurat in el, stia ca nu putea sa se bazeze pe simplul fapt ca avea ochi frumosi.

'DECI CE FACEM ? ', incercam eu sa-i transmit mesajul mintal lui Aylee.
Un alt gand neimpaciuitor ma atinse : 'Cazand din inaltime, oglinda de roua, in drumul ei, schimba perspectiva interioara dupa punctele liniei sale de cadere, asemenea si sufletul nostru, in trecerea-i, schimba in adancimile sale lumea dinauntru, dupa schimbarile lumii dinafara.Cati stropi de roua intre cer si pamant, atatea oglinzi miscatoare si atatea ceruri, asemenea, cati oameni, atatea suflete, si tot atatea lumi... Lumea este asa cum ne-o facem noi, nu cum o vad altii ! '

Undeva aici exista un ascunzis, si daca nu, atunci locul unde puteam sa ne inchidem eram chiar noi insene, caci nu ne putea face rau, caci orice arma s-ar fi oprit in trup, nu ar fi injunghiat sufletul... Cuvintele sunt armele omului, nu pumnii !

**Aylee L. Lovel** · 26 Oct 2010, 15:30

Aylee isi imagina la ce se gandeste cercetasa de langa ea. Dar exista o problema pe care nici una dintre ele nu prea stia cum sa o rezolve. Erau totusi in capul, creierul lui Aylee, iar asta nu le ajuta prea mult. Se parea ca axista un singur mod de a scapa din acel loc care, desi erau prietene bune, parca Cryss nu prea avea ce face. Aylee se apleca si facu ceva ce o mira pe Cryss peste masura. Prinse unul dintre cele 3 manere care se iveau din cizma ei neagra, de calarie, din piele moale. Si trase de maner. Din cizma iesi o lama destul de lunga care se dovedi a fi o sabie de vre-o 2,5 mai lunga decat cizma. Nu te speria. Este un farmec asupra cizmei, prin care pot pune cate vreau eu in ele si nu se vede, dar i se simte greutatea. Apoi se intoarse din nou spre baiatul care o privea cu o fata schimonosita de ura. Nici nu prea mai semana cu baiatul aratos care aparuse mai inainte. Haide! Moartea este o noapte furtunoasã ºi un drum nou. De acum cativa ani astept acest drum nou. Si acum in sfarsit am sa reusesc. Am sa mor. Si Cryss, imi pare rau ca se sfarseste asa. Sa stii ca te iubesc, dar aleg moartea decat viata mea. Si se napusti spre el cu sabia scoasa a carui lama argintie reflecta o lumina negra care venea chiar din interiorul viperinei. Viperina cu sufletul negru. Dar ea rata lovitura, 'Poate intentionat' gandi cercetasa, si fu strapunsa de cutitul curbat al baiatului care acum arata ca un monstru mare, negru si pe care il ilumina doar intunericul din interior.
Apoi deja totul era negru. Aylee nu stia daca a murit, poate da, poate nu. Tot ceea ce stia era ca nu simtea durerea loviturii. Apoi totul fu inundat de o lumina alba.

**Scarlett Soul** · 05 Nov 2010, 15:59

Era atat de constienta de ceea ce se intampla, incat instinctiv isi duse usor mana la gura, acoperindu-si ambele buze, la fel ca un copilas atunci cand facuse o prostie ...
'Nu are puterea sa-i faca nimic, caci in ciuda faptului ca este viperina,uneori inchisa in sine, in spatele cortinei nu este asa, e chiar vulnerabila ...
Stiu asta ... pur si simplu cred ca ... Cred ca Eran a fost unul dintre acei baieti privit perfect de catre Aylee.
L-a iubit.', ii sopti ceva usor in urechea stanga, a lui Cryss, cea batuta in permanenta de vantul naprasnic ce venea din directia lui Eran.
"Nu te atinge de ea.", se auzi vocea rece a cercetasei.
"Si cine ma va opri ?", intreba sadic baiatul, razand batjocolitor, luand parca si pielea de pe Aylee.
Pe Cryss nu o mai interesa nimic, nici Eran, nici ea insusi, doar Aylee ... Stia ca trebuia sa ajunga cumva la ea.
"Si ce ar fi daca mai iubi pe mine, asa cum a facut-o Aylee cu tine !", se auzi vocea cercetasei, plina de incredere si dorinta.
'Te rog Aylee ... iarta-ma pentru asta !', ii trimise Crystal gandul direct spre viperina, iar apoi se apropie inca doi pasi de baiatul din fata ei si il saruta.
"Te iubesc !", isi facu simtita prezenta o voce abia auzita, era a lui Cryss.
'Te urasc ! Si urasc si rolul asta stupid !', gandi aceasi persoana.

**Aylee L. Lovel** · 05 Nov 2010, 16:29

Statea intinsa pe spate privind lumina care pali incet lasand-o iar in intunericul care o inconjurase mereu. Eran... Era singurul lucru pe care buzele ei uscate reusisera sa-l articuleze. Apoi isi dadu seama. Si acum, cand din cauza lui i se intamplase, tot el era cel pe care il striga, cel pe care il vroia acolo langa ea.'Niciodata nu mi-a placut ca se afla mereu langa mine, imi stie fiecare secret. Si acum am nevoie de el...Il urasc, dar nu pot trai fara el. Si nu pot nici sa mor fara el.' Avea ochii larg deschisi, dar nu vedea nimic prin ei. Daca cineva ar fi vazut-o i s-ar fi parut ca ochii ei sunt ca acele globuri ale "magicienilor" de la circuri care se umple de un fum venit cica de nicaieri. Da...Fusese si ea la circ canva. Privea toata veselia de acolo si radea cu ceilalti copii. Rasul acela inocent...Il pierduse de mult pe al ei, isi pierduse puterea de a rade. Dar cele doua globuri din locul ochiilor continuau sa se umple de fumul acela venit de nicaieri. Pe fundalul lor se proiectara niste imagini. O fetita de vre-o 6 ani care plangea in intuneric in fata unei usi. Imaginea diparu repede, fiind inlocuita de foc. Si aceeasi fata, dar un pic mai mare privea focul din care se distingea acoperisul unei case. Apoi se vedeau doar niste gheare care se apropriau lasand o urma insangerata peste ochiul stang al fetei. Si ea doar statea si nu facea nici o miscare, de parca nu observa cele trei rauri de sange care isi faceau loc pe fata ei. Si deschise palma. O picatura de sange ateriza pe ea. O stranse in pumn. Apoi Aylee se ridica in fund. Nu era acolo nimic, ea in nimic, ea era nimic. Cryss... Reusi sa mai articuleze un cuvant. "Te iubesc!" De undeva se strecurara niste cuvinte inspre ea. Apoi se rostogolira niste ganduri 'Te urasc ! Si urasc si rolul asta stupid !' Era Crystal! Incerca sa o salveze pe ea! NU!!! Nu ar trebui sa isi faca griji pentru ea, ar fi trebuit sa fuga, sa se salveze, sa nu-l lase pe EL sa se aproprie de ea...sau poate nu vroia ca EA sa se aproprie de el...Nici ea nu mai stia, dar un lucru era sigur. Nu ar trebui sa stea cei doi impreuna mult timp. Se uita in jur. In intunericul acela zari o sclipire neagra. Sabia ei era inca acolo. Se tara pana la ea si, sprijinita de ea, se ridica si porni spre locul de unde auzi vocile.

**Scarlett Soul** · 16 Nov 2010, 18:20

Cateva momente de liniste in care o silueta supla se apleca asupra ei vrand sa o atinga, dar Cryss il respinse cu blandete, acesta, dandu-i mana la o parte cu aceasi bunavointa prefacuta si incepu sa o ia in brate.
O lucire puternica in lumina efemera a norilor de praf ce-o inconjurau o facu sa tresara si sa-si piarda orice putere de rezista tentatiei. Acum simtea trupul ud al lui Eran lipid de propriu-i trup. Era atat de cald, atat de frumos ... si FALS, doar o irealitate cruda.
"Mori !", se auzi o voce ragusita, ce rupse orice vis care zburase candva printre acei nori de praf batuti de soarta.
Simtea cum sufletul ii paraseste trupul ostenit si se inalta pentru a nenumarata oara la cer, lasand in urma Amintirea lui Aylee despre ultima noapte de dragoste si prima nopte de razboi ...

~~~~ @@@ IN MINTEA CUI NU TREBUIE ! @@@~~~~

Se prabusi. Simtea prezenta LUI pretutindeni, fara se uita in jur, era convinsa ca el se afla langa ea.
"Aylee", sopti cercetasa, intorcandu-si capul si vazand-o pe viperina asezata in telefericul din spate.
'Bun venit pe Taramul Suferintei Mele !', m-am gandit eu, fiind sigura ca Aylee selectase mesajul, chiar si fata sa vrea.
"Deci acum ce-o sa se intample, o sa cazi , iar apoi eu voi fi nevoita sa plec ... si dupa acea ani si ani de zile nu voi uita ziua asta si-mi fa fi dor de tine, pentru ca ... ca ... voi realiza ca nu ai lasat doar un parfum in zapada ci ...", i-am soptit incet, doar pentru urechile lui, oprindu-ma din cand in cand si surprinzand uimirea din ochii aceea caprui.
'Desigur, ma cunoaste asa cum am fost odata ... Oarecum insensibila, insa acum nu e nici un pas si simt ca ma rup in mii de bucati.', mi-am lasat gandul sa zboare spre cer, cerand mai mult o favoare decat Indurare.
" PAI ..... esti mai sensibila decat credeam !", anunta aceasi voce mult iubita.
'Stiu ca vezi asta, o vezi fiindca iti ingadui ...'
"Cryss , te agati cu disperare de iluzia asta ...", imi striga Aylee, in ochii ei zarindu-se un usor regret amar.
"Da stiu,dar ce as putea sa fac ...
Nu-mi pasa ... acum vreau doar sa stiu ca visul meu a murit incercand."

OOC : Acum suntem in mintea mea
Iar acel EL e cineva, nu are legatura cu Eran

**Aylee L. Lovel** · 16 Nov 2010, 18:50

O partie de schii, niste zapada alba... Dupa intunericul de dinainte era nevoita sa inchida ochii. Pe pleoapele sale inchise aparu o imagine. Era Eran, se intoarse acolo unde ii era locul, in capul ei, in jurul ei, in inima ei, plina de iubire si ura fata de el. Acum el zambea iar Fals, ca inainte. A revenit, a uitat-o pe Cryss... Deschise iar ochii si vazu un baiat langa Cryss, ea...Prima oara in viata ei nu reusi sa isi dea seama cum se simte cineva de langa ea...Poate ca era vina lui Eran sau poate nici cercetasa nu stia exact care ii erau simtamintele. Spunea ca vrea sa cada de acolo, dar vocea nu ii era rece si dura, cum ar fitrebuit sa fie a cuiva care doreste moartea cuiva, dar nici calma ca a cuiva care mai zisese asta de multe ori. Era plina de sentimente. Poate ca sunt amintirile ei, niste amintiri esuate, iubiri moarte din fasa, tristeti nascute oarbe. Aylee puse mana pe umarul ei, ca sa isi dea seama ca era acolo, o sprijinea, orice ar fi ales. Crystal tresari, poate pentru ca o crezuse moarta, poate pentru ca mainile ei, de obicei calde acum erau reci ca gheata.Cabina se grabea inspre varful muntelui, in timp ce oameni alunecau pe sub ei. Parca nimeni nu observase ca ele au aparut din senin. Nu sunt vii, sunt doar niste umbre ale unor suflete. N-au gandire, dorinte. Si baiatul vrea sa se intample totul din nou exact asa cum era, caci amintirea aceasta nu stie altceva. Dar oare EA stie ca orice ar face aici nu schimba realitatea? Dar asta doar ea putea sa hotarasca si u ii ramase mult timp. Erau aproape de varf...

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor « Previous 1 2 3 //  / De cate ori poate muri un suflet?

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor
« Previous 1 2 3
/ De cate ori poate muri un suflet?