Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

1 2 3 4 Next »

/ Dear past self

• Invarti pana alba intre degete, uitandu-se la felul in care se unduia din cauza miscarii. Ema era adancita in ganduri. Se gandea trecut, la ceea ce se intamplase si felul in care anumite decizii ii influentasera viata. De ce se gandea la asta? Nu exista un raspuns corect care sa sune bine. Trecutul nu putea modificat pentru ea. Chiar daca era o vrajitoare. Daca se gandea bine, realiza ca nici nu vroia sa schimbe ceva. Toate lucrurile prin care trecuse o pusesera la incercare, o formasera ca persoana si caracter. Ea era asa - atat de schimbata fata de copilita de acum zece ani, si totusi aceeasi - tocmai pentru ca avusese parte de multe.
  Mai mult pentru a se amuza singura, se gandi cum ar fi aratat momentul acela daca ceva, candva, s-ar fi modificat. Poate asa putea evita cateva clipe jenante. Daca ar putea sa se intoarca in timp si sa vorbeasca cu ea insasi... intr-o varianta ceva mai tanara. Oare ce si-ar spune? Ce sfaturi si-ar da?
  Rupse o bucata de pergament si incepu sa noteze, in caligrafia ei subtire si lunguiata.
  ' Draga versiune din trecut...'
  Se bloca, nestiind cum sa continue. Nu, inspiratia nu batea la usa. Nu acum. Isi ridica privirea, cautand in departari propriile-i ganduri.
  

Katerina mergea şi citea în acelaşi timp o revistă de adolescenţi Încuiaţi. Mda,îi plăceau mai toate lucrurile Încuiate,mai puţin plăcinta cu dovleac pe care o detesta. În legătură cu cea făcea ea în afara castelului,ei bine,încerca să se relaxeze. Şi cel mai bun mod era cititul de reviste. Oh da,iubea revistele ! Era ca şi cum un copil îşi iubea animalul de pluş cu care doarme noapte de noapte. Desigur,o altă variantă era acea de a-şi învăţa pentru testul la Poţiuni,însă memorase deja tot ceea ce îi era de folos. În plus,nu avea chef să dea nas în nas cu bibliotecara. Nu după ce,neintenţionat,a răsturnat câteva rafturi de cărţi în timp ce încerca să ia o carte care era tocmai pe ultimul raft. Fireşte,putea folosi scara,dar mândria lui Kat nu o lăsase. Bruneta îşi ridică capul din revistă când auzi sunetul unei pene pe hârtie. Faţa ei se transformă în şoc când recunoscu silueta din faţa ei.

"Ema !" exclamă Şoimeanca fericită.

• Poate ca putea sa inceapa cu 'nu manca din zacusca trimisa de matusa Sylvia', insa nu i se parea o metoda buna de a incepe. Sigur nu ar crede nici cucuvelele!
  Tresari violent cand isi auzi numele, iar ochii verzi se uitara in jur, cautand din reflex sursa. Un zambet larg ii inflori pe buze atunci cand vazu figura cunoscuta si se ridica de pe bancuta. Din doi pasi largi, se posta in fata fetei.
  " Kat!" spuse ea fericita.
  Isi puse pana dupa ureche, ceea ce probabil o facea sa semene cu un mic Mercur fara sandale cu aripioare, si stranse pergamentul in sul, prinzandu-l in curea. Arata putin aiurea, asa cum era imbracata, insa o facea sa se simta ca o membra a vechii nobilimi. Asta... daca faceai exceptie de la blugi. In schimb, mergea cu sandalele crem si ia alba, in stil medieval.
  " Ce faci, pustoaica?" intreba ea amuzata, uitandu-se cu un ochi la coperta revistei.
  Nu se putuse abtine sa nu-i zica pustoaica. Ii era atat de draga si ii amintea atat de mult de cineva, incat pur si simplu nu putea sa nu se manifeste.
  

Bruneta nu se abţinu să nu scoată un chicot când auzi cuvântul `puştoaică`. Ţinând revista în mâna dreaptă,o îmbrăţişă pe Ema călduros timp de câteva secunde,apoi se îndepărtă puţin de ea. Îi fusese dor de aceasta,deşi nu trecu nici o lună de la ultima dată când se văzură.

"Eh,ştii şi tu. Hoinăresc şi eu pe-aici,pe-colo." zâmbi ştrengăreşte Şoimeanca. "Dar tu ? Cum o mai duci ? Am auzit că ai fost aleasă ca Şefă de Casă . Felicitări !"

Ştia că Ema era numai perfectă pentru acel post,în comparaţie cu ea. Spera ca niciodată să nu apuce să fie aleasă ca Şefă de Casă. Pur şi simplu nu avea acea stofă de lider. Şi în plus,nu îi plăceau responsabilităţile. De fapt,le ura. Îi plăcea lucrurile uşoare,în care nu era nevoie să se complice.

• Ii raspunse la imbratisare, avand un zambet larg pe buze. Intotdeauna existase o legatura intre Soimi pe care multi nu o puteau explica, desi o intelegeau pe deplin. Emei ii placea sa creada ca e vorba de notiunea de familie. Pentru ea, mereu fusese asa. Intotdeauna cand avusese probleme, pe atunci cand era foar o tanca, Ochii-de-Soim fusesera primii care sa-i sara in ajutor. Si poate ca tocmai din cauza asta tinea atat de mult la legatura asta. Si poate ca tot din cauza asta incerca si ea sa ajute de fiecare data cand avea ocazia. Ca un fel de rasplata si deschidere...
  " Multumesc" murmura ea sincer, plecandu-si privirea in pamant.
  Nu fusese niciodata inebunita dupa astfel de discutii, desi atunci cand era cazul isi ridica mandra barbia si isi sustinea punctul de vedere. De fapt, atunci cand venea vorba de a-i reprezenta pe altii era singurul moment in care Ema nu dadea inapoi. Scutura delicat din cap, cateva suvite castanii lovindu-i obrajii, iar apoi se uita din nou la Kat. Ridica din umeri, stramband putin din buze.
  " Nimic in mod deosebit. Stii si tu cum e la scoala... Cautam doar cateva momente de relaxare... De fapt, nu de relaxare. O metoda sa scap putin din toata banalitatea asta"
  Chicoti, gandindu-se ca Hogwarts numai banal nu era.
  " Dar tu? Ai mai facut ceva interesant in ultima vreme?" intreba Ema, ridicand amuzata din sprancene.
  

Nu se putu abţine să nu râdă când auzi întrebarea Emei. De fapt,nu făcuse nimic care să n-o însuşească. Săptămâna trecută le puse câtora Astropufi din primul an câte o broască în felia fiecăruia de plăcintă cu afine. Ah,cât se mai prăpădea de râs ! Numai când îşi amintea strigătele lor de ajutor şi feţele lor speriate o apucau crizele de râs. Adevărul era că nu făcuse mare chestie. În afară de câteva farse şi ieşiri cu prietenii ei,nimic nu fusese neobijnuit. Avea de nevoie de puţin acţiune,şi tocmai asta plănuia de câteva zile. Făcuse rost de Harta Ştrengarilor şi stătea bine cu vrăjile de invizibilitate...Ce putea merge rău ?

"Nu prea. Excluzând câteva farse de ici pe colo şi ceva timp petrecut cu prietenii...Nimic." ridică din umeri Şoimeanca. "Oh,şi să nu uităm de excapada mea nocturnă de vineri ! Mda,voiam s-o duc pe Tutsie la mătuşă-mea dar am fost prinsă şi mi-au confiscat-o pe Rumegătoarea de Perne."

• Ema se simtea usurata, desi cumva stia ca ii va fi dor de Tutsigail 'Tutsie' Goatenberg, asa cum se chinuia de cateva zile Hawk sa-i obisnuiasca pe Soimeni. El sustinea ca magnificul animal e demn de un nume ceva mai elegant si mai sonor, mai plin de noblete. Ii venea sa-si dea ochii peste cap la asta. Se prefacu ca ridica in aer un pahar, intinzandu-si bratul cu o gratie naturala.
  " In sanatatea lui Tutsie!" spuse ea solemn, incruntandu-se usor.
  Spre mirarea ei, Ema reusi sa-si mentina expresia pe chip mai bine de cinci secunde. Insa ce urma era pur si simplu prea mult, iar ea izbucni intr-un ras tembel. Se apleca usor, chicotind de mama focului. Pana ii aluneca dupa ureche, iar pergamentul aproape ca-i scapa de la curea. Le recupera si se uita piezis la cuvintele scrise, izbucnind iar in ras. I se parusera atat de prostesti cele scrise mai devreme, cand era in 'faza' de meditatie. Le citi iar si iar, ajungand sa le citeasca mecanic.
  " Credeam ca dumneavoastra sunteti mai potolita din fire, domnisoara Hale" chicoti Ema, facandu-i cu ochiul.
  

Izbucni în râs când o văzu pe Ema toastând. Totuşi,îi imită gestul,însă folosind o sticlă de plastic în care se afla cafea.

"În sănătatea lui Tutsie,capra noastră !" zise Şoimeanca,încercând să pară serioasă.

Deşurubă dopul sticlei,apoi începu să bea jumătate din conţinutul acesteia. Se strâmbă uşor,uitând pentru o clipă de faptul că cafeaua era amară şi nici nu pusese zahăr în ea. Era imposibil ca la trei dimineaţa să stea după câteva afurisite linguriţe de zahăr ! Era enervant faptul că vrăjitorii nu avea filtre de cafea. Katerina era obişnuită să apese pe un buton,şi gata,cafeaua era preparată ! Deşi nu-i venea să creadă,timpul petrecut printre Încuiaţi o schimbase cât de puţin. Că îi era lene să facă un anumit lucru şi folosea magia era altă treabă. Îi zâmbi şiret Emei,muşcându-şi buza inferioară.

"Atunci aţi crezut prost,domnişoară Snow."

• Ema ridica din sprancene.
  " Mai greseste si omul..." zambi ea amuzata.
  Sa fii un Ochi-de-Soim si sa spui ca Katerina 'Kat' Hale este obisnuita era ca si cum ai spune ca soarele era alb in esenta. Exista un strop de adevar filozofic, dar era o chestie atat de nesemnificativa incat iesea din discutie. Kat era orice altceva, la bun vorbind. Era energica si avea talentul natural de a binedispune lumea din jur. Iar uneori iti trantea cateva fraze de te lasau complet buimac, nestiind daca trebuie mai intai sa razi sau sa tragi aer in piept. Era 'alunecoasa', iar asta o facea pe Ema sa o admire. Si in plus, ii amintea cumva de sora ei, o versiune mai tanara si ceva mai jucausa, asa ca tanara nu se putea abtine sa nu o favorizeze pe Kat. Ea era vrajitoarea moderna, in timp ce Ema iesea cumva din garantie.
  Lua pana si se juca cu ea intre degete, invartind-o sau pur si simplu mostrolind-o de colo colo. Curiozitatea se trezi in ea, in timp ce motoroasele mintii functionau. O privi ciudat pe Kat pentru o secunda si zambi cu jumatate de gura.
  " Ce i-ai spune Katerinei Hale de acum... sa zicem, cinci ani? De acum cinci ani, da." Nu se putuse abtine sa nu intrebe.
  

Cumva, întrebarea Emei reușise să o facă pe Kat să râdă la gândul unei întrevederi cu o versiune din trecut a sa. Dacă, teoretic vorbind, așa ceva ar fi fost posibil, ar ieșit destul de rău pentru omenire. O singură Kat era de ajuns să cauzeze probleme și să facă năzbâtii. Dar două? Dear lord, ar fi început apocalipsa. 
După ce își calmă izbucnirea spontană în râs, care oricum nu durase mai mult de 20-30 de secunde, Katerina privi gânditoare în gol, zâmbind amuzată. Ce și-ar fi spus dacă s-ar întânli cu ea însăși de acum 5 ani? Probabil ar fi început direct cu o listă de lucruri pe care ar fi vrut să le schimbe pentru un viitor mai bun. Și-ar fi avertizat în primă instanță versiunea tânără să evite anumite evenimente care chiar i-au adus probleme. Și ar fi continuat acea listă ca pe o bolboroseală fără sens până când ar fi realizat că este inutil să schimbe viitorul și ar fi trebuit să se axeze pe lucrurile importante.
”I-aș spune să aibă mai multă încredere în ea,” îi răspunse, ieșind din ”transă” și privind-o pe Ema cu un mic zâmbet. ”Să înceteze să mai țină cont de părerea altora și să nu-i fie teamă să fie ea însăși. Și probabil să nu mai mănânce dulce după miezul nopții.”
Chicoti, gândindu-se la gândul unei versiuni din viitor a sa care îi ține morală unei Katerine cu 5 ani mai tânără că ciocolata e divină, dar se pune pe șolduri, burtă și coapse.
”Dar tu ce i-ai spune unei Eme de acum 5 ani?” o întrebă Șoimeanca, curioasă.