Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ Death, do not be proud

• Ii veni sa injure din nou atunci cand o vazu pe Cassie venind spre el. Si-ar fi dorit sa faca ceva si sa o opreasca in loc inainte de a fi prea tarziu. Degeaba spuse 'stai acolo', caci fusese atat de incet incat fata probabil nici nu il auzise. Il surprinse sa o vada atat de aproape de el si faptul ca inca era dornica sa-l ajute dupa tot ce spusese. Ii veni sa protesteze cand il ajuta sa se ridice. Vroia sa stea pe pat, desigur, dar i-ar fi placut sa nu primeasca mila. Decat sa o lase pe Soimeanca sa il vada atat de vulnerabil, mai bine putrezea pe podea, langa perete. Poate ar fi inceput sa vorbeasca cu soarecii.
  Primul lui instinct dupa ce fata ii dadu jos tricoul -desi asta se dovedi o adevarata lupta de principii si coate intepenite- a fost de a-si duce mainile in fata toracelui ca sa se acopere, asemenea unei domnisoare pudice. De fapt, nu vroia ca tanara sa vada. Nici rana, nici taieturile, nici porcaria de pe lama umarului, nici vanataile din zona coastelor. Era destul de grav ca Ema stia de ele, iar ea -la naiba!- ii era ca o sora. Poate chiar mai mult de atat. Gura lui se deschise intr-un tipat mut atunci cand Cassandra aduse prosopul cu apa rece. Frate, era rece. Iar corpul lui era cald, mai ales acum, dupa toata tevatura. Se trezi totusi prea obosit pentru a mai protesta. Asa ca doar ramase locului in timp ce tanara il bandaja. Cand termina, Hawkeye aproba o data si isi trase cearsaful peste umeri, incercand sa acopere cat mai mult posibil. Daca ea nu observase si alte lovituri, mai bine. Incepu sa tremure usor.
  " In raffft, ee un boorcan cu chestii micici, albe ssisi rottunde" balmaji el. " Ammm nev-nevoie de un-na"
  Stranse si mai tare cearsaful in jurul lui, simtind totul in jur rece. Noroc ca stia acum care era problema si putea sa o rezolve la timp. Si-ar fi luat chiar el borcanul, dar ii era teama sa mearga pana acolo.
  " Ch-chiar amm fosss-tt un nesimttit, nuu?" intreba cu jumatate de zambet, regretand cam intreaga lor 'conversatie' de mai devreme.
  

Se uita la baiat cum tremura si incerca sa isi aduca aminte de o vraja care il putea incalzii. La naiba nu avea nimic la care putea se gandeasca. Vazu ca locul unde trebuia sa fie caldura, unde focul trebuia sa fie aprins nu era prea bine. Se uita la lemne si se incrunta usor in timp ce isi scoase bagheta indreptand-o spre ele.
- Incendio, spuse aceasta zambind dragut.
Incepu sa se incalzeasca incetul cu incetul iar cand il auzii pe Hawk se uita panichata la el. Se duse la locul acela si scoase o bulina iar dupa o duse care buzele baiatului. Cand aceasta o inghitii si incepu sa vorbeasca, Cassie se incrunta si il saruta usor pe obraz.
- Nu mai incerca sa vorbesti pentru ca nu conteaza. Acum trebuie doar sa fii tu bine. Stai calm si incearca sa te incalzesti. Daca mai ai nevoie de ceva sa imi spui, spuse aceasta zambind dragut catre baiat
Se uita prin jur si vazu o masa si niste pahare mari. Se duse pe acolo iar dupa puse putin apa intrunul dintre pahare. Dupa ce il lua, il duse baiatului dorind sa bea putin apa. Spera sa fie mai bine. Se duse cu mana la fruntea sa si observa ca nu avea febra. Era bine asta,chiar perfect!

• Inghiti pastila si astepta, prins intr-un calm tremurator. O vreme nu mai zise nimic, asteptand ca muschii lui sa se relaxeze, iar organismul lui sa nu mai produca energie ce oricum avea sa fie irosita. Tremuratul aproape ca se opri, ramanand pentru o clipa doar in valuri usoare, in degete.
  " Nu e de la frig" spuse brusc, pe un ton scazut. " E un fel de hipo-glicemie ce nu se manifesta complet."
  Ridica din umeri. Cazurile astea erau destul de frecvente in ultima vreme. Isi aduse genunchii la piept, rezemandu-si talpile de marginea inferioara a patului. Faptul ca era inalt si avea picioare kilometrice era un dezavantaj atunci cand vroia sa se stranga intr-o minge. Norocul lui ca personalitatea sa nu prea cerea sa-si gaseasca un loc de liniste. Isi trecu bratele peste genunchi, intr-o imbratisare ciudata, insa relaxata, si se asigura ca inca era acoperit de cearsaf.
  " Multumesc" murmura el, privind fix un punct din podea, la cativa metri in fata lui. " Si chiar imi pare rau. M-am comportat prosteste"
  Vocea nu trada nicio inflexiune, insa asta o facea cumva sa sune incredibil de sincera. Pentru moment, nu indrazni sa-si ridice privirea spre Cassie, desi se gandi cat de repede se manifestase aceasta. Astfel de gesturi precum pupicurile pe obraz incepusera sa aiba alte conotatii. Pentru el nu erau nimic mai mult decat simple manifestari de grija familiara. Si o dovada ca permitea prea multe.
  

Se uita la baiat, parca asteptand ca baiatul sa fie bine. Se uita in jurul ei iar cand baiatul incepu sa vorbeasca, Cassie se uita serios la el. Spera sa fie bine si sa nu existe nicio problema in asta. Il asculta o atentie si printre buze ii iesii un mic "oooo" ca si cum ar fi facut o descoperire. Ma rog, poate chiar facuse asta pentru ca aflase ce patise baiatul. Se uita la el cum incearca sa se ridice si chiar vroia sa comenteze in legatura cu asta dar cand vazu ca baiatul reusii, ofta usor. Il asculta si de data asta iar umerii ii cazura in jos, zambind slab catre baiat.
- Nu trebuie sa imi multumesti. As face pentru oricine asta si plus ca esti din casa cu mine. Serios, nu trebuie sa iti ceri scuze. Este numai vina mea pentru ca ne-am certat. Am fost prea incapatanata si m-am comportat ca un copil. Tu intr-un fel ai reactionat normal, pentru ca esti mult mai matur si asta era cel mai bun lucru de facut in acel moment, spuse aceasta zambind dulce
Se uita in podea, nu stia de ce dar totusi parca ii era rusine sa se uite la baiat. Facuse numai prostii si asta era pedeapsa ei. Chiar nu dorise sa i se intample ceva baiatului si se simtea prost pentru ca fusese inconstienta pe moment.

• Schimbarea era la fel de brusca de parca tocmai stinsese cineva lumina, lasandu-l orb intr-un intuneric adanc. Clipi derutat cand ii auzi cuvintele. Era pe punctul de a o contrazice, insa isi dadu seama ca asta probabil ar duce la o alta dezaprobare, iar lucrurile ar continua in lant. Putea sa lase de la el. Nu-l durea. Si nu pierdea nimic.
  Chicoti usor.
  " Eu? Matur? Ema nu ar fi de acord cu asta" rase el, imaginandu-si-o deja pe Soimeanca mai varstnica privindu-l cu scepticism si eventual batand din picior. Asta era ceva ce nu mai tinea de el.
  " Deci suntem ok?" intreba cu un zambet slab, tragandu-si iar cearsaful pe el.
  Se simtea... gol. Chiar daca isi vedea prea bine genunchii acoperiti de materialul dur al blugilor. Nu intelegea de ce. Atunci cand zacuse prin spital nu avusese nicio problema daca Ema sau Calliope -chiar si Dawn- il vedeau fara un tricou. Nu era fata. Nu era acelasi lucru. Insa acum... Ridica inconstient din umeri, realizand gestul abia cand miscarea trase de marginea ranii. Isi intoarse privirea spre Cassie, urmarind-o o clipa in tacere.
  " Fii mandra de ce ai facut azi"
  

Se uita la Hawk si incepu sa rada gandindu-se mai bine la modul in care baiatul chicotise. Nu prea auzi chicotit de la un baiat, deobicei radeam. Zambii dragut catre el iar dupa il asculta cu atentie. Dupa ce termina rase si se gandii la un mod amuzant ca si de animatie.
- Ehh, ma rog. Am zis de aceea chestie, oricum Ema da chiar ar zice asta, pentru ca asa cred eu. Am cunoscut-o si pare genul de persoana care este cam grijulie cu tine. Este si normal daca stai sa te gandesti. Inteleg. Si ca sa iti raspund la intrebare... da suntem foarte ok. Nu mai am nicio problema. Absolut niciuna pentru ca pana la urma am gresit amandoi, spuse aceasta zambind dragut
Privirea i se duse in jur in timp ce se gandea la ceea ce s-a intamplat astazi. Se pare ca a avut parte de o adevarata aventura cu HAwk dar nu una cu multa fericire. La inceput cearta iar dupa frumusete si pace. Il asculta si ridica din sprancene in timp ce il privea.
- De ce as fi mandra de mine? Nu am facut mare chestie pana la urma. Doar am facut ce era normal, spuse aceasta zambind dragut
Nu stia ce putea sa mai zica, dar ceea ce zisese chiar era adevarat, Nu era o minune sau nu stiu ce alta chestie.

• Casca ochii si scoase un mic fluierat.
  " Grijulie intr-o maniera sadica"
  Ema era prima care sa se intereseze de sanatatea lui in probleme grave asa cum era prima care sa-i dea o scatoalca zdravana pentru un nimic. Asa functiona relatia lor. Si chiar daca era ciudat sa o gandeasca, era un fel de legatura materna intre ei. Prefera o relatie de fraternitate, chiar daca asta nu cuprindea intregul camp semantic al notiunilor dintre ei.
  Rasufla usurat. Eh, pana la urma, ziua asta putea sa fie trecuta ca o victorie. Si chiar daca incepusera stangaci, lucrurile reusisera cumva sa se indrepte.
  " Tocmai asta e" ii raspunse la intrebare. " Majoritatea nu ar face nimic. Majoritatea ar striga dupa ajutor sau ar pleca pur si simplu. De obicei, numai cei ce vor sa studieze medicina se ocupa cu astfel de actiuni."
  Ridica din umeri. Tot ce el stia cunostea din manuale si din viata de zi cu zi. Si poate ca mai avea mult de mers inainte, dar cumva o sa ajunga Vindecator. Isi aminti brusc ceva si izbucni in ras.
  " Ti-a spus Irine ca si cu ea am inceput stramb?"
  

Il asculta pe baiat cu atentie, fiecare cuvant. Cand incepu sa vorbeasca, Cassie se uita urat la el si dorii sa zica ceva dar pana la urma se lasa pentru ca baiatul incepu sa vorbeasca. Dupa ce spuse de ceilalti elevi, statu putin sa se gandeasca iar dupa dadu usor din cap. Nu, chiar nu dorea sa se faca vindecator dar pur si simplu asta era personalitatea ei, de a sarii sa ajuute indiferent de situatie dar pana la urma conteaza si persoana. Nu poate sarii sa ajute un vrajitor rau ranit sau ceva de genul asta. Chiar daca se certase cu baiatul asta nu insemna ca este rau si pe langa asta mai sunt si frati de casa si chiar trebuia sa il ajute.
- Pai grijulie intr-un mod sadic? Serios? Sadica? Uite o sa isi poata adauga asta la CV personal. MA rog, revenind la subiect. Nu vreau sa fiu vindecator sau sa ma ocup cu medicina, nu este punctul meu forte mai ales pentru ca in unele momente sangele ma impietreste si mi-e frica de ace de mor. Pur si simplu a trebuit sa fac asta. Cand vad pe cineva ranit, trebuie sa il ajut. Nu pot sta deoparte, spun eu zambindui dragut
Se uita la baiat in timp ce radea iar dupa se ridica de pe scaun. Nu stia ce gasea amuzant dar poate ii va spune. Vazu ca tricoul baiatului era ca nou asa ca il duse lui Hawk. Il asculta si incepu sa chicoteasca usor.
- Sper sa fie bine spalat tricoul,daca nu ma injuri. PAi... Irine nu mi-a zis asta, mi-a zis decat de personalitatea voatra, si omite defect daca se poate spune. Adica nu spune nimic rau de persoane. Daia mi s-a parut ciudat, pareai ok in descrierea ei iar acum total viperin daca as putea spune. Oricum nu mi-a zis de asta. Nu imi spune ca te-ai certat si cu ea, spuse Cassie incepand sa rada
Intr-un fel o speria gandul pentru ca Irine era mult mai saritoare si se enerva mult mai repede decat ea. Deja isi imagina ce a iesit din cei doi, numai flacari si fum pe nari. Puteam paria ca erau ca 2 dragoni.

• Hawkeye se stramba. Au... Ace. Si lui ii fusese frica de intepatura de ac. Din cauza asta o rugase, in gluma ce-i drept, pe Arlin ca, daca vreodata avea sa-i faca un tatuaj, sa fie cu creionul sau cu pana imbibata in cerneala. Nu un tatuaj in adevaratul sens al cuvantului. Niciodata.
  Ii lua tricoul din mana, multumindu-i. Se uita incurcat la el pentru o clipa, gandindu-se cum ar putea sa faca in asa fel incat sa si-l puna fara sa-si indeparteze cearsaful de pe umeri. Inca se simtea teribil de pudic. Si i-ar fi convenit ca toate semnele sa ramana cat mai secrete posibil. Vanatai, taieturi pe jumatate vindecate, orice. Doar statu acolo, cu tricoul in mana, incercand sa profite de moment pentru a indrepta atentia in alta parte.
  " Nu, nu ne-am certat" raspunse Hawk cu un zambet. " Am purtat o discutie cat se poate de banala, aberanta si ciudata din punct de vedere social"
  Ajunse sa rada spre final.
  " Asa ca am facut iar prezentarile si, dupa cum am aflat, asta a fost ceva jenant pentru Ir"
  

Se uita cu mare atentie la Hawk si il asculta in tot ceea ce zicea dar momentan tacea. Oricum Irine isi imagina mii de situatii jenante in care putea Irine si asta era una dintre ele. De ce? Nu stia inca ce facuse fata si baiatul dar la cum a zis-o logic ca se gandea numai la prostii. Cand incepu sa vorbeasca, zambii dragut iar dupa chicotii mai ales cand il auzii pe Hawk cum incepu sa rada la final.
- Well stii de ce i se pare ciudat sau mai bine spus jenant? Deoarece ea s-a crezut vinovata pentru situatia in care a cazut. Logic ca i se pare jenant deoarece se gandea ca a spus numai lucruri stupide si te-a facut sa te superi sau poate va certati. Numai eu stiu ce e in capul ei, spuse Cassie incepand sa rada
Stia bine ce este in capul lui Irine si stia la ce sa se astepte cand era vorba de ea. Normal ca nu facuse nicio prostie dar pur si simplu ei ii era frica asa cum ii era si lui Irine. Numai ele se puteau intelege unele pe altele. Astfel, cine ar fi putut?