Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ Decisions.

**Roran S. Thorbjörn** · 14 Feb 2013, 20:32

Roran&Meghan

Roran ieşi din local, încruntat şi confuz, uşa închizându-se în urma lui cu un clic. Îşi luă haina maro pe el, lăsând-o decheiată, deşi soarele apuse de mult. Nu ştia exact cât e ceasul, însă era sigur trecut de miezul nopţii.
Nu era pentru prima dată când îşi petrecea noaptea într-un bar cu un pahar în faţă, însă era cu siguranţă prima dată când fusese abordat aşa de direct şi întrebat despre lucruri şi persoane pe care nu le cunoştea. Bărbatul păruse stânjenit după ce Roran îi explicase clar cine era, îi arătase acte de identitate şi lămurise problema. El păruse ferm convins că Roran era altcineva.
Îşi scărpină ceafa, continuându-şi drumul. Habar nu avea unde să meargă, însă aerul rece al nopţii îl dezmorţise, iar acum era alert ca ziua. Îşi potrivi pasul la un ritm de plimbare, privind peste umăr din când în când, pentru a se asigura că e singur.
Se opri, când în urma lui văzu o siluetă întunecată. Auzi flecurile tocurilor lovind asfaltul doar câteva secunde mai târziu. O femeie.

**Meghan Wallace** · 14 Feb 2013, 20:51

Se uita la ceasul cu bufnita din localul in care se afla. Era trecut de miezul noptii, iar ea bantuia strazile. Se obisnuise, oricum avea nevoie de relaxare dupa zilele trecute. Trecuse pe la Durmstrang si se dovedise a fi o adevarata actiune ce se intamplase. Se ridica de la masa lasand cativa galeoni si isi lua paltonul pe ea iesind din local.
Frigul se izbise direct de ea incat o facu sa se incrunte, isi incheie paltonul pana aproape de gat si isi potrivi esarfa gri cu dungi albe astfel incat frigul sa nu-i atinga gatul, detesta frigul.
Ea adora vara, cand totul era in floare si puteai merge oriunde la plaja, cand stia ca vacantele si le putea petrece cu cei dragi. Dragi vorbind teoretic caci ea familie nu mai avea, era singura care inca purta numele de Wallace. Parintii ei nu avusesera frati sau surori, iar ei erau decedati. Insa era ferma pe pozitii, invatase sa se descurce si asta avea sa faca in continuare. Isi baga mainile in buzunarele paltonului si pasi pe asfaltul rece si ud din cauza zapezii care se topise. Observa o silueta, nu destinse cine era insa dupa trasaturi era un barbat. Se opri pentru cateva secunde, insa apoi isi relua mersul incercand sa isi vada de treaba.

**Roran S. Thorbjörn** · 15 Feb 2013, 09:38

Se întrebă dacă să se oprească sau să-şi continue drumul. Nu credea că femeia avea ceva de împărţit cu el, însă i se părea puţin ciudat ca o persoană de sex feminin să se plimbe în miezul nopţii pe Aleea Diagon. După pasul hotărât, nu fusese în niciun bar până acum şi avea impresia că nici nu se îndrepta spre unul.
Când îl observă, femeia se opri ezitant pentru o secundă, însă îşi reluă repede drumul, ca şi cum ceva ar fii convins-o că nu are nimic de care să se teamă. Roran se întoarse cu spatele la ea, incatând un scut în caz că ar fii vrut să-l atace, şi începu să meargă mai departe.
Pasul lui lent de plimbare nu se compara cu paşii hotărâţi ai femeii, aşa că în scurt timp, ea îl ajunse.
- Hei, făcu el sec, deşi nu avea idee cine era.

**Meghan Wallace** · 15 Feb 2013, 15:47

Inghiti in sec in momentul in care auzi vocea barbatului pe care il zarise mai devreme. Sa raspunda sau nu? Daca nu raspundea ar fi dat dovada de proasta crestere, iar Durmstrang-ul participase la cresterea ei mai mult decat trebuia. Insa daca raspundea probabil nu avea nimic de pierdut, asa ca o facu. Se intoarse spre el analizandu-l din cap pana in picioare.
- Te cunosc? Murmura ea incercand sa-l asocieze cu vreo figura cunoscuta insa nimic, nici macar imbracamintea lui nu o putea asocia cu a cuiva cunoscut. Inspira o gura mare de aer si astepta raspunsul. Se uita la ceasul de la mana in forma de bufnita, era trecut de miezul noptii demult iar ea nu ar fi trebuit sa fie aici. Insa se obisnuise sa bantuie aleeile cand nu avea ce face, sau pur si simplu se plictisea acasa.

**Roran S. Thorbjörn** · 15 Feb 2013, 21:32

Blonda se opri. Îl privi din cap până în picioare. Expresia ei nu trăda niciun sentiment, ca o mască ciudată, făcând-o să pară mai în vârstă şi mai exigentă. Roran îşi păstră expresia zâmbăreaţă, cât timp tipa îi făcea o analiză în minte. Bărbatul se întrebă ce vedea ea. Un roşcat îmbrăcat în skinny jeans, cu tenişi, tricou şi hanorac, cu cel mai roşcat păr şi cu un zâmbet strâmb pe faţă.
Întrebarea fetei era atât de previzibilă încât Roran nici nu mai trebui să se gândească la răspuns. Îşi înclină capul.
- Nu încă, făcu el. Roran.

**Meghan Wallace** · 15 Feb 2013, 21:44

Isi arcui ambele sprancene si analiza din nou expresia fetei baiatului. Avea un zambet prea dulceag si in acelasi timp prietenos, iar asta o facea sa se duca cu gandul ca baietii nu se maturizau prea repede. Inghiti in sec, ramase la fel cum era la inceput, expresia ei nu trada niciun fel de sentiment sau ceva care sa o de-a de gol.
Tresari cand auzi numele lui, care defapt nu il mai auzise in viata ei si asta ii placea, insemna ca era ceva mai original baiatul.
-Roran deci....frumos nume. Murmura ea vrand sa evite subiectul sa-si de-a numele, nu se dezvaluia atat de repede.
Meghan era genul de persoana misterioasa, care nu isi arata sau da datele atat de repede, chiar daca era vorba doar de nume. Invatase sa fie precauta, Durmstrang-ul te invata cum sa supravietuiesti in "jungla" vrajitorilor avand la indemana doar cateva lucruri. Pentru ea bagheta nu era un lucru care sa fie mereu in preajma ei, se descurca si fara el. Isi scutura capul revenind la realitate, spunand:
-Cum de hoinaresti strazile asa tarziu?

**Roran S. Thorbjörn** · 15 Feb 2013, 22:39

Roran zâmbi, uitându-se în jur şi ridicând din umeri.
- Ehh, ştii tu, când viaţa îţi dă lămâi, faci o limonadă, ridică el din umeri.
Asta însemna în mintea lui că atunci când viaţa era prea mult pentru tine, fugeai într-un bar şi te ascundeai după sticla de rom. Cam asta i se întâmplase lui cu câteva ore în urmă când îşi părăsise rulota după scrisoarea primită de la mama lui. Bine că aţipise pe la miezul nopţii, apoi fusese trezit de omul ce îl confundase.
Se părea că cineva cunoscut îl observase în Anglia, şi o anunţase pe mama lui. Avea o presimţire ciudată că urma ceva rău după asta.
Nu avea să o întrebe pe femeie care e numele ei şi ce caută aici, pentru că avea impresia că îi va spune când va vrea ea, decât la cerere.

**Meghan Wallace** · 16 Feb 2013, 13:12

Pufni scurt in ras, faceai o limonada? Baiatul parea destul de distrat si in acelasi timp priceput la unele glume, ii placea faptul ca destingea atmosfera. Dar nu ii trezise curiozitatea astfel incat sa afle mai multe despre el, ci pur si simplu sa asiste la o conversatie. Insa nu stia ce avea sa se intample pe parcurs, deci cuvantul "plecare" nu ii era in plan acuma.
-Limonada nu se face la miezul noptii. Probabil acuma ar merge un whisky cu gheata, sau ceva mai tare. Ea asta obisnuia sa bea daca chiar voia sa o faca, in plus o dezgustau lamaiile si tot ce tinea de ele.
Simti cum vantul incepu sa adie tot mai tare pana se intenti si era destul de puternic, dar asta nu o clinti din loc. Dar dupa vreo cinci minute, se razgandi. Ii facu semn lui Roran sa o ia la pas de acolo si sa se plimbe, asa avea sa se incalzeasca si ea putin.
Isi adanci mainile in buzunarele paltonului negru si privi in gol pret de cateva secunde, iar apoi isi indrepta privirea spre Roran, spunand:
-Ai terminat la Hogwarts?

**Roran S. Thorbjörn** · 17 Feb 2013, 17:44

Roran zâmbi. Mda, cam aşa se gândea şi el. Sigur, nu ieşise seara în oraş pentru o limonadă...
Fu surprins de întrebarea ei. Nu ştia exact dacă acesta era un criteriu pentru a pute etichete oamenilor pentru femeie, însă părea o întrebare destul de importantă, iar Roran era aproape sigur că o să dezamăgească cu răspunsul.
- Mda, făcu el, încuviinţând din cap, la Ochi-de-Şoim.
Habar nu avea unde terminase fata, însă avea impresia că nu era o Şoimeancă în niciun caz. Din câte vorbiseră până atunci, el o încadră undeva între un Cercetaş şi un Viperin.
Se hotărî să o întrebe de nume. Se săturase să o asocieze cuvântului fată sau femeie. Vroia ceva concret, care să o diferenţieze de ceilalţi oameni.
- Care e numele tău, totuşi? întrebă Roran pe o voce nonşalantă.

**Meghan Wallace** · (This post was last modified: 17 Feb 2013, 20:11 by Meghan Wallace.)

Isi arcui ambele sprancene cand auzi de unde provenea el. Putea sa jure ca fusese la Ochi-de-Soim, insa in fond ce o interesa pe ea? Persoana din prezent conta si nu ce fusese el, chiar daca ea detesta Hogwarts-ul.
Un ranjet ii aparu pe buzele usor palide cand auzi ca el voia sa-i afle numele, sau mai bine zis ca repetase chestia asta. Nu stia ce sa faca, sa-si de-a numele adevarat sau nu? Putea avea incredere in el? Chiar daca nu era niciun pericol ca isi dadea numele, nu avea de unde sa stie cine era ea.
- Meghan, Meghan Wallace. Spuse ea in cele din urma cu o oarecare retinere, dar pana la urma o spusese. Se bucura intr-un fel ca avea companie, stia ca se plictisea sa bantuie singura strazile si mai ales la asemenea ore tarzii.
- Si cum e la Hogwarts? Se trezi spunand brusc, curiozitatea apasand-o tot mai tare, desi nu era cine stie ce interesata.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon 1 2 3 4 Next » //  / Decisions.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ Decisions.