Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 … 9 Next »

/ Deeper in my thoughts

Just me and Artimei



Lacul se intindea inainte ei, stralucind misterios in razele soarelui la apus. Ploaia era singura care nelinistea apa, spargand-o in mii de cristale stralucitoare. Era atat de neobisnuit, faptul ca soarele se vedea intreg, portocaliu, ascunzandu-se de oamenii pe cealalta parte a Pamantului, pe cand restul cerului era acoperit de o patura subtire de nori, ce plangeau cu lacrimi mici, dese si usoare. Era obisnuita ploaie de vara, sub care Alice adora sa se relaxeze.

Ofta si se aseza mai bine pe radacina copacului pe care statea. Ii paruse bine ca avusese voie sa intre macar langa lac, daca nu si in castel, in ciuda faptului ca era vacanta de vara. Bluzita subtire a lui Alice i se lipise de corp, uda leoarca, iar buclele ii stateau si ele lipite de fata alba. Tenisii ii erau plini de noroi de cum se plimbase pe malul lacului, iar acum era sigura ca atunci cand se va ridica, blugii ei for fi de asemenea leoarca.

Isi infasura bratele in jurul ei, nu obligatoriu pentru ca ii era frig, ci pentru ca o facea sa se simta in siguranta. Privirea ei nu se dezlipise nicio clipa de la apusul minunat, chiar daca ochii ei nu tradau nicio emotie, iar fata ei era palida si goala de orice expresie. Desi acest lucru fusese usor inlaturat cand auzi pasi tropaind prin noroi, si isi ridica privirea, ochii ei tradand surpriza.

Alice tresari la atingerea pufului. Nu era genul care sa se sperie din orice, dar nu se asteptase sa o vada nimeni aici. Scoase un tipat copilaresc la auzul vocii masculine si se ridica intr-o saritura de la locul ei. Il privi cu obisnuita ei expresie de ce-cauti-aici-vezi-ca-stiu-blesteme pentru cateva clipe pana cand il recunoscu. Ii studie cu atentie parul salbatic, inrepatruns de picuri de ploaie, observa ca nu avea tricoul pe el, se gandi ca poate din cauza ploii. Era un baiat care fusese la Hogwarts in acelasi timp cu ea. Isi aminti ca invatasera impreuna de mai multe ori. Fusesera amandoi la Viperini.

Alice se linisti si se aseza inapoi pe bustean, reluandu-si pozitia in care statuse. Se freca puternic pe obraz, incercand sa ignore mancarimea. Mormai un salut si il invita sa se aseze langa ea. 'Cred ca ti-am uitat numele. Artimei, nu-i asa?' incerca Alice sa ghiceasca.

Se sprijini de trunchiul copacului, intinzandu-si picioarele lungi, pe care picuri siroiau. Blugii stramti ii acopereau coapsele, taiati brutal pe la nivelul genunchilor. Ofta, cam a cincea oara pe ziua de azi. Se uita la Arimei, citindu-i expresia amuzata de pe fata. Chiar daca stia ca radea de ea, nu simtea nevoia sa-si explice reactia. I se parea perfect normal sa se sperie din moment ce ea venise sa stea singura langa lacul Castelului Hogwarts ce ar fi trebuit sa nu fie populat in aceste trei luni.

'Ce faci aici?' intreba Alice, vocea ei pierzandu-se in ropotele ploii. 'Nu cred ca ai venit special ca sa ma sperii nu?' Se uita la el, incercand sa-i citeasca expresia fetei.

Alice asculta cu atentie raspunsul tanarului. Fu surprinsa ca aceleasi intrebari i se adresasera si ei. 'In momentul de fata incerc sa port o conversatie cu un fost Viperin de varsta mea' spuse Alice, zambind 'si in general stau singura, fericita ca Vrajitorii nu au inventat, inca, o vraja pentru a citi gandurile.'

Alice se uita la el si isi dadu seama ca uitase o intrebare. 'Ah, si am venit aici ca sa incerc sa fac ordine intre gandurile proprii. Multumit de raspuns, tinere domn cult care citeste biblioteci intregi?' intreba ea, ridicandu-si nasul sus si putin sarcastic. Apoi rase si adauga: 'Eu cred ca am citi vreo 15 carti din biblioteca. Toate din Sectorul Interzis.'

Alice se gandi putin la ceea ce ii spusese. Mda, nu era ea mare fana a cartilor. Prefera sa stea cu oameni mai batrani, care isi spun povestile de viata in fata unui foc. Invata multe de la ei. De aceea nu prea avea nevoie de carti. Oricum, cele 15 carti din biblioteca scolii erau suplimentate de cele din mica ei biblioteca de la orfelinat ce continea pe putin 150 de carti. Ea se uita la Artimei si stranse din buze incercand sa se abtina sa-i spuna lucrurile astea. Zambi in timp ce el ii povesti despre ganduri si conisdera ca avea dreptate intr-un fel. Poate ca asa functiona la oamenii normali. Pacat ca ea era putin sarita de pe fix.

Artimei se ridica si o apuca de maini, tragand-o spre el.