Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca / Sectorul interzis

1 2 3 4 Next »

/ deepest reflections.

Privat.

Linistea unei nopti ca aceia era tot ce isi putea dori.Era o noapte friguroasa de noiembrie,cu luna plina si cer senin.Stiuse din start ca aceia era o noapte perfecta pentru a iesi din nou pe coridoare,ca in vremurile bune.Asa ca plecase din camera de zi a Cercetasilor care era inca plina,ignorand privirile ciudate pe care le primea pentru ca alegea sa iasa dupa ora stingerii.Stia ca nu va fi parata,erau mai presus de atat.

Doar pasii sai rasunau pe coridorul pustiu pe care se afla.Pentru cateva clipe se gandi cum ar fi sa fie prinsa de Filch si de pisica lui nesuferita.De parca ar lasa asta sa se intample oricum ...
Se simtea ciudat de sigura pe sine in acea seara.Avea senzatia ca ar putea incepe sa strige pe coridoare si tot nu ar fi prinsa.Dar nu se va apuca sa faca asta,bineinteles.Nu vroia decat sa ajunga mai repede la biblioteca.

Deslusi usa din lemn de cum facu stanga,asa ca grabi pasul.Imediat se afla deja in fata ei,impingand-o la perete.Avand grija sa nu faca vreun zgomot,Evelyn se strecura printre rafturi si ajunse in Sectorul Interzis.Sa nu fie inteleasa gresit,ii placea sa citeasca orice carte buna si nu cauta pericolul cu lumanarea.Pur si simplu vroia sa se aseze pe un fotoliu confortabil cu o carte interesanta in brate si sa piarda noaptea.Si trebuia sa recunoasca,Sectorul Interzis avea carti mult mai bune.Doar deaia era interzis.

Aici parea sa fie si mai intuneric decat in cealalta parte a bibliotecii.Singura lumina venea din parte lunii ce isi cobora razele asupra cartilor prafuite,facand imaginea si mai interesanta decat era defapt.Oricum,nu asta o interesa pe Evelyn,ci noile sunete ce se auzeau de undeva din fata ei.Nu era singura.

• Isi petrecea multe nopti in Sectorul Interzis alaturi de Nymeria care mereu insista sa vina cu ea. Ori o lua si pe ea ori nu o lasa sa iasa din Pivnita Viperinilor.
  Statea intr-o pozitie destul de confortabila, cu spatele rezemat de un raft si cu picioarele intinse pe micul coridor. Nymeria statea si mai bine, tolanita cu capul in poala ei, incercand din rasputeri sa se stapaneasca si sa nu isi deranjeze stapana in timp ce citea.
  Un zgomot ii atrase atentia. Un zgomot de pasi. Isi ridica privirea din carte si cerceta coridorul. Nu vazu nimic iesit din comun, insa cand vru sa se intoarca inapoi la citit Nymeria profita de ocazie si ii smulse cartea din maini.
  - Nymeria! Da-mi cartea! striga Odette indignata incercand sa ia cartea din gura lupoaicei care acum se plimba tantos prin fata ei.
  -Esti o fiara! Esti.. esti.. Ev? intreba uimita si oarecum fericita in acelasi timp, uitandu-se in sus.
  Se inrosi puternic, dar avea noroc ca era intuneric. Statea in genunchi in fata Cercetasei certandu-se cu o lupoaica la fel de mare ca ea. Mai rau nu se putea.

Instinctul o facu sa isi scoata imediat bagheta.Nu o tinea strans in mana,semn ca nu ii era frica de ce avea sa vada.Poate nu va da peste nimeni si doar i se paruse sau poate va da peste ceva ce nu era chiar ... uman.Si daca va da chiar peste o persoana,in mod clar nu era vreun profesor.Era un proscris care,la fel ca si ea probabil,iesise la o plimbare in mijlocul noptii.Si totusi trebuia sa isi tina garda sus.Poate ca nu era nici un elev ...

Ii multumi in gand lunii ca lumina asa de tare in seara aceea pentru a nu fi ea nevoita sa-si aprinda bagheta.Asta ar fi dat-o de gol.Si datorita faptului ca luna lumina doar in anumite portiuni,ii fu usor sa se strecoare printre rafturi si sa ajunga la sursa zgomotului de mai devreme.Si cand stiu ca era aproape,auzi un strigat.Tresari usor si se incrunta.Cine mai era in biblioteca??

Se hotari sa isi faca simtita prezenta si incepu sa mearga cu pasi mai apasati pana cand ajunse fata in fata cu sursa zgomotului.Vazu un lup imens cu niste ochi ce o priveau cu interes.Si langa lup,vazu o fata.O recunoascu imediat si cand fata o privi,vazu pe chipul ei uimirea.Evelyn ranji si ridica din sprancene.
- Sti ca nu e bine sa te pui cu lupii Odette.Mai ales cu unul asa de mare ca asta ii zise ea,continuand sa ranjeasca.

• Odette o privi rece pe Nymeria. Aceasta lasa cartea sa cada pe podea si cu un marait lenes se aseza pe carte.
  -Se da mare, spuse Odette gandindu-se la o modalitate de a recupera cartea.
  Se aseza apoi langa Nymeria si o mangaie pe cap spunandu-i ca tot va ceda la un moment dat. Ii facu semn Evelynei sa se aseze langa ea. Cercetasa se schimbase mult fata de ultima data cand o vazuse.
  -Nu erai bruneta? intreba viperina usor curioasa. Si ce-ai mai facut in ultima vreme? Pe unde ai mai umblat? intreba din ce in ce mai curioasa.
  Abia acum realiza ca ii fusese chiar dor de Evelyn.

Evelyn accepta locul indicat de Odette si se aseza langa ea pe podeaua putin prafuita.Inca continua sa priveasca cu interes lupoaica din fata sa.Era minunata.Mereu vrusese si ea sa aiba un lup ca animal de companie.Desi parea putin ciudat,adora lupii si caii.De cand isi pierduse iubita sa catelusa visase mereu sa aiba un lup alb ca si zapada cu doar cateva pete gri sau negre.Lupoaica semana putin cu descrierea din mintea sa,insa nu in totalitate.

Cand Odette facu referire la vechea sa culoare de par,Evelyn se stramba usor si isi trecu mana prin buclele sale blonde.Nu fusese usor sa se decida pe culoarea asta.La inceput nu vrusese decat sa si-l mai deschida putin,poate un saten.Dar in final se decisese pe blond.Chiar ii statea bine asa,dar dadea vina pentru asta pe ochii sai,care erau verzi si se potriveau.Cateodata si-ar fi dorit ca parul sa fi fost singurul lucru care se schimbase la ea.

- Oamenii se mai schimba Oddy zise ea incet.Apoi continua pe un ton mai hotarat. Am fost peste tot.Am plecat de la Hogwarts intr-un moment de nebunie si am regretat din prima decizia mea.Insa vroiam sa ma mai detasez.Mi-am petrecut cel mai mult timp prin Germania zise ea ridicand din umeri.Dar eu vreau sa aflu ce ai mai facut tu.Nymeria,ha?Ultima oara cand ne-am vazut nu o aveai.Deci? intreba ea dand din cap inspre lupul ce acum dormea linistit langa stapana sa.

• Odette zambi amintindu-si cu drag de acea intamplare. Nu ezita nici o secunda si incepu sa ii povesteasca.
  
  Copacii aveau crengile plecate la pamanat din cauza zapezii. Era o iarna destul de grea insa asta nu o impiedica pe Odette sa umble impreuna cu Axl prin Padurea lui Dean.
  Auzira la un moment dat un smiorcait si apoi simti cum o trage ceva de poalele robei. Era un ghemotoc mic de blana care se chinuia sa o traga in alta directie. Il privi putin ingrijorata pe Axl apoi incepura sa il urmeze cu baghetele pregatite in caz ca ar fi fost o capcana. Ajunsera la un moment dat intr-un luminis unde gasisera o lupoaica imensa zacand intr-o balta de sange iar la cativa metri de ea, o alta lupoaica. Ochii fetei se umplura de lacrimi. Dintr-o incaierare pentru un teritoriu stupid acel micut ramasese fara mama. Odette lua micuta lupoaica in brate.
  -O sa te iau acasa, o sa am grija de tine, si o sa iti spun Nymeria, spuse Odette invelind-o cu pelerina ei.
  Se intoarsera sa plece cand auzira un latrat nemultumit. Axl se intoarse si gasi o pereche de ochi rosii in zapada. Doar prin asta se deosebea micul lup de zapada orbitor de alba. Axl il lua in brate si il numi Ghost.
  
  -Asa am facut amandoi rost de cate un lup, spuse Odette privind-o cu dragoste pe Nymeria. Aaa si fratele meu are unul dar nu e asa... spuse Odette ganditoare. Stii ca am un frate, nu? Cu multi ani mai mare decat mine... sa fie zece oare?

Se juca cu bagheta,invartind-o in mana si ascultand povestea spusa de prietena sa.Pe la jumatatea povestii vru sa o opreasca si sa o intrebe cine era acest Axl de care tot vorbea insa se hotari sa o faca la finalul povestii pentru ca Odette sa nu isi piarda sirul gandurilor.Si in timp ce asculta,vazu o carte ce avea scris pe cotor cu litere aurii 'Un altfel de gardian'.Nu parea un titlu asa de rau si Evelyn se intreba ce cauta cartea aia in acel sector.Ridicandu-si bagheta,facu vraja non-verbala si cartea zbura in bratele sale.Devenise extrem de priceputa la vraji non-verbale pe parcursul anilor.

Cand Odette isi termina povestea Evelyn se simti putin geloasa.Cum spusese si mai devreme,dupa ce isi pierduse minunatul sau bichon la numai doua luni dupa ce parasise scoala,nu putea sa suporte singuratatea.Si desi iubea caii si avea unul ca patronus,nu putea sa aiba unul si ca animal de companie.Lupii deveneau cea mai apropiata alegere a sa chiar daca inca nu avea unul.

Isi aduse aminte ca vroia sa isi intrebe prietena despre acest Axl insa se opri cand auzi ce spuse Odette.Evelyn ramase cu gura cascata,la propriu.De cand avea Odette un frate?!
- In regula ... asta e ceva nou.Nu stiam ca ai un frate dar presupun ca inveti ceva nou in fiecare zi.Alte rude aparute pe parcurs de care vrei sa-mi spui? o intreba ea,revenindu-si din soc si aruncandu-i unul dintre ranjetele sale,in timp ce deschidea cartea ce o luase mai devreme.

1. Viperina incepu sa rada. Nimeni, absolut nimeni nu reactionase bine la aflarea acestei vesti.
   -Il cheama Kurt, e un ticalos nenorocit, cu care am si avut o relatie inainte sa aflu de faptul ca suntem frati. Bine ca nu a tinut decat saptezeci si doua de ore. Si despre cum l-am dobandit, tot ce pot sa spun este ca mama nu era tocmai un ingeras pe la varsta de optsprezece ani, rase viperina. Si totusi, il iubesc, si tin la el foarte mult, dar ne batem mai mereu, adauga apoi, incepand iar sa rada.
   Era dupa parerea ei, cea mai reusite relatie frate-sora din intreaga lume. Nymeria se ridica din poala viperinei si se apropie de Evelyn, mirosindu-i curioasa buzunarele.
   -Daca ai ceva de mancare la tine, nu o sa iesi teafara din asta.

Evelyn ridica usor din sprancene si ii arunca Viperinei o privire ce spunea clar ca fata era nebuna.Dar apoi ii veni sa-si dea singura o palma,pentru ca era evident ca prietena ei nu avea cum sa stie ca tipul cu care statea era fratele ei.Se intreba oare cum aflasera cei doi ca erau rude si nici nu se gandi la cum reactionase Odette cand aflase vestea.Evelyn ar fi fost in soc,daca ar fi fost in locul ei.Soc,apoi furie.Dar Odette nu era Evelyn.

Arunca din nou o privire la cartea din poala sa.Nu o deschisese nici acum,fiind prea ocupata sa stea la povesti cu vechea sa prietena.Ii lipsisera conversatiile de genul.Se bucura ca acum putea sa faca asta din nou.Si cartea ar mai putea ramane inchisa o vreme.In fond,ar putea sa o ia cu ea in Turn si sa revina intr-o alta noapte pentru a o pune la loc.Suna bine.

Un ranjet i se intinse pe buze cand vazu lupoaica apropiindu-se de ea.Se intrebase oare cand instinctele ei animalice vor mirosii buzunarele lui Evelyn.Apoi auzi replica lui Odette si rase usor.
- Ai noroc ca mereu dau o raita prin bucatarie inainte sa vin aici.Trebuia sa fiu pregatita daca aveam de gand sa-mi petrec noaptea aici zise ea si scoase din buzunarul drept o briosa.Dupa ce ii dadu briosa lui Nymeria,isi indrepta din nou atentia inspre Odette.Sper ca nu doar asta ai facut de cand am plecat,pentru ca daca da,da-mi voie sa-ti spun ca ai avut o viata plictisitoare in lipsa mea! ii zise Cercetasa pe un ton amuzat prietenei sale,scotand din buzunar alte doua briose si aruncandu-i una si Viperinei.

• -Eu o viata plictisitoare!? Niciodata! Doar credeam ca ma cunosti! rase Odette usor indignata.
  Musca de doua ori din briosa. Era delicioasa si abia acum isi dadea seama ca ii era dor de briosele alea. Nu mai mancase de mult ceva dulce.
  -Am fost inchisa in Azkaban, am devenit un animag, prietenul meu cel mai bun a murit, aproape m-am sinucis, am lucrat cu Gregory House cateva luni, am dat foc la domeniile Hogwarts-ului si am incendiat si jumatate din Padurea Interzisa. Nu as spune ca a fost Tocmai plictisitor, spuse Odette muscand iar din briosa. Uite, adauga apoi amindindu-si ca nu putea sa o lase pe Evelyn fara dovezi.
  Se ridica in picioare si o ruga sa ii tina putin briosa, apoi deveni cu usurinta un vultur care incepu sa se plimba tantos prin fata Cercetasei.
  -Deeeci, ce crezi? Oh, and it's your turn, by the way, zambi fata luandu-si inapoi briosa.