Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

1 2 3 4 5 6 Next »

/ Deschide ochii.

• Soimeanca zambi usor, aducandu-si aminte de Apolline. Stia ca retinuse numele bufnitei doar pentru ca avea o oarecare rima cu numele de Evelyn. Era asa o copilita cand observase asta si aproape ca o rusina cat de prostuta putuse sa fie. Insa anii aceia trecusera, iar Ema crescuse. Se maturizase. Cu toate astea, inca mai existau momente in care isi permitea sa fie doar un copil. Momente rare, dar placute si energice.
  In mod ciudat, se uita in directia opusa oglinzii atunci cand Scarlett isi adresa intrebarea. Tanara mai daduse de Oglinda lui Erised si cu alte ocazii, dar in ultima vreme refuzase sa se uite. De ce? Nici ea nu stia. Poate ii era teama ca avea sa vada persoane dragi, dar moarte. Si nu ca asta ar fi fost ceva neplacut, insa nu-si dorea sa fie prinsa in trecut. Nu dorea sa mai fie prinsa in trecut. Poate era datorita faptului ca nu stia la ce sa se astepte. Norocul se jucase cu viata ei, disparand din anumite domenii si aparand prin altele. Pierduse prietenii, unele definitiv, altele doar pentru o perioada scurta de timp. Pierduse legaturi cu lumea exterioara, insa nodurile incepeau sa se creeze iar. Dar indiferent de motiv, de data asta era curioasa. Curioasa asa cum numai un Soimean putea sa fie, asteptand cu sufletul la gura informatii noi.
  Isi dadu parul dupa ureche si se apropie cativa pasi de Oglinda, astfel incat sa poata vedea clar. Zambi bland, caci in reflexie paseau alte doua persoane, in acelasi ritm cu ea, de parca ar fi fost niste protectori permanenti. Isi putea explica destul de clar de ce vedea cele doua chipuri.
  " Eu o vad pe sora mea. In ultima vreme nu am apucat sa petrecem prea mult timp impreuna..." murmura ea pe un ton slabit, insa plin de compasiune. " Si mai vad un tanar drag..."
  Mai profita de imagine cateva secunde, apoi se retrase cuminte.
  

Imaginea din oglinda nu fusese niciodata diferita,dar intr-un fel spera sa fie.Doar o data sperase.Cand vazuse doar o persoana in loc de doua.Si-ar fi dorit sa o vada si pe ea.Chiar daca viata fusese cruda si o luase prea devreme de langa ea,tot o iubea.Cum putea sa nu?Fusese raza ei de soare,cea dupa care ar fi vrut sa se ia in viata.Ceea ce facea i se parea regesc,credea ca numai poate face nimeni.Desigur,era doar un copil si ar fi crezut si ca Pamantul e patrat daca ar fi spus ea asta.

Privi curioasa inspre Ema,privi cum aceasta inainta usor si se pozitiona in fata oglinzii.O vazu zambind,apoi departandu-se usor.O auzi explicand.Intodeauna trebuia sa fie cineva din familie.Iubea sa aiba astfel de prieteni.Care atunci cand se uitau in Oglinda lui Erised,nu se vedeau bogati peste masura,nu se vedeau stapani peste orice.Se vedeau alaturi de familiile lor,de persoanele iubite.

Inainta usor,stiind ca era randul sau.Se pozitiona in fata oglinzii cu un zambet larg pe buze.Ah,iata-l!Deja o astepta.Ochii sai sclipeau jucaus.Ii facu cu mana fetei,iar aceasta chicoti si ii intoarse salutul.Era ca si cum ar fi fost iar langa ea.
- Eu imi vad tatal le zise ea scurt,inca zambind imaginii din oglinda.La inceput mi-am dorit sa o pot vedea si pe mama.A murit cand aveam doi ani si nu mi-o amintesc prea bine.Dar apoi mi-am dat seama ca imaginea din oglinda nu se schimba.Pentru ca prin tata o vedeam si pe ea le explica ea,apoi facu un alt semn din mana inainte de a se departa.Inainte o durea sa se uite in oglinda si sa il vada.Acum o bucura.Stia ca o parte din el era mereu cu ea,iar oglinda continua sa i-o demonstreze de fiecare data.