Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

« Previous 1 2 3 4 5

/ Vraja cutremurului

Era o noapte cu cer senin si luna plina. Era aproape miezul noptii. Eu nu prea aveam somn asa ca ma plimbam pe Aleea Nocturn desi stiam ca acolo salasluiesc vrajitori intunecati care nu pierd ocazia sa arunce blesteme sau sa vrajeasca pe oricine care va indrazni sa le calce teritoriul.
"Eh, ce poate sa mi se intample chiar asa rau. Poate ca povestile despre vrajitorii intunecati sunt prea exagerate"
Deodata in fata mea vad un vrajitor cam pitic imbracat intr-o roba neagra si o pelerina mov si un coif mov cu stelute si semiluni de culoare aurie, si care avea o barba lunga care matura pamantul.
"-Pleaca repede de aici daca nu vrei sa arunc un blestem asupra ta"
"Si crezi ca imi e teama de blestemele tale. Oare chiar ar avea efect asupra mea? (chicotesc eu). Mie nu mie frica de un pitic a carui vraji nu m-ar putea ajunge niciodata. Asa ca lasa-ma in pace. Eu am chef de putina liniste"
-"Razi de mine si de puterea mea? Atunci iti voi arata eu ras"
Si bolborosi ceva iar eu il ignoram continuand sa ma plimb. Dar curiozitatea de a afla vraji noi m-a impins sa stau pe loc sa ascult. Am prins si eu ceva fragmente din bolboroselile lui insa cu pretul ca vraja m-a ajuns din urma. O ploaie de stelute ma inconjura si apoi se risipira dupa ce facura 3 spirale in jurul meu.
Initial crezusem ca nu am patit nimic. Si rasuflasem usurata ca vraja nu avea efect asupra mea. Insa aveam sa aflu mult mai tarziu ce vraja folosise.
In spatele meu vine una dintre colege. Era...

Chiar Kennya. Era greu de recunoscut prima oara sub roba neagra cu gluga trasa pe jumatate de fata. Sanara se uita putin ciudat la ea, avand in vedere ca viperina parea mult mai misterioasa decat de obicei. Kennya nu dormise de cateva zile si se vedea clar pe fata ei. Cearcanele incepeau sa prinda contur si pielea ei era mai palida ca oricand. Se uita la Sanara cu niste ochi banuitori si plini de mustrare apoi ii facu semn vrajitorului sa dispara. Acesta isi pierduse ranjetul de pe fata pentru cateva momente cand o vazu pe Kennya, insa se asigura de un chicotit sinistru pe la spatele zanei. In bezna noptii, in cele mai intunecate colturi, pe AleeaNocturn umblau cele mai persoculoase persoane. Viperina stia prea bine ce nenorociri se pot intampla acolo si era pregatita sa o mustreze pe Sanara.

Sanara mergea in spatele ei, cu pasi marunti. Prima fata deschise usa catre un bar saracacios ce se afla ascunsa in spatele unor magazine ilegale. O invita pe sanara sa intre prima si sa aleaga un loc cat mai departe de ochii lumii. Spre mirarea lor, barul era plin ochi, decat doua mese ramasesera libere. De cand intrara privirile vrajitorilor, atat misteriosi, cat si cei care nu isi ascundeau identitatea, le urmarira pe fete pana la masa din capatul tejghelei. Kennya ii facu semn barmanului ca nu vor nimic decat un pahar cu apa, pentru a fii sigure ca bauturile nu erau otravite sau aveau alte potiuni in ele si Kennya era cu gura pe jumatate deschisa sa ii tina o predica lunga Sanarei.

Eu ascultam predica lunga si plictisitoare a kennyei. Dupa ce kenya termina in sfarsit ii spun:
-Da, am intteles. nu voi mai calca pe aici. Cel putin nu singura. Dar sa fim multumite ca de data asta nu mi s-a intamplat nimic. Cel putin asa cred. Cred ca a vrut doar sa ma sperie. Apoi intorc capul uitandu-ma la o masa din celelalt colt al barului unde 2 vrajitori adolescenti tot elevi ai Hogwarts-ului se imbatasera si isi aruncau vraja Colorino unul pe altul. Ceea ce mie mi s-a parut amuzant si am am chicotit un pic. Un mic cutremur isi facu simtita prezenta. . Initial l-am ignorat privind in continuare la cei 2 cum se certau si se colorau reciproc. Chicotesc pentru a 2-a oara si de aceasta data inca un cutremur un pic mai mare isi facu simtita prezenta.
"Nu a fost decat o replica trecatoare a primului" gandesc eu. Insa peste cateva minute cei 2 vrajitori ma facura sa rad mai puternic. Priveam amuzata la certa celor 2 si nu mai puteam de ras. Am ras atat de tare de cei 2 care se certau incat m-a auzit pana si barmanul. In timp ce radeam un alt cutremur mult mai puternic isi facuse prezenta si zgudui tot barul cazand si cateva bucati din tavan.
"Apoi ma prinsesem si eu de vraja aruncata asupra mea de acel vrajitor pitic. De cate ori radeam sau macar chicoteam, pe o raza de cateva sute de metri in jurul meu pamantul se cutremura. Ceea ce insemna ca sunt condamnata sa nu mai pot rade sau chicoti vreodata.

Usa localului se deschide cu putere, lovindu`se de perete. Anny se parea ca fusese in spatele loviturii puternice pe care o primise usa, dar nu era tocmai corect. Astropufa parea vlaguita si abia mai rasufla, respiratia fiindu`i insotita de dureri ascutite in piept. In ciuda zgomotului facut, aproape nimeni nu o observa. Fata era tare speriata si vazu pe cineva cunoscut. Intr`un colt se afla Kennya, insotita de o persoana necunoscuta. Anny zambi usor, multumita ca le`a gasit.

Kennya ii facu un semn fetei de langa ea si apoi arata spre Anny, care acum inchidea precauta usa. Zgomotului vocilor din bar se alatura pentru scurt timp si scartaitul usii. Astropufa isi facu loc prin multime pana la cele doua colege ale ei. Intre timp, fata incerca sa isi restabileasca ritmul normal pentru respiratia ei sa le poata spuna fetelor ceea ce avea de zis.

"B-b-buna !" se auzi slab salutul lui Anny. Kennya raspunse cu o fluturare usoara a mainii, iar Anny incepu sa vorbeasca repede, nemaiasteptand altceva :
"Offf fetelor .. am cam dat de probleme." Astropufa se uita la insotitoarea Kennyei, privind`o in ochi. "Mai ales tu.""Am fost in urma voastra ceva timp, destul cat sa vad ca te`a blestemat Groovyman. Nu este deloc de gluma cu el, caci este un vrajitor malefic. Mult timp a stat pe langa Cap-de-Mort si i`a invatat unele miscari prin care facea rau celorlalti. "

Fata facu o pauza, uitandu`se nerabdatoare in jur, sperand ca toti erau ocupati cu treburile lor. In scurt timp, isi muta din nou privirea necunoscutei.
"Stiu ca nu ma cunosti si nici eu nu te cunosc, asa ca nu ai niciun motiv pentru care sa ma crezi, dar Kennya e prietena mea si stie ca am dreptate. Apropo, eu sunt Anny. Acum cred ca e mai bine sa plecam de aici cat mai avem sansa asta."

Sunt de acord sa plecam cat mai repede din acest loc oribil. Apoi iesim din bar si ne indreptam catre Aleea Diagon. Anny, ce pot sa spun este ca mi se pare ca l-am enervat si eu razand un pic de el. Dar oricum ar fi avut de gand sa arunce un blestem asupra mea. macar asa ce pot sa zic ca mi-am usurat pedeapsa. In loc sa ma omoare mi-a dat acest blestem care mi se pare mult mai usor decat un blestem cu vreo cine ste ce boala cumplita sau mai rau.
In plus inchiouieste-ti ca asta poate fi folosit si ca binecuvantare. Cel putin de mine nu cred ca se va mai apropia nevolnicul de Peeves cand ii voi face cunostinta cu noua mea putere.
Eu sunt obisnuita sa vad intotdeauna partea plina a paharului.

"Da, ai dreptate Sanara, dar nu poti trai cu acest blestem. Trebuie sa gasim o cale de iesire din aceasta problema."
Anny o privi ganditoare, cautand o solutie. Dar ce puteau face ? O solutie era sa il caute pe Groovyman si sa ii ceara sa faca blestemul sa ia sfarsit, dar cu siguranta nu o facea pentru ca asta isi doreau ele. In plus, daca fusese pe langa Cap-de-Mort, probabil ar fi aplicat si el metoda trairii vesnice cu horcruxurile, iar astfel orice ar fi facut ele, Groovyman nu ar fi cedat.

O alta solutie era sa caute un raspuns. Singura biblioteca ce putea contine o explicare palpabila a solutiei era la Hogwarts. Asta insemna ca aveau mult de munca si probabilitate de a gasi vreodata ceva era destul de mica. Anny se temea, dar se hotari sa spuna ceea ce credea ea ca e mai bine.

Da, asa este Anny. Trebuie sa facem ceva. Dar presimt ca asta va dura cateva zile bune. Ar mai fi o solutie sa ii spunem domnului Dumbledore. Ne-ar scuti de atata truda, insa nu putem deoarece daca ar afla ca am fost pe aleea asta sigur m-ar pedepsi. Este aproape la fel de periculos ca Padurea Interzisa aceasta alee. Si intotdeauna calea cea mai buna este cea mai complicata. Asa ca hai sa mergem la biblioteca.
"In plus poate avem "norocul" sa dam peste Peeves, glunmesc eu, zambind doar, ca sa evit blestemul, insa aveam sa aflu ca blestemul lui Groovyman nu putea fi pacalit asa usor, astel incat un cutremur de foarte mica intensitate se facu simtit.