Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Bucataria

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ Dezastru si mancare !

Sophie intra vijelios in bucatarie, cu chef de cearta.
"Hei, tu de colo, o ciocolata sau capul jos." zise ea, desi nu ii statea in fire. Dobby se uita tremurand spre Sophie. Ea nu prea vorbea asa, deci era chiar in toane proaste. Spiridusul se grabi sa ii aduca o ciocolata, din care fata rupse o bucata.

"Dobby, adu-mi pe cineva. Oricine." zise ea, vrand sa aiba pe cineva cu care sa vorbeasca. Atunci spiridusul se indrepta repede spre camera de zi a astropufilor, de unde op rinse pe Klavdia si o aduse in bucatarie, tarand-o.

"Ah, o boboaca ? Uh, nu ma deranjeaza sa bat boboci." zambi ea sinistru.

OOC: NU e ce pare . M-am inteles cu Klavdia sa ii bat personajul.

Totul se întâmplã pe neaºteptate. Într-un moment stãteam ºi citeam despre Merlin, în urmãtorul sunt luatã pe sus de spiriduºul Dobby ºi dusã în bucãtãrie. Acolo nu era altcineva decât...

"Sophie?" am întrebat.
"Ah, o boboaca ? Uh, nu ma deranjeaza sa bat boboci." zise zâmbind malefic.
"Ããã... sper din tot sufletul cã nu-s eu aia" am zis înghiþind în sec.

Sophie veni la mine furioasã ºi îmi trase o palmã de toatã frumuseþea peste obraz.

"SOPHIE, LA DRACU, PENTRU CE A FOST ASTA?!" am þipat din toþi rãrunchii.
Sophie mã privi batjocoritor. Nu am rezistat ºi m-am aruncat pe ea, cu gheruþele înainte.

OOC: N-am fost durã, nu? :-s

Sophie ii prinse cu o mana mijlocul subtirel al Klavdei si sopti cu bagheta ridicata : "Fiindca am chef de bataie." zise Sophie taios, strangand si mai tare decat o facea deja. Klavdia incerca sa se elibereze, insa Sophie era in pase proaste de tot, asa ca in acel moment boboaca nu avea cum sa scape. Scoase bagheta.

"Daca afla careva, s-a zis cu tine. Si cu toti spiridusii, inteles ?" zise Sophie. Klavdia dadu din cap aprobator, speriata. Sophie ranji sinistru.

O tranti pe Klavdia pe scaun si o lega bine, dandu-i un pumn - unul prea bine nimerit, direcot in umarul fetei. Oasele i se auzira scrasnind usor - Sophie nu daduse tare, voia numai sa se descarce, mai avea ceva autocontrol.

Sophie cazu pe jos, speriata de ce facuse. Cateva minute mai tarziu, cercetasa era inconstienta.

Încercam sã mã abþin sã plâng, dar lovitura fusese atât de dureroasã - mai dureroasã decât oricare cãzãturã a mea, oricare vânãtaie sau ranã.
Cu o voce pieritã, am întrebat-o:
"Nu crezi cã ar fi fost drept sã te descarci pe cineva din anul V sau VI?"

Aveam gâtul destul de uscat ºi nici la bagheta de la spate nu ajungeam. La naiba!
"Faptul cã nu o sã afle nimeni nu înseamnã cã nu voi cãuta motive ºi momente sã mã rãzbun pe tine" am spus ºi am închis ochii.

Aºa, durerea pãrea mai micã.

Sophie zacea inconstienta in fata Klavdiei. Desi nu prea putea sa faca nimic, o lacrima se ivi pe obrazul ei. Fata sopti : "Scuze..." zi isi trase sigur un pumn. Oasele nasului ei trosnira usor si un firisor de sange se ivi pe fata ei.

Dobby se repezi spre ea, fara sa stie ce sa faca. In mintea ei, Sophie vedea totul invartindu-se. Avusese o pasa asa proasta incat nu mai avusese rabdare sa ii fie adus cineva mai mare decat Klavdia, si acum regreta pe propria ei piele. Constiinta o obligase sa isi dea singura un pumn, iar Sophie nu regreta asta.

"Dobby, dezleagã-mã!" i-am spus spiriduºului pitic care o ajuta pe Sophie. "Mãcar o ducem amândoi la Spital."

Dobby se grãbi ºi mã dezlegã numaidecât. Uitasem ºi de frica de sânge, ºi de loviturã ºi de tot. Important era acum sã o ducem pe Soph la Spital.

Am pãrãsit bucãtãria în liniºte, cãrând-o cu greutate pe Sophie.