Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Dezvaluirile Profetului

Deja trecusera cateva minute decand ii spusese lui Bell planul ei , iar acum Luna statea la masa Viperinilor jucandu-si rolul . Insa pentru ea intrebarea aceasta : ,,E Potter viu ? " devenise plictisitoare , si isi repeta ca daca Potter era intradevar ... dus ( ceea ce nu putea fi ) , ei trebuiau sa continue ce a facut el , trebuiau sa ii duca in continuare ideile , asa cum ar fi vrut el . Sau cum vrea , isi spuse optimista .
-Buna , Adea , spuse cand se hotara ca daca mai tacea mult avea sa para suspecta .
-Buna , raspunse Viperina indiferenta .
-Ce mai faci ? intreba Luna uitandu-se la Adea si gandindu-se la plan .

''Doamne, ce porcarie!'', mi-am spus,privind ce agitatie era in sala. Toate culorile erau amestecate.. Galbenul era imprastiat cu rosul, rosul era amestecat cu verdele, verdele cu galbenul. Nu intelegeam de ce atata zarva? Ce puteau ei sa faca mai bun pentru salvarea lui Potter? Acel om scapase de nu stiu cate ori din mana lui Voldemort, insa, mai avea el aceasta sansa de aceasta data? Am privit-o pe Alice, Luna, Marc,astropufii care erau de partea lui Potter. Reveni-ti-va! De parca ati putea voi sa faceti ceva pentru salvarea lui. Singurul lucru posibil era sa luam o pancarda si sa scriem pe ea : Speram ca Harry Potter nu e mort !. Niciun elev de la Hogwarts nu putea sa se puna cu Devoratorii ai Morti, acest lucru era sigur. Insa, stiam ca nu voi putea ramane neutra prea mult timp. Trebuia sa-mi aleg o tabara, si aveam idee care avea sa fie.

Am intrat in Marea Sala, cu un zambet foarte mandru si demn de dispret pe fata. Cativa cercetasi s-au imbulzit pe langa mine, impingandu-ma in toate partile. I-am impins cat am putut de tare, apoi am privit spre masa Cercetasilor. Ashlyn se afla acolo, vorbind cu cateva fete. Nu m-am uitat destul de intens, insa am putut observa ca nu era mirata de ceea ce se intamplase. Acest lucru ma uimii, credeam ca in momentul in care aveam sa intru-n sala, ea avea sa se afle in grupul sustinatorilor lui Harry, insa nu era asa. M-am indreptat spre masa viperinilor, observand cativa cercetasi.''Hmm.. Destepte sunt viperinele!''am gandit satisfacuta,apoi m-am asezat langa Bella.

''Te-ai alaturat noua, huh ?''am chicotit, apoi am luat o gura din ceai, gandindu-ma la cea mai buna zii de cand eram la Hogwarts, aceasta zii.

„Kennya, trebuie sã îți revii.. nu poți fi așa, știi doar. Harry e un vrãjitor bun, avem nevoie de el, trebuie sã-l ajutãm !”

Kennya se uita impietrita la Raizen. Nu-i venea sa creada ca Raizen era de partea lor si nu a ei. Nu putea sa inteleaga ce s-a intamplat. Undeva in mintea ei, stia ca s-ar putea intampla si asta. Dar nu era sigura ca poate accepta acest lucru. Avusese incredere in el, iar acum nu numai ca o trada pe fata ci in fata intregii scoli! Raizen se uita in ochii ei cu o hotarare de neclintit. In acea secunda, viperina isi dadu seama ca era o cauza pierduta. Se intuneca la fata si incepuse sa tremure din tot corpul. Si asta nu era din cauza frigului. Simtea cum toti muschii i se incordau din cauza tensiunii. Abia dupa cateva secunde bune facu un efort sa vorbeasca, desi nu mai era vocea ei de mult. Cu o dificultate inimaginabila si o voce joasa, dar nesigura, aceasta ii spuse.

“Asa deci?”

Fata emana o ura ce parea sa arda totul in calea ei. Raizen era ultima persoana care sa se intoarca impotriva ei. Toti anii care au trecut.. Toate momentele si greutatile cand au fost alaturi unul de altul. Toate se transformara in cenusa. Stia ca acum trebuia sa munceasca din greu, sa-si dovedeasca puterea. Sa-i invinga pe cei care s-au aliat impotriva ei. Nu accepta umilinta! Si avea sa faca tot ce putea ca sa aiba o victorie grandioasa. Amandoi stateau acum unul in fata celuilalt. Nici unul nu se misca, desi viperina avea o dorinta greu de stapanit sa-si scoata bagheta si sa-l blesteme pana la ultimul fir de par.

“Foarte bine. Ai ales sa-mi fi dusman. Cand o sa fi in pericol si fara nici un ajutor, sa nu indraznesti sa-ti amintesti de mine. S-au cu atat mai putin sa te intorci la mine cerandu-ti scuze. Din acest moment vom lupta unul impotriva celuilalt. Sper sa realizezi ca ai ales cat se poate de gresit.”
Dupa cateva secunde insa aceasta zambi fortat.

“Dar cine stie. Poate te voi ierta la sfarsit…. Cand vei fi in genunchi in fata mea”

Raizen se uita inciudat la ea. Il enerva. Il enerva cumplit. A acceptat totul de parca tot acest timp nu insemna nimic pentru ea. Nu a stat la discutii, nu a intrebat de ce, nu nimic. De parca nici macar nu ii pasa. Ar fi vrut sa ii spuna sa stea sa vorbeasca, sa se razgandeasca.. dar unde era mandria lui ? Daca ei nu ii pasa, lui de ce i-ar pasa. Nu ar avea rost sa incerce sa discute cu ea oricum. O cunostea prea bine.

"Imi pare rau dar nu pot face rau altora... nici macar de dragul tau."

Ii arunca o privire plina de regret si se indeparta de ea asezandu-se la masa Ochilor-de-Soim, casa la care fusese repartizat pe vremea cand era elev. Nu cunostea pe nimeni, dar asta nu il impiedica sa manance o portie de cartofi prajiti cu ou prajit si costita de porc. Dupa ce termina micul dejun, lua Profetul Zilei si il mai frunzari putin bombanind uneori, cand vedea cate o prostie pe care o debitasera editorii ziarului. Unele articole erau incredibil de tampite, chiar si pentru un ziar ca acela. Lua apoi un mar si se indrepta cu pasi mari spre iesirea din Marea Sala. Fusese o dimineata foarte agitata asa ca simtea nevoia sa-si limpezeasca gandurile. Nici macar nu intoarse privirea cand trecu prin dreptul Kennyei. Musca din mar si deschise usa, parasind sala ticsita de elevi agitati. Era mult mai bine afara.

Am oftat, privind discutia dintre cei doi indragostiti.''Se pare ca flacara iubirii a facut bum-bum!'', mi-am spus in sinea mea, trista deocarece Raizen nu se alaturarse de partea viperinilor. Ne era de ajutor daca el era de partea noastra,era un mare ajutor, el fiind un vrajitor atat de priceput, niciun Potter fan nu ne putea invinge. I-am zambit confuza Kennyei, iar aceasta-mi reteza privirea, uitandu-se fioroasa la mine, parca vroind sa-mi arunce cana cu ceai in fata. Mi-am restras privirea de la ea. Stiam ca era furioasa, asa eram si eu. Tocmai pierdusem un mare ajutor, era adevarat, insa stiam ca Kennya nu se lasa batuta asa usor,si stiam ca la momentul potirvit Raizen avea s atreaca de partea noastra. Am aruncat o privirea prin sala, incercand s-o gasesc pe Ronnie. Aveam chef de antrenamente chiar acum. Am zambit satisfacuta cand am gasit-o, apoi m-am indreptat spre ea.
''Hei, Ronnie!'',am soptit, astefel incat sa nu afle niciun elev de la alte case. ''Esti ocupata?''

Era chiar acolo de la inceput , insa Cho nu spusese nimic despre ceea ce se intampla , desi stia de partea cui este .
Ea era o Devoratoare . Era de partea lor , era de partea celor care ii vor invinge pe membrii ordinului lor si pe cel care ii motiveaza , era parte din cei care il vor invinge pe Harry dupa atata timp .
Tot ceea ce astepta era oportunitatea , momentul in care va intra in randurile lor . Apoi se duse spre Kennya si ii spuse :
-As putea fi o Devoratoare ?
Dupa care astepta raspunsul Viperinei , desi isi dadea seama ca nu e cel mai indicat moment .
Astepta pana cand auzi ...

Astepta pana cand auzi un sunet asurzitor venind dinspre maasa cercetasilor.Era Shayera care nu isi gasise loc decat acolo,si unde toti o priveau cu dispret.Aruncase farfuria pe jos.Ii venea sa sparga,sa rupa sau sa loveasca ceva,in timp ce Isabella incerca sa nu fie tinta si sacul de box.
"Ce ai mancat mai?"Intreba Iseult aparandu-se cu o farfurie.
"Hei viperino! Daca tot stai la masa noastra,macar nu iti bate joc de farfuriile noastre...dute la casa ta si sparge " se auzi o voce antipatica de baiat
"Hei cercetase...daca tot sunt la masa voastra,ma lasi sa-ti sparg dantura in locul farfuriei? Ham? Ce alegi? " Raspunse viperina si pe puse din nou pe scaun tragandu-si prietena de maneca.
"Hei...nu-s labradorul rau!"
"Heiii...eu vreau rott!" se auzi vocea sacului de box neboxat
"Heiii...prea multi de 'hei' in conversatia asta! " tipa Shayera si se ridica intr-un mod a la Ceausescu [nu ma intrebati ca nu stiu cum e ala]
Viperina o trase...DIN NOU! Si incepu sa turuie ceva despre onestitate,intelegere si carnati...nimeni nu auzi nimic,decat ultima fraza:
"Noi...caltabosii! Lumea dispera fiindca Harry a fost incurcat cu un spiridus de casa si l-a gatit Kennya...cel putin asa cred eu ...iar noi ne...ce facem noi,mai fratilor?"
"Surori!"
"Bine...fratele "
"Surori!"
"Da...deci noi ne fratim aici!"

"Imi pare rau dar nu pot face rau altora... nici macar de dragul tau."

Kennya ramasese stupefiata, de parca cineva aruncase o vraja de impietrire asupra ei. Il privea pe Raizen din departare in timp ce manca si frunzarea numarul din Profetul Zilei care facuse atata valva printre elevi. Dupa ce termina, acesta dadu sa paraseasca Marea Sala, dar viperina nu avea de gand sa-l lase sa scape atat de usor. Avea nevoie de o explicatie, si de o explicatie foarte buna. Lua prima carafa cu suc de dovleac ce ii aparuse in cale si o arunca cu putere spre Raizen, stropind elevii din jur si facandu-se bucati in usa masiva de lemn. Nu stia de ce ratase intentionat capul acestuia, dar pur si simplu nu putea sa-i faca rau. Blestema in gand acest semn de slabiciune din partea ei si se indrepta spre el cu pasi mari.

Ajunsese in fata lui si pentru prima data in viata observa cat de inalt era pe langa ea. Isi scutura capul sa scape de senzatia de inferioritate si incepu sa dea cu pumnii in el, strigand niste cuvinte pe care nici ea nu le intelegea din cauza tremuratului si a socului. Incepu sa planga si se departa cu doi pasi de acesta intrebandu-l printre suspine:

"Chiar nu insemn nimic pentru tine, nu-i asa?"

OOC: Cata drama...

Probabil la fel ca toti vrajitorii din lume, eram ingrozita.
Stirea aceasta era oribila.
Harry Potter,...marele Harry Potter putea fi mort?!
Nu...nu era posibil.
Nu putea fi posibil.
Trebuia sa analizez asta.
Deci au gasit pete de sange, dar fara nimeni pe langa ele.
Deci,...nu putea fi mort. Cam asta insemna. Jessica inca dormea, probabil. Nu s-a prezentat pana acum la masa.
Orice ar fi,...
Harry Potter...
Eroul meu de cand sunt nascuta...
- Atentie, va rog! Spuse directoarea care aproape plangea. Stiu ca sunteti uimiti, dar va rog s-sa mergeti la ore.