Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ die, my love ~I

**Veronique A. Dupont** · (This post was last modified: 15 Jan 2012, 22:01 by Veronique A. Dupont.)

Ronnie & Derek
[Image: tumblr_lvow0zIKre1qisha1o1_250.gif]

[Image: tumblr_lvow0zIKre1qisha1o2_250.gif]

Hell is empty and all the devils are here

Era frig. Pentru prima data, insa, avusese grija sa se imbrace corespunzator. Purta o pereche de jeansi negri, un pulover verde ce-i scotea ochii perfect in evidenta, iar pe deasupra se acoperise cu un palton negru. In picioare purta o pereche de bocanci din piele neagra impodobiti cu tinte arginti. Desigur, isi uitase caciula, fularul si manusile, dar vremea nu era atat de apriga. Vantul era potolit si nu-i biciuia fata dupa cum obisnuia s-o faca atunci cand era la Hogwarts, iar fulgii de zapada abia daca alunecau incet din inaltul cerului. Nu era viscol, era doar frig.

**Derek K. Vicious** · 14 Dec 2011, 14:59

Se gandea mereu la ea si nu putea sa si-o scoata din minte nici macar pentru o secunda. Nu-i venea sa creada ca-i mintise pe toti, ca se folosise de polipotiune pentru a-l covinge pe el si pe toti ceilalti prosti precum el ca este moarta. Ii vazuse trupul inert asezat cu grija pe caputseala de matase alba a sicriului facut din lemn de trandafir. Nu accepta cu nici un chip faptul ca ea nu era moarta. Desigur, se bucura enorm ca era inca vie, dar de cand se intorsese, uitase complet de el si uitase ca odata ii apartinuse. Stia ca el era acum mort in ochii ei, dar nu vroia sa accepte. O vroia inapoi.

**Veronique A. Dupont** · 14 Dec 2011, 15:00

Continua sa mearga alene prin gradina infinita de trandafiri rosii, inghetati de vremea aspra. Isi amintea perfect silueta mamei sale stand in zilele toride de vara, in genunchi, in gradina, plantand si ingrijind micutele frumuseti satcojii.
Avea mainile in buzunar, iar haina ii statea deschisa descoperindu-i trupul firav. Nu mai simtea nimic, nici frig, nici cald, nici foame, nici sete, nici macar nu stia daca mai era in viata. Uitase complet cum era sa traiesti cu adevarat. Uitase ce insemna sa ai o familie, sa fi iubit si sa oferi iubire. Poate ca familia sa nu fusese tocmai perfecta, dar era singura defintie pe care o avea pentru cuvintele unitate si dragoste.

**Derek K. Vicious** · 14 Dec 2011, 15:01

Astepta abatut la masa mica din bucatarie, uitandu-se pe peretii perfect albi ce erau decorati cu imaginile unor trandafiri pictati. Ii era doar de ea, dar nu stia daca ar fi putut face fata unei reintalniri, cu singurnata, nu dupa toate ce i le spusese Astrid despre ea. Oare cum pututse sa reunte la tot ce avea si sa fuga? Are cum de fusese in stare sa-l lase in urma fara a-i mai arunca macar o ultima privire? Toate acele intrebari nu aveau nici un sens, dar erau intrebarile care-i bantuiau mintea inainte sa se culce. Stia ca ceea ce se intampla cu el era o obsesie. Modul in care isi amintea de atingerea matasoasa a parului sau, placerea pe care-o avea cand ii simtea mirosul de trandafiri in aer sau amintirea atingerii sale ce parea fi facuta din satin.

**Veronique A. Dupont** · 14 Dec 2011, 15:01

Stia ca-l asteapta, dar nu vroia sa se grabeasca. Ii era frica de ce-i vor spune ochii lui albastrii cand o vor vedea. Ii era frica de cad de tare si-ar fi putut dori sa-si lipeasca buzele de ale lui. El fusese prima sa dragoste si stia ca nu avea sa-l uite niciodata, dar acum il avea pe John si totul era diferit. John chiar isi dorea ceva de la viata si, spre desosebire de Derek, nu se alaturase devoratorilor. Acela era unul dintre lucrurile pe care le respecta cel mai mult la el. Faptul ca nu avid de putere. Ea insasi dorise sa conduca intunericul, dar apoi realizase ca acel vis fusese unul efemer. Intunericul nu avea sa fie stapanit de nimeni si numai cei mai netrebnici dintre vrajitori ar fi putut crede altceva.

**Derek K. Vicious** · 14 Dec 2011, 15:02

O astepta in liniste, dar simtea ca nu mai putea sa suporte. Avea o fire destul de colerica si se enerva din cele mai mici lucruri. Ar fi vrut sa iasa afara s-o gaseasca si s-o oblige sa-i spuna adevarul. Sa-i spuna intreaga poveste si tot ce se intamplase. Vroia sa stie de ce fugise, de ce-l abandonase si, cel mai important, de ce ii ingropase amitirea gasindu-si pe altul. O iubea din toata inima sa si mereu avea s-o iubeasca asa. Tinea mult si la Astrid, viperina cu sange mal a carui ochi albastrii luminau intrega camera cu inocenta lor. Ea, insa, era foarte diferita. Roscata era un fel de ingeras ce nu pacatuise niciodata si nici nu avea s-o faca. Saruturile ei erau inocente si caste. In schimb, Ronnie era defintia vie a cuvantului pericol. Cand iubea o facea cu toata inima, cadn ura facea la fel, iar lacrimile sale se trasformau in cascade sarate ce nu puteau fi oprite. Fata era o extrema si nu stia cand sa se potoleasca. Astrid, insa, era foarte manierata si bine educata si spunea numai ce vroia ascultatorul sa auda.

**Veronique A. Dupont** · 14 Dec 2011, 15:03

Intra percauta pe usa alba a casei si isi lasa paltonul in hol. Nu se desclata pentru ca, oricum, casa sa era un dezastru. Nu avusese timp s-o aranjeze, iar spiridusii de casa fugisera atunci cand aflasera ca toti stapanii lor murisera. Le fusese frica pentru viata lor, iar Ronnie putea intelege perfect acel sentiment, de aceea nu-i blama.
Continua sa mearga trecand prin sufrageri, apoi printr-o anticamera si apoi ajungand intr-un sfarsit in bucatarie. Il vazu stand pe unul dintre scaunele albe de la micuta masa, cu pletele roscovane cazandu-i dezordonate pe pieptul acoperit doar cu o camasa subtire. Isi aminti in acel moment toate clipele petrecute impreunda, dar, de dragul lui John, se aseza fara sa zica nimic pe un alt scaun si incepu sa priveasca absenta podeaua murdara.

**Derek K. Vicious** · (This post was last modified: 14 Dec 2011, 15:04 by Derek K. Vicious.)

Ar fi vrut s-o imbratisese. Sa-i lipeasca pieptul de a lui si sa-si apese gura pe buzele sale pana le invinetea. Era mai slaba ca deobicei, iar lumina pe care-o purta mereu in ochii verzi, acum disparuse. Se uita la mainile sale schiloade si la maxilarul ce-i devenise extrem de proeminet si se intreba ce se intamplase cu ea.
’Unde ai fost?’ intreba el pe un ton sfarsit.
Nu stia ce sa mai creada, dar realiza inca o data ca nu putea s-o uite. O vedea in acel moment de rascruce, cand toata frumusetea parea sa-i fost absorbit, si inca o iubea. Nu era doar in mintea sa. Cunostea sentimentul mai bine ca orice.

**Veronique A. Dupont** · 15 Jan 2012, 22:00

Se imbratisa singura frecandu-si palmele de umeri si se uita pierduta la baiat. Incepu sa tremure, iar apoi un tipat sfasiat ii parasi gatul. Se sprijini pe o parte de peretele arcadei si isi cobori privirea catre podea. Lacrimi fierbinti incepura sa-i curga de-a lungul obrajilor reci si incerca sa-si ascunda fata in pulover.
'Am cautat-o' spuse ea incercand sa vorbeasca cat mai clar si corect, dar in schimb se balbai si ineca printre lacrimi.
Baiatul se apropie de ea si o lua in brate. Stia prea bine ca fetei nu-i placeau acel tip de gesturi, dar nu mai suporta sa se tina departe de ea. Aveau un trecut impreuna, iar ea parea sa vrea sa stearga totul, sa se comporte de parca nimic nu s-ar fi intamplat, dar el n-avea de gand s-o lase.
'Dar ai gasit-o. Totul e bine acum' spuse Derek ingropandu-si fata in parul ei si desfatandu-se in mireasma fetei.

**Derek K. Vicious** · 15 Jan 2012, 22:16

'Dar ai gasit-o. Totul e bine acum' il auzi pe baiat spunand si se stranse la pieptul lui.
Il aupca de mijloc si incepu sa-l stranga de coaste de parca nu s-ar fi putut satura de imbratisarea lui. Stia ca ceea ce facea era gresit dintr-o mie de puncte de vedere, dar avea nevoie de cineva sa-i fie alaturi si sa-i spuna ca totul era si avea sa continuie sa fie bine. El se pricepea de minune la acel lucru.

Baiatul se apleca pentru a ajunge la nivelul viperinei si isi puse mainile de-o parte si de alta a chipului vrajitoarei. Isi apropie capul foarte tare de a lui si realiza ca doar vreo doi centimetri ii desparteau. Ar fi vrut sa o sarute si sa-si aminteasca de momentele in care fusesera impreuna. Se abtinu, insa, si se multumi sa-i respire usor deasupra gurii. Se ridica la loc si o apuca la randul sau pe Ronnie de mijloc. Ar fi putut sta toata ziua cu ea in acel fel si n-ar mai fi avut nevoie de nimic.

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 100
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric « Previous 1 2 3 4 Next » //  / die, my love ~I

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
« Previous 1 2 3 4 Next »
/ die, my love ~I