Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

1 2 3 4 5 Next »

/ Dimineata

Era o dimineata friguroasa soarele dabia rasarind.. La geam privind spre strada era Airoh care se sculase cu noaptea in cap.Da, daca nu v-ati prins inca, azi este inceputul scolii la Hogwarts si posibil, aceasta lipsa de somn a lui Airoh era influntata de aceasta veste. El se intoarce de la geam privind in gol spre usa. Momentan el statea intr-un adapost pentru vrajitorii fara locuinta, nu-l deranja acest lucru, ba chiar era foarte fericit ca Dumbledore reusise sa-i gaseasca un adapost. Airoh se indreapta spre noptiera, intindandu-si mana si apucand un ceas. Era ora 5:30, si trenul pleca de-abia la 8:20.
Timpul trecu destul de greu pentru el, dar trecu. Airoh era aproapre gata, mancase, se imbracase si isi verificase bagajele, cu o inspiratie parca tragand tot aerul din camera in piept, iesi pe usa coborand grabit scarile si salutand cateva persoane iesid pe strada. Actiunea de afara era una obisnuita pentru prima zi de scoala, oamenii peste tot,parintii cu copiii grabindu-se tragand dupa ei geamantane.Yuri Airoh nu se grabea de loc stia ca o sa ajunga la timp, plus ca ii se parea o prostie sa se grabeasca si sa se loveasca cu alti oamenii.
Timpul petrecut in autobuz trecu foarte repede, acum el se afla in fata garii privind in jur “marea de persoane”. Mergea linistit spre peron cu o privire rece tragand dupa el geamantanul. Trecu cu un gol in stomac prin portal urmat de alte persoane, acum se afla pe Peronul 9 si ¾ cu grija isi aseaza geamantanul intr-un colt ducandu-si mana in buzunar. Cu o miscare rapida isi scoase bagheta din lemn de brad, buzele incepusera sa se miste incet.
-Alohomora, toate incuietorile de pe cufar se deschid.
In cateva clipe Airoh scoate o pelerina de culoare neagra, tragando usor peste umerii prizand-o pe spate. Hainele de pe el incepura sa lumineze, hainele incuiate fiind inlocuite de uniforma cea neagra a scolii.

• Daca exista ceva ce-i pacea la nebunie toamna, atunci era atmosfera de pe peron atunci cand incepea un nou an de scoala. O gasise intotdeauna vioaie, energica, incarcata de rasetele copiilor ce intrau pentru prima data in coltul asta al lumii magice sau a celor ce-si revedeau prietenii. In atatia ani, invatase la ce sa se astepte. Jocuri, zambete si imbratisarile dulci ale parintilor. De data asta, Ema venise singura la gara, insa nu o deranja. Se invatase cu momentele de singuratate, iar de data asta chiar nu avea de ce sa se planga, caci Artemait, bufnita ei, statea galesa pe cufar.
  Tanara se uita discret peste umar si inainta spre bariera dintre peroanele 9 si 10. Inchise ochii, stiind ca nu avea sa se loveasca de niciun obstacol. Cand ii redeschise, zambi inspre cadrul ce i se infatisa. Era exact asa cum isi amintea. Isi prinse parul castaniu intr-o coada si isi puse roba neagra ce i se balanganea pe un umar.
  Bufnita alba isi lua zborul, iar Ema se vazu nevoita sa se intoarca din calcaie pentru a o cuprinde iar cu privirea. O zari la cativa metri mai incolo, dand tarcoale unui elev. Soimeanca se grabi spre el si isi ridica mana. Era un semn, iar bufnita se aseza pe antebratul ridicat al Emei. Fata isi privi pasarea mustrator, dar zambi bland, apoi se intoarse spre baiat.
  " Imi cer scuze pentru Artemait... E putin cam agitata azi" zambi ea scuzator, indicand cu barbia spre bufnita.
  Cand se uita din nou la baiat, realiza ca era un chip necunoscut. Incerca sa-si dea seama daca il mai vazuse inainte, in anii anteriori, insa nu-i veni nimic in minte. Asa ca ii intinse zambareata mana dreapta.
  " Eu sunt Ema, apropo"
  

• Pe jumatate adormita, soimita cauta telefonul. Alarma acestuia ar fi trebuit sa o trezeasca la ora 6 deoarece mai avea multe de pregatit pentru plecarea la Hogwarts. Avea sentimentul ca este undeva in jur de ora cinci cu toate ca afara era cam multa lumina pentru acea ora.
  
  Inca somnoroasa, deschise lenes ochii. 7:45 Imaginea avuse acela efect ca o galeata de apa rece aruncata in fata. Sari din pat indreptandu-se spre baie. Isi spalase repede parul si incepand sa la usuce. Nu inceta nici o clipa sa mai vorbeasca singura sau chiar sa injure pe frantuseste. Uitase sa mai apese pe "Activare alarma" lucru care o frustase tare. Nici macar nu isi mai amintise partea aceea. Putea sa jure ca o activase inainte de culcare. Nu avea nici o sora sau frate care sa ii faca o astfel de fara asadar nu avea pe cine sa dea vina. Cu o miscare de bagheta isi termina repede bagajul si arunca o privire spre ceasul de pe perete. 8:15. Perfect. Avea destul timp cat sa nu piarda trenul.
  
  In mai putin de zece minute, soimita se afla pe peron. La fel ca de fiecare data, acesta era plin de parinti, copii si/sau alte rude. Isi urca bagajul in tren, scrisese in graba un mesaj catre parintii ei pentru ca mai apoi sa isi inchida telefonul. Il arunca in buzunarul blugilor iar privirea ii cazu asupra Emei. Un zambet stramb ii aparu pe buze si se apropie de ea.
  Buna Em.... amandurora! Spuse Zoey vesela observand ca nu era singura.
  Sunt Zoey! Spuse soimita sesizand ca baiatul ii era necunoscut. Sper ca nu deranjez! Adauga dupa cateva clipe cu mainile la spate.

outfit dar fara geanta )
ooc: Va suparati daca m-am bagat si eu pe aici? :3

Airoh isi inchide cufarul printr-o simpla miscare de bagheta. O bufnita alba se aproprie de el apucandu-i cu ghearele bagheta. Acest moment era unul destul de ciudat pentru el, nici odata nu a m-ai patit ca o bufnita sa-i atace bagheta. Instinctiv incepe sa miste bagheta dintr-o parte in alta dar, nimic. El era intr-o dilemma habar nu avea ce sa faca , isi indrepta privirea in jos si se gandea daca sa o loveasca. Din fericire nu fu nevoit sa faca asta, pasare dand drumul baghetei si asezandu-se pe umarul unei fete.
-Imi cer scuze pentru Artemait... E putin cam agitata azi, zambi ea scuzator indicand cu barbia spre bufnita, eu sunt Ema ,apropro.
- Eu sunt Airoh… Yuri Airoh, se prezinta baiatul zambind. Asa face mai mereu bufnita ta ? Ataca mereu baghetele oamenilor? intreba pe un ton glumet
- Decat celor nescunoscuti, rapunde ea chichotind
- Deci am scapat nu? Acum ca ne-am cunoscut, adauga el, incercand sa mangaie bufnita care imediat l-a muscat de deget. Auuuu, schita Airoh destul de incet.
- Mda se pare ca nu, dar nu-ti fa griji o sa se obisnuiasca cu tine.
- Buna Em.... amandurora! Spuse Zoey vesela observand ca Ema nu era singura. Sunt Zoey, sper ca nu deranjez. adauga dupa cateva clipe cu mainile la spate.
- Nu, desigur ca nu Zoey. spune Ema grabita
- Eu sunt Yuri Airoh.
- Da ce ai patit la deget? intreaba Zoey mirata
Airoh se uita la Ema zambind si dupa la Artemait, care se zvargolise pe umarul ei.
- Aaa un mic accident, artandu-i degetul zambind.

OOC: Airoh, incearca sa te dezobisnuiesti de power-play (controlul celorlalte personaje)

• Isi privi mustrator bufnita. Stia ca Artemait avea nevoie de putin timp pentru a-si calca pe orgoliu si sa-i permita cuiva sa o mangaie, dar stia de asemenea ca avea sa se dea repede pe brazda.
  Ema ii zambi Soimaritei, miscandu-si usor capul atunci cand Artie o prinse de o suvita de par. Mda... Asa era pasarea aia de cand iesise din ou, iar Ema era destul de convinsa ca nu avea cum sa o schimbe. Pe de alta parte, nici nu i-ar fi convenit, caci se obisnuise asa si chiar ii placea.
  Isi duse mainile la spate, primind un ciripit a repros cand isi misca umarul, dar bufnita se adapta la noua pozitie.
  " Cum a fost vacanta voastra?" intreba Ema, incercand sa lege un subiect de discutie.
  Stia din experienta ca vorbele curgeau greu la inceput, atunci cand cunosteai pe cineva. Doar timpul ajuta la 'dezlegarea limbii'. Asta era intotdeauna o deschidere noua pentru tanara fata si era intotdeauna un exercitiu bun pentru timiditatea interioara a fiecaruia - fie ca era intr-o cantitate mai mare sau mai mica, in functie de fiecare caz. Si ea era oricum pasionata de orice mic siretlic al mintii si al personalitatii; ii placea sa studieze comportamente.
  

OOC: Mersi de sfat si te rog cand mai gresesc sa imi atragi atentia.


Airoh se uita nedumerit la ea, nefiind sigur ce sa spuna. Nu a avut cea mai grozava vacanta din lumea dar, se simtise bine. De cand a ajuns in Anglia doar se plimbase de cateva ori pe strazile londoneze. Desigur nu putea sa se planga, daca s-ar fi plans de viata lui fiecarui persoane pe care o intalnea unde ar ajunge? Ema era o fata foarte draguta si nu ar fi dorit sa-i faca o parere gresita.
- Pai am calatorit. spune Airoh cu un zambet fortat pe fata
Pai...practic Airoh nu o mintise pe fata el calatorind din Rusia pana in Anglia, dar tutusi se simtea prost. Nu neaparat din cauza minciunii, se simtea prost din cauza vietii neavand mai nimic, desigur problemele acestea si moartea mamei lui il facura sa intre la Hogwarts si iau creat un vis. Sa lupte pentru tot ce isi doreste, sa ajunga un mare vrajitor iar, intr-o zi sa stea in fata tatalui lui cu piept in fata plin de mandrie si sa-i dea peste nas pentru faptu ca i-a abandonat, pe el si pe mama lui. Se simtise un mic gol de liniste in aceasta mica discutie, asa ca Airoh intreaba politicos zambind:
- A ta cum a fost?

• O mangaie pe Artemait insa privirea pasarii ii spuse ca mai bine ar inceta, in cazul in care nu ar fi vrut sa se intample vreu "accident".
  Isi plimba privirea de la unul la altul simtindu-se ca o pisica care urmareste pe viu un meci de tenis de masa. Adora felinele si nu o deranja asemanarea cu una. Si ca tot veni vorba de feline; Unde era Simbi? Parca il luase cu ea, parca nu. In oricecaz motanul acela ar fi gasit el o cale de a ajunge la Hogwarts. Ar fi vrut totusi sa il aiba cu ea in tren dar din pacate nu ii trecuse idea asta prin minte.
  Eu am stat mai mult pe acasa. Anul scolar si asa ma tine destul de mult timp departe si am vrut sa profit cat mai mult! Raspunse Zoey zambind larg. Vruse sa puna aceeasi intrebare ca Airoh insa baiatul fusese mai rapid decat ea.

ooc: respectam o ordine sau ceva de genul?

OOC: Eu zic ca ar iesi mai bine daca respectam o ordine. Hai daca am prins asa sa ramana Airoh, Zoey si Ema.

• Soimeanca zambi usor, ascultandu-le vorbele celor doi. Arunca o privire pe furis spre Artemait si incerca sa o mustre. Se stramba usor. Intotdeauna spera ca nimeni sa nu-i intoarca intrebarea, insa pana la urma zambi amuzata de interaga intamplare. Chiar nu se invata minte, nu? Ridica usor din umeri.
  " Mm... Ca orice vacanta... Am invatat... Am petrecut ceva timp cu familia, cateva vizite de curtoazie... Si am avut noroc fiindca sora mea a venit acasa pentru doua saptamani intregi"
  Se bucura ca un copil mic, desi realiza ca probabil nu-i statea bine. Pana la urma trebuia sa dea dovada de ceva demnitate daca era sa tina cineva cont de vechime. Insa pentru moment nu o interesa. Ea petrecea destul de putin timp cu sora sa mai mare, asa ca atunci cand cele doua se vedeau era o adevarata nebunie. Si asta pentru ca cele doua nu-si manifestau dragostea prin imbratisari si brate dupa umeri. Nu, ele se luau la mistocareala cu fiecare ocazie. Se uita o clipa spre tanar si isi lasa capul usor intr-o parte, neputand sa-si tina in frau curiozitatea.
  " Esti in primul an, corect?" intreba ea pe un ton usor, politicos.
  

• Isi inclesta pumnii observand ca are mainile reci. Nu ii placea sa aiba mainile sau picioarele reci. Tinuse neaparat sa ia un tricou. De ce nu isi pastrase si un hanorac ceva pentru astfel de cazuri?
  Le ascunse in buzunarele blugilor, cu toate ca nu o ajutau prea mult. Mama ei ii spuse ca daca se intampla sa iti fie frig la maini inseamna ca esti sincera. Inca nu testase idea insa isi va gasi odata si odata timp pentru a-si da seama de adevarul acesteia. Se indoia de validarea acesteia si avea sentimentul ca va uita.
  Reincepu acea miscare mecanica a capului pentru a-si muta privirea de la unul la altul. Schimba greutatea de pe un picior pe altul.
  Umn.... cred ca ar trebui sa urcam in tren Spuse satena cu ochii pe ceasul atarnat de stalpul unui peron. De ce nu continuam discutia intr-un vagon?

OOC: Deci ordinea este asa :Airoh, Ema si Zoey

Airoh era foarte incantat de propunera Zoey, cu toate ca el nu prea simtea frigu de, avea un hanorac pe el si era obinuit cu temperaturii mai mici din Rusia. Grupul incepe incet sa se miste, cu cat Airoh se apropria mai mult de tren devenea mai entuziasmat, desigur nu era prima data cand mergea cu trenul, dar acest tren era unul mai special, era trenul care facea primul pas spre drumul lung din viata lui Airoh ca vrajitor “oficial”. El era atat de entuziasmat incat uita pentru cateva secunde de intreba Emei.
- Da, sunt in anul 1.... ma gandeam la ceva. se scuza urcandu-si cu grija gemantanul in tren. Voi in ce ani sunteti, intreba el mutandu-si privirea de la una la alta.