Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

1 2 Next »

/ Din Nou Printre Dragoni

OOC: Doar eu si Bell Evans!
"Din Nou in Romania, din nou printre dragoni!" isi spuse Georgya in timp ce talpile pantofilor atingeau usor pamantul. Merse apoi, destul de lent admirand peisajul montan ce o incomjura,tragand si matura dupa ea.
Vacanta aceasta se anunta un grozava. Se simtea foarte bine aici. Iubea dragonii. Desi unora li se parea o pasiune ciudata ea nu era impiedicata de ce spunea lumea.
-"Geo, fi atenta pe unde mergi! ii spuse Lillian, mama sa.
-"Lill, mai distreaza-te si tu si nu mai sta pe capul fetei." replica Allen, tatal,foarte bine dispus, de altfel ca intotdeauna.
-"Va las sa mai discutati si sa aranjati cortul, ma duc sa ma plimb!" zise fata abia asteptand sa ajunga la dragonii atat de blanzi cu ea.
Plimbarea prin padure a fost una placuta. Asa cum era si aerul si ziua si tot ce o inconjura.Insfarsit cand ajunse la luminisul bine cunoscut si foarte iubit de ea ar si dragoni. Abia astepta sa se intalneasca cu Bell. Si ea era aici si stabilisera sa se intalneasca. Fata se uita la ceas: 10:30 am. Abia astepta ca Bell sa soseasca.
-"Hey,Georgya!" se auzi dupa cateva minute din spatele Cercetasei o voce atat de cunoscuta.
-"Buna,Bell! Ce punctuala esti! Ora unsprezece fara douazeci fix."replica fata incantata

Cercetasa aparu in spatele Georgyei, iar aceasta se intoarse, afisand un zambet firav.
"-Punctuala ca de obicei" chicoti mica cercetasa.
Bell dadu incet din cap.
"-Ma bucur ca esti aici" spuse aceasta.
"-Si eu ma bucur ca ai ajuns; chiar vroiam sa ma plimb cu cineva" remarca Georgya.
Privi in jur, si admira zapada ce se cernea din nemarginitul vazduh.
"-E superb aici iarna" remarca Bell.
Georgya zambi, privind in jur fermecata.
"-Romania e ca un taram rupt din povesti in anotimpul rece" continua aceasta, chicotind.

-"Da,asa este!" aproba fericita fata in timp ce se uita in jur uimita.
Se plimbara admirand peisajul: fulgii mari ce cadeau din cerul din vata de zahar alba, brazi arginti foarte impunatori, fagii si paltini furati din basme si adusi acolo special pentru placerea lor vizuala, munti ce le faceau sa se simta ata de puternice...atat de stapane pe ele si pe tot ce le inconjura, incat parea ori ce lucru poate azunge la ele doar gandindu-se la el.
-"Ce zici, mergem sa vedem dragonii? Am auzit ca au ajuns rase noi, ca sunt foarte multi dragoni din china si Creasta-Norvegiana! Ce ma bucur ca aici nu sunt tinuti in captivitate, in custi, ca sunt in rezerfatii naturale!"spuse Georgya nerabdatoare.

Cercetasa incuviinta usor din cap; iubea plimbarile, si aventura deopotriva. Deci Georgya isi gasise partenera perfecta pentru o calatorie pe taramul dragonilor.
"-Abia astept sa'i vad" sopti mica cercetasa.
"-Sincer si eu; nu am mai fost de ceva timp pe aici" chicoti Bell.
Isi aminti de acea prima data, cand se intalnise cu Legolas; acum, varul sau era plecat in Albania sa studieze alte specii. Iar Romania fusese lasata in grija altui mare vrajitor.
"-Ma intreb unde sunt dragonii" sopti Georgya.
Ridica usor din umeri, privind in jur.
"-Ar trebui sa fie acolo" remarca Bell.
Era un padoc nou amenajat.
"-Hai sa vedem" spuse Georgya, zambind.

Padocul era incapator si dadea senzatia ca dragonii se simteau foarte in largul lor. Intr-adevar erau multe feluri de dragoni acolo. Georgya se apropie de unul,Creasta-Norvegiana.Era mare si puternic, dar in acelasi timp bland si calm. Fata facu ceva ce majoritatea lumii nu ar fi facut, multi ingrijitori de dragoni ar fi luat-o ca pe o nesabuita, dar stia foarte bine ce face: se apropie foarte mult de dragon, ii cuprinse capul intre mainile sale delicate si ii mangaie botul, iar el gasi bine venita aceasta alintare, fiind ca nimeni pe care il cunoscu-se fata nu avusese curajul sa mangaie un dragon Creasta-Norvegiana. Dar langa Cercetasa dragonul de altfel fioros si foarte puternic nu era decat o vrabie uriasa si solzoasa. Bell se apropie si ea de "cei doi prieteni", si putin sfioasa atinse usor capul dragonului atat de bland.
-"Cel mai mult le place sa ii mangai pe bot si langa urechi!" ii spuse Georgya lui Bell foarte relaxata.

Cercetasa zambi, aproband incet din cap.
"-Chiar nu am de gand sa ii mangai" chicoti ea.
Nu era prea mare fana a dragonilor; se temea mai ales de consecintele unei intalniri cu unul din ei.
"-Haide, nu iti fac nimic" remarca Georgya.
Bell adopta o pozitie in defensiva.
"-Prefer sa nu ma risc" replica ea, incet.
Cercetasa ofta, apropiindu'se de Creasta-Norvegiana.
"-Uite, vezi?" chicoti Georgya.
"-Da" ofta Bell.
"-Nu iti fac nimic" continua fata.
Zambi a lehamite si privi in jur.
"-Oare mai sunt si alti dragoni?!" sopti ea.

-"Ok, ok, faci cum crezi tu dar sa sti ca daca nu ii alinti nu mai sunt asa de blanzi si cuminti!" zise Georgya incercand sa para serioasa, dar la sfarsit ne mai putand sa isi ascunda rasul, termina fraza doar cu atat.
-"Bine!" ii raspunse fata in timp ce chicotea.
Fata isi arunca privirea in partea cealalta a padocului la un exemplar foarte interesant. Se apropie de dragon. Parea a fi o femela cat se poate de neobisnuita, facea parte, dupa forma alungita si culoarea rosie, dintr-o rasa adusa din China. Si totusi avea ceva special, ceva ce te facea sa il alegi dintr-o mie de alti. Solzi aratau ciudat, ciutat de frumosi. Formau o armura din rubine strabatute pe alocuri de linii serpuite, mai groase sau subtiri de culoarea sangelui uscat. Ceea ce ii dadea o senzatie stranie. Cercetasa nici nu observase cand Bell se apropiase de ea. Fata fusese cu totul pierduta in solzii dragonului si in ochii lui prazuli, magnifici.

Cercetasa se apropie pe nesimtite in spatele Georgyei; isi masura cu precizie fiecare miscare, pentru ca era constienta de riscul pe care si'l asuma in acel moment.
"-E frumos" sopti ea, pe un ton admirativ.
Georgya o aproba usor din cap, continuand sa mangaie solzii stralucitori.
"-Si in acelasi timp, periculos" continua Bell.
Privi coltii galbui ai dragonului si se cutremura; chiar nu vroia sa ii cunoasca.
"-Chiar iti este frica?!" murmura cercetasa.
Pufni usor, dandu'si ochii peste cap.
Intr'adevar..chiar ii era frica.
"-Da..nu am de ce sa ma prefac" murmura ea.
Isi aminti brusc de Jeremy; si de modul in care murise.
"-Varul meu..a murit din vina unei muscaturi de dragon" sopti Bell, cu durere in voce.

-"Ah, nu stiam, imi pare rau!"spuse Georgya.
Iar Bell aproba usor din cap.
-"Eu nu stiu de ce iubesc asa de mult dragonii,dar...nu stiu...poate asa m-am nascut. Ei au fost din totdeauna blanzi cu mine. Poate ca iubirea mea este un mod de a multumi acestor animale." spuse Geo ganditoare.
-"Ale multumi pentru ce?"intreba Bell.
-"Sti...parinti mei sunt aurori si atunci cand eu aveam 8 ani am mers cu ei si cu bunicul intr-o vacanta, si el iubea dragonii, ca si mine. Si parinti mei au trebuit sa plece inapoi in interes de serviciu si m-au lasat cu bunicul acolo.Eram cu cortul si in acea noapte s-a iscat o furtuna cum nu am mai vazut in viata mea, iar bunicul a trebuit sa iasa sa aduca in cort un pui de dragon caruia ii murise mama cu cateva zile in urma, care nu ar fi suprajietuit cu siguranta fara ajutor si cand a ajuns cu el in interior am observat ca bunicul era grav ranit.Iar pana dimineata a murit.A doua zi i-am dat drumul puiului. Nu mai aveam de mancare, nu aveam matura sau bufnita prin care sa le trimit alor mei un mesaj. Atunci am mers sa explorez si sa caut cate ceva si am gasit o familie de dragoni in vremea pranzului, nu m-au atacat, probabil au simtit ca sunt si eu un "pui" si chiar m-au poftit la masa. Si chiar am mancat cu ei, carne cruda, dar altfel muream, parinti credeau ca ma intorc abia peste doua saptamani.Dupa care am luat harta bunicului si m-am intors zburand pe spatele mascului, care m-a trata ca pe propia fica. Si de atunci eu le sunt datoare dragonilor." Georgya temina de povestit si intoarse capul spre Bell care o privea.

Cercetasa ramase socata; asta da poveste de viata.
"-Interesant" sopti ea.
Era uimitor; iubirea dragonilor pentru o fiinta umana.
"-Imi pare rau totusi pentru bunicul tau.." continua cercetasa.
Georgya zambi trist.
"-Ma simt mereu datoare fata de ei" sopti ea.
"-E normal intr'un fel" remarca Bell. "Ti'au salvat viata" continua ea.
Isi aminti de ultimele clipe ale lui Jeremy; el vroia sa se intoarca la sanctuar. Chiar daca fusese ranit de un dragon..reprezentau viata lui. Si nu putea sa stea departe de ei.
"-Sunt niste fiinte deosebite" murmura cercetasa.
"-Adevarat" o aproba Georgya, cu un mic suras.