Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ ~Discutii~

Lumina minunata a soarelui imi inunda fata zambitoare in timp ce ieseam din castelul intunecat.Caldura ma cuprindea incetul cu incetul dezamortindu-mi partile corpului ce erau asaltate de mii si mii de ace.M-am indreptat usor si am simtit in picioare iarba moale si usor umeda.Era o senzatie asa de placuta,asa de cunoscuta...Ochii cercetau curtea in cautarea unei lumine...in cautarea unei persoane cu care puteam sa conversez.La un moment dat l-am vazut pe el,intins pe iarba,statea si se bronza.Cu un zambet usor m-am indreptat spre el.
"-'Neata!"

Priveam cerul si incercam sa deslusesc formele norilor . Aveam un sentiment ca nu peste mult timp cineva tot va vorbi cu mine. Eram putin visator in acea dimineata.
"-`Neata!" imi spune cineva. Era o voce de fata. O voce blanda si suava asemeni razelor soarelui.
Mi-am intors privirea si am vazut-o pe ea, Dianne. Arata minunat in lumina soarelui.
"-`Neata!" i-am spus si eu zambind-ui.
Imi placea foarte mult cum arata, era vesela si se citea pe chipul ei bucuria.
"Arati traznet azi !" i-am zis fara sa stau pe ganduri. Ma fermecase oarecum cu starea ei euforica. Era pur si simplu in elementul ei.

"-Mul-tu-mesc!"i-am zis eu zambind."Si tu!...Ce cauti,aici,singur??"
Dupa ce imi pusesem intrebarea m-am asezat langa el si mi-am inaltat capul spre cer spre a privi norii ce zburdau pe intinsul ocean albastru.Soarele imi incalzea fata zambitoare si simteam cum si el zambea langa mine.
"-Ma uitam la nori si incercam sa-mi dau seama cu ce seamana,"raspunse el incetul.
Incetul isi ridica mana si-mi arata spre un nor:
"-Vezi,acela seamana cu un leu."
"-Ba nu,seamana cu o pisica,"i-am spus eu scotandu-mi limba la el."Iar acela seamana cu leu"

M-am uitat la ea. Pãrea atât veselã. Nu ºtiam dacã visez sau nu. În ultimul timp la Hogwarts majoritatea elevilor ºi profesorilor erau posomorâþi.
"ªi ce cauþi aici ? Puþin aer proaspãt ?" întreb afiºând un zâmbet cât se poate de sincer. În acel moment credeam cã starea de euforie e contagioasã, deoarece îmi venea sã dansez ºi sã sar. Pur ºi simplu comportamentul fetei te fãcea sã crezi cã nu ar putea exista ceva rãu pe lumea asta, ºi cã totul e un simplu dans.

"-Poti spune si asa...ca sa fiu sincera am iesit mai mult pentru soare si pentru nori."

Ma simteam asa de bine.Ma bucuram ca puteam face pe cineva sa zambeasca.Cu capul inaltat spre cer mi-am inchis ochi si m-am lasat purtata de dulcele vant cald ce ma ducea spre lumea de vis...spre paradis.Zambeam usor imaginandu-mi acea dulce atingere a vantului.Lumea devenea tot mai mica si razele soarelui ma invaluiau intr-o patura usoara si pufoasa.
Apoi avand inca zambetul pe buze mi-am deschis ochii si am privit din nou cerul albastru.

"-Cum iti imaginezi tu lumea dincolo de nori??"am intrebat eu sperand ca imi va raspunde sicer.

- O lume doar a mea. O lume unde eu sunt stãpânul universal, unde plutesc într-o mare de sentimente alãturi de persoana pe care o iubesc. Magia e ceva banal pe lângã iubire. O iubire adevãratã nu se câºtigã prea uºor. Dincolo de nori eu cred cã ajungi doar dacã iubeºti cu adevãrat. Doar atunci poþi zbura dincolo de ei.
Dar dacã te referi la realitate, atunci cred cã este o mare infinitã de multe chestii necunoscute.

Luke zâmbea ºi contiunua sã priveascã în sus, examinând profund cerul albastru care îi provoca o stare de liniºte ºi refugiu.

"-Deci tu ai intalnit iubirea adevarata?Iubirea de care tot povestesti in cuvinte pretioase?...Acea iubire ce te orbeste cu frumusetea ei?"am intrebat eu fara sa stau pe ganduri.

'O lume pentru ea si el...nu se putea un raspuns mai bun' am gandit eu in timp ce ma uitam la Luke.Zambeam neincetat incercand sa-mi dau seama daca baiatul de langa mine imi va raspunde sau nu la intrebare.Am observat ca fata i se schimba un pic dupa ce am intrebat...

"-Imi pare rau ca te-am intrebat..."am spus eu in timp ce imi coboram ochii in pamant.