Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ Dispare Dragostea

Deea se plimba ca de obicei prin camera necesitatii.Visa cu ochii deschisi.Visa la acel ,,EL".Acel ,,El" care a facut'o o data sa se simta o data importanta.Radea sarcastic pe seama sa.Trecusera acteva luni bune de cand nu'l mai vazuse insa inca ar fi vrut sa'l aiba aproape.Nimeni nu o mai iubise cum o facuse el.Erau cateva persoane la Hogwarts care o faceau sa zambeasca,dar nimeni nu reusea sa o afca sa se simta cum o facea el.Cateva lacrimi sangerii i se scurgeau pe obrajii albi ca faina.Inca il auzea cum ii vorbeste.stia ca era rau.Isi amintea vorbele matusii sale: O sa'l uiti,acolo sigur vei gasi pe cineva mai bun..Spera ca cele spuse sa fie adevarate,isi amintea ca matusa sa il cunoscuse pe sotul ei la Hogwarts insa exista riscuri cand ai aproape un vrajitor.
Deodata usa se deschise....


OCC-de rpeferat un baiat

OOC: sper ca nu te superi ca sunt eu, si sper ca de mine era vorba ca sa nu fiu nevoit sa dau edit

Roland ii auzise gandul mai exact dorinta si inainte sa apara preschimbase camera necesitatii in ceea ce fusese la prima lor intalnie, acea camera in stil antic cu ceainicurile pe masa si canapeaua unde se asezase si pe care o adusese pe Deea langa el, tot ca prima data cu suvitele sale de par. Inca tinea la ea dar ea nu-l chemase niciodata pana acum nu-i rostise deloc numele, nici nu-l gandise. Crezuse ca fusese uitat dar ea nu mersese in acest timp deloc la parintii ei nu intrase singura acolo, era mai bine asa, lumea aceea nu era pentru niste oameni simpli, nu era adecvata nici macar pentru el, daramite pentru niste fiinte umane. Intelesese de fapt ca ea il asteptase, ca il asteptase pe el ca sa mearga inapo la familia ei.

Se apropiase foarte mult de ea, erau, ca sa zicem, nas in nas. El se aproipe mai mult, isi apropie buzele de ale ei si o saruta ca si prima data, aproape ca si prima data doar cu o singura diferenta, ea il saruta inapoi, nu se asteptase si se pierdura in acest sarut, lung pana cand Roland ii soptise,"Hai la parintii tai presupun ca-ti duc lipsa."

Deea tresari.Dedata aceasta ii raspunse la sarut,nu se putea abtine,buzele sale erau extrem de dulci teafceau sa mai vrei.
Cand auzise de parinti nu'i venea sa creada,il lua in brate,incepu sa planga usor.
I se parea ciudat ca plangea pt un ,,necunoscut" dar ea asa fusese mereu.Putea citi gandurile oamenilor insa mintea lui era ceva neobisnuit pentru ea,era ca un sanctuar,nu puteai intra,era ceva de nedescris.
Cand il saruta simtea ca zboara,ducea lipsa acelor buze care pur si simplu o hipnotizasera,incerca sa zambeasca in timp ce se cuibari usor la pieptul lui.
Vreau sa merg la ei,dar promite'mi ceva...
Baiatul daduse din cap ca ii va indeplini orice dorinta.Fata rase sarcastic,mana lui o prinse de umar dandu'i un sentiment de siguranta fetei.
Nu ma vei lasa nici macar un minut,o secunda singura...

Cand incerca sa o invete sa cante la pian,Deea incepu sa zambeasca.Asta era ceva ce el nu stia,cantase la pian de mica,doar asta facea mereu cand avea o problema sau cand era singura.
Scria si canteca,cu toate ca unele pareau facute de un copil care deabia sa nascut.
Fata vedea o oarecare teama in ochii sai,teama de moarte,de despartire.Stia ce inseamna,stia ca ea era muritoare,si el nemuritor.Nu stia cum sa'i ceara sa o faca tot nemuritoare,insa stia ca el nu ar fi dorit ca ea sa devina o fiinta vesnica.
Ai incercat vreodata sa uiti ca esti demon,sa uiti cine esti si sa pleci,undeva departe unde nimeni nu te cunoaste ca sa incepi o noua viata?
Fata rase sarcastic in timp ce'l inteba asta.
Pentru ca asta am facut eu,am vrut sa uit cine sunt,am vrut sa iau totul de la 0,si se pare ca tu esti noul meu inceput

Roland nu stia sa minta prea bine, era patetic la a minti, era cel mai ineficient mincinos asa ca nu incerca nimic, nici o sarada. Se duse catre usa, pe care o crease, luase pandantvul fetei si deschise acea usa. Camera era identica nimic schimbat, inafara de un alt scaun la pian. Vroia sa-i mai fac un cadou, sa o invete sa cante la pian. Spera sa reuseasca usor, dorinta lui asta era iar dorinta ei era usor de indeplinit, nu avea de gand sa o paraseasca.

Nu vroia sa o paraseasca, de ea depindea trecerea lui de la mentalul sau la umanitate. Ea reprezenta pentru el, totul. Ea era inceputul umanitatii lui si spera sa nu fie si sfarsitul caci cand ea va muri, si asta era inevitabil, numai daca.............Era un risc extrem, si vroia sa si-l asume pentru ea.

Se duse la pian si o trase si pe ea langa el o asezase pe scaun in acelasi fel in cere o sezase si la el in poala, tot cu suvitele sale de par. Ii luase mainile delicate in a lui si inepe sa cate tinand-i mainile eact unde ar fi trebuit dupa cateva clipe isi puse mainile dupa umerii ei stia sa cante si singura scosese o partitura si titlul era int-o limba nepamanteana, dedesubt scria numele lor vu o inima legandule D-ul ei de R-ul sau.

Roland era uimit, isi dadu seama de ce erau ei doi, aveau aceelasi soi de relatie cu lumea amandoi. El plecase dintr-o lume ca sa nu mai fie demon iar ea plecase dintr-un mediu in care nu se simtea bine. Era acelasi lucru, bine la el complicatiile erau mai mari. Ceea ce i se intamplase lui era mai grav, mult mai grav.

Dorinta ei de a deveni nemuritoare era simplu de indeplinit, era cel mai simplu lucru posibil pentru el, trebuia doar sa-i de Deei sa bea din sangele lui si gata, era indeajuns. Nimic mai simplu dar, usor de zis greu de facut.

Daca tu chiar iti doresti asa de mult sa-mi fii alaturi poti deveni si tu nemuritoare, asta e tot ce-ti pot oferi nemurirea puterile mele sunt un risc pentru orice fiinta umaa. Mintea voastra e prea fragila pentru a suporta ceea ce trebuie sa vedeti ca sa aveti si puteri ca ale mele. Iti pot da abilitatea cu parul dar sa nu incerci sa o fortezi prea mult, nu vreau sa-ti pierzi si tu umanitatea cum au facut alte persoane cand mi-au furat puterile. Eu nu is bun nici mental si in nici un fel la origine tu, singura ai reusit sa creezi tot binele asta in mine.

Fata ii puse usor mana pe fata rosie.Il saruta usor si se departa de el.
De ce crezi ca vreau sa fiu nemuritoare?Pt puteri?Nu.Pt tine.
Cateva zambete ii revenira fetei pe fata alba.Multe ganduri ii treceau atunci prin minte,insa ceea ce o facea sa tersara era gandul ca ar putea deveni nemuritoare,ca ar putea face orice,ca si'ar pierde viata de om normal.Ca ar deveni ceva ce ar fi de neoprit.
Stia ca ar suferi mult cand toata lumea ar pleca de pe pamant,insa era dispusa sa faca orice pentru a ramane cu el,chiar ORICE.
Vreau sa devin nemuritoare,vreau,insa...
Baiatul isi dadu seama ca ezitarea fetei era din cauza sentimentelor peacre le avea pentru acele persoanecare ar lasa'o pe Pamant.

Fata lua in mana medalionul pe care il avea la gat si il privi timp de cateva minute dupa care il arunca.Baiatul era uimit,cateva lacrimi aparusera pe fata fetei insa le sterse nu vroia sa vada si el asta.
Gata,acum chiar vreau sa devin nemuritoare.

Hotararea care se citea in ochii fetei il facu pe Roland....

Hotararea care se citea in ochii fetei il facu pe Roland sa o priveasca uimit, nu stia de ce aruncase medalionul dar el il ridicase si il bagase in buzunarul hainei sale. Tot ce trebuia Deea sa faca era sa-i bea sangele si ce mod mai simplu decat printr-un sarut ca acela in care el ii vindecase buza ranita.............Nu o intelegea dar stia ca daca ea era hotarat sa faca asta nu avea cum sa o faca sa dea inapoi si nice el nu dorea sa-i ofere ragazul de a da inapoi. Si-o dorea alaturi de el pe vecie, era fata pentru care ajunse de la a-i fi gardian la a-si dori sa-i fie iubit. Incepuse sa inteleaga cateva lucruri despre oameni. Asta, ce simtea el acum, o numeau ei dragoste. era ceva plactut, el nu-si putea da seama dar nu mai era trist deloc si nici deprimat...................Putea insfarsit sa zambeasca, din adancul inimii, sa o faca precum oamenii sa simta fericire si nimic altceva. Era in sfarsit cu un pas mai aproape de a fi om, totul i se dator Deei.

Acum era randul lui sa-i ofere cadoul sau pentru ceea ce facuse, sa-i ofere nemurirea sa-i dea singurul dar pe care il avea el de oferit, sa-i dea ceva ce numai un zeu ar fi trebuit sa poata oferi.

Ca sa devii nemuritoare trebuie sa bei sange de nemuritor, e un principiu simplu, nu te teme din intamplare sangele meu are un gust dulceag de capsuni, nu stiu de ce dar asa este.

Deci..............haide........................sa devii si tu nemuritoare

Decise ca era mai usor sa-si muste varful limbii decat buza, era mai usor si pentru el si pentru ea. Nu ar fi fost asa de dificil daca nu ar fi avut un corp aproape indestructibil. Se chinui putin pana cand reusi sa-si faca limba sa sangereze. Se apropie de ea si o saruta, sangele siroia in jos pe gatul ei, il inghitea, era dulce precum o capsuna foarte coapta. Era minunat si el simtea gustul sangelui sau. Era obisnuit, de cate ori isi muscase limba cand incasase un pumn, era normal, dar acum nu simtea nici o durere doar placere absoluta, placerea de a-i oferi fetei pe care o iubea nemurirea...........singurul dar pe care il putea oferi el unui om, mai exact unei fete la care tine.

Dupa ce realiza ca Deea nu mai suporta ataata extaz se trase inapoi, era destul pana si pentru ea, o fi mai puternioca dar nu vroia sa-i riste viata doar pentru placerea de a o avea alaturi. Straniu era ca nu se trezea, singura metoda era sa-i provoace un soc, si singurul care ar fi fost destul de puternic sa o trezeasca dar nu intratat de puternic incat sa o raneasca era sa-i ofere abilitatea parului sau.

Isi impleti suvitele cu ale ei apoi le reteza din propriul sau par, suvitele inca vii se atasara de cea mai aproipiata fiinta, de Deea. Durea destul de mult dar asta ar fi fost destul incat sa o trezeasca.

Atunci cand isi revenise din starea de reverie........................( observa ca erau cateva modificari, culoarea parului, la alegereata, culoarea ochilor de pisica pe care ii avea acum, si pielea ei era mai bronzata decat inainte. )

Atunci cand isi revenise din starea lor de reverie observa toate schimbarile.Camera se intorcea cu ea.Simtea un gust mirific de capsuni in gura.El ii stergea sangele care cursese usor pe gat in timp ce zambea usor.
Parca totul era diferit,cautase o oglinda.Ochii ei abasri erau inlocuiti cu unii verzi ca smaraldul iar pielea ei perfect alba era acum de culoarea ciocolatei.Zambi,il lua de gat si ii daruise un sarut.Mai apasat decat pana cum,nu vroia sa'i mai dea drumul,isi puse mainile in jurul gatului lui si pret de cateva minute au ramas asa amandoi.
Insa dupa ce se dezlipi de langa el simti cum cade la pamant.
Corpul ii era extrem de greu iar ochii i se inchideau incet.
Incepea sa'si vada iar parintii,vorbea cu ei,insa nu pareau sa fie fericiti ca ultima data cand ii vazuse,pareau extrem de tristi.
Mama,tata!!! si incerca sa'i ia in brate in ei o respinsera
Cum ai indraznit?Deea credeam ca ai inteles totul,stim ca il iubesti,dar din iubire pt el pe noi nu ne vei mai vedea niciodata,nu vei mai veni aici cu noi,nu vei mai ajunge un inger. spuse tatal ei plin de manie
Dar tata credeam ca...
Nu doream sa se ajunga pana aici.El era gardianul tau,nu cel cere trebuia sa te faca nemuritoare. spuse din nou tatal foarte suparat.
Mama fetei statea intr'un colt cu ochii in pamant si plangea.

Brusc Deea se trezi,in fata ei statea Roland.Nu stia daca tot ce visase era adeavrat,sau era doar un vis ciudat ca de obicei,insa incerca sa nu'l faca pe baiat sa'si dea seama.
Cu toate acestea Roland....

Cu toate acestea, Roland, era trist, stia ce facuse foarte bine. Teama si rusinea fata de parinti ei era mare dar isi amintise o chestie.............................erau morti. Cei doi erau doar spirite, ceea ce vazuse era doar un viitor posibil din miile existente din nefericire asta era o parte din nemurirea pe care o oferea el puteai sa vezii viitorul dar numai partea negativa a sa. Era ceva ce isi dorise sa nu fie obligata sa vada si ea, viitorul posibil sumbru.

Roland o tinea in brate si ii soptise

Asta mi se intampla si mie la inceput, vezi ciitorul posib, viitorul sumbtu dar posibil, e unul din miile..................imi pare rau ca trebuie sa induri si tu asa ceva.

Acum macar poti sa stai linistita cu parinti tai cat vrei, nu mai esti limitata de conditia ta umana. Cunosc o zana care mi-a dat si mie forma umana, ca sa arat ca un om daca vrei o pot ruga sa iti ofere si tie acelasi lucru.

E posibil sa nu mearga totusi si la tine......................merita sa incerci totusi.

Si scoase pandantivul se duse inapoi la usa si o deschise..........................Parintii ei erau acolo, tristi dar nu furiosi erau tristi deoarece nu s-au gandit la asta mai devreme. Ar fi putut sa o scuteasca in acel fel de o gramada de necazuri. Ar fi fost cea mai simpla metoda de a o proteja fara a interveni.

Parintii ei venira sa o imbratiseze iar ea, cu lacrimi in ochi, ii imbratisa inapoi. Era fericita ca ceea ce vasuse nu era adevarat. Asta era un lucru de care avea nevoie, ceva care sa o faca fericita in noua ei viata de nemuritoare.