Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Fantomelor

1 2 3 Next »

/ Divided we stand

Divided we stand
Evelina & Ema

Uneori avea senzatia ca vede in ceata diminetii lucruri ce urmau sa se intample. Atunci erau momentele cand Ema stia ca trebuie sa se retraga intr-un loc linistit pentru a-si calma senzatia puternica ce ii apasa pieptul. O facea nelinistita, o facea sa se considere nebuna, punand-o sa reia firul gandirii de nenumarate ori, verificand logica cuvintelor iar si iar.
Asa se facea ca in acea dimineata, Ema statea ghemuita langa canapeaua veche din Camera Fantomelor, cu palmele pe genunchi si privind absenta spre geam, pierduta in ganduri. Purta atat de multe conversatii cu colturile mintii in imaginatia ei. Ocazional, arunca un 'Nu sunt nebuna' printre idei, stiind fara dubiu acel fapt, dar imediat isi ocupa gandurile cu 'Asta e exact ce ar spune un nebun'. Era doar in mintea ei, din cauza lipsei unui somn odihnitor. In alte conditii, ar fi ras de cat de prostuta era.
Ceva o facu sa iasa din starea asta de plutire, iar ochii ei urmarira silueta argintie a unei fantome ce se plimba prin stanga ei. Se auzi scartaitul metalic al clantei, iar Soimeanca isi inalta capul ca sa poata privi peste canapea.

Evelina nu avea somn . Se gandi ca o plimbare nocturna avea sa o binedispuna iar plimbarile prin castel dupa ora stingeri au fost intotdeauna printre preferatele cercetasei.
Evelina isi aminti cu placere de toate plimbarile nocturne pe care le facuse de cand se afla la Hogwarts . Descoperise atatea pasaje si coridoare secrete iar faptul ca de putine ori fusese prinsa de Filch o incanta peste masura.

Cercetasa se afla intr-un final pe coridorul de la etajul sapte. Era un intuneric bezna iar coridoarele erau pusti . Nu se auzea nici un zgomot, sau urme de pasi dar cercetasa considera acest lucru fiind nemaipomenit deoarece asa il putea auzi pe Filch foarte bine in caz ca se apropia de ea.
Dupa un timp Evelina ajunse in fata camerei fantomelor . Se hotara sa intre deoarece nu mai fusese de mult pe acolo. Puse mana pe clanta care facuse un mic zgomot in timp ce o apasase si deschise incet usa . Deodata Evelina vazu ca cineva ridicase capul de dupa canapeaua din camera pentru a vedea cine tocmai intrase iar cercetasa o observa pe Ema.
Evelina zambi cand o vazuse :
- Nu credeam ca voi gasi pe cineva la ora asta pe aici.. zise cercetasa ! Ce faci pe aici Ema ?

Soimeanca cerceta ochii aceia verzi si cunoscuti si zambi larg. Se culese cat mai repede de pe jos, dar se vazu nevoita sa se sprijine putin de canapea, datorita senzatiei de intepaturi din picioare. Oare cat statuse in pozitia aia?
" - Eve!"
Aproape ca topai pana la Cercetasa si o imbratisa. Se retrase din imbratisare cu o privire sceptica.
" - Nu credeai ca vei gasi pe cineva la ora asta pe aici?" intreba cu un ton suspicios. " Ai uitat unde suntem?"
Jocul nu-i mai rezista, asa ca Ema se relaxa intr-un raset usor.
" - Glumeam. Am venit pe aici pentru ca aveam nevoie de putin timp departe de ceilalti. Sforaiturile baietilor de la Ochi-de-Soim se aud pana in dormitoarele fetelor" chicoti ea. "Dar tu?"
Ema se misca usor in spate, pasind invers spre canapea.

Evelina o imbratisa bucuroasa pe Ema . Nu o mai vazuse de ceva timp si era foarte fericita sa o revada .
Cercetasa zambi cand Ema tocmai ii spuse motivul pentru care se afla acolo. Nu isi imagina ca exista cineva care putea sforaii asa de tare:
- Eu nu aveam chef sa dorm si imi era dor de o plimbare nocturna si interzisa accentua Evelina zambind .
Ema si Evelina zambira amandoua in timp ce pe langa ele trecu o fantoma pe care Evelina o vedea pentru primadata iar apoi iesi prin perete pe coridor.
Cercetasa se gandi desi era de patru ani deja la Hogwarts nu cunoscuse nici jumate din fantomele ce se aflau aici.
Evelina isi intoarse dupa un timp privirea spre Ema zicand :
- Nu te-am mai vazut de ceva timp ... Ce ai mai facut ?

Soimeanca ridica din umeri.
" Cunosti situatia... Invatat, citit, invatat mai mult... Si poate o mica nebunie..."
Ridica uimita din sprancene, intrebandu-se poate pentru prima oara daca nu cumva isi pierduse mintile. Se uita spre Evelina cu o privire scuzatoare si jumatate de zambet.
" Am inceput un curs de actorie prin posta via bufnita. Nu e ca si cum as vrea sa devin actrita, dar ma rodea curiozitatea. In schimb, viata mea a fost destul de linistita"
Ema isi roti umerii intr-o miscare menita sa-i dezmorteasca si se aseza pe canapea, cu privirea spre fereastra, desi corpul ei parea sa se intoarca spre Cercetasa.
" Dar tu? Sigur trebuie sa fii facut ceva mai interesant decat mine" zambi ea.