Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Doar ... o micã întâlnire.

Era...era aproape searã , iar inima ºi gândirea mea de Viperinã îmi spuneau cã trebuie sã merg pe Aleea Nocturn. Nu m-a speriat niciodatã locul acesta,aºa cum auzeam în fiecare zi elevi ai Hogwarts-ului spunând. Dinpotrivã,pentru mine era un loc unde îmi puteam gãsi liniºtea , ba chiar mã puteam relaxa.
Cerul era întunecat,iar norii plumburii pãreau cã vroiau sã cadã peste noi. Îmi era frig,deoarece nu mã îmbrãcasem cu o robã groasã,ci cu cea subþire. Mi-am tras haina mai aproape de piele ºi am continuat sã merg. Nu îmi plãcea vremea aceasta,mai ales când nu aveam ce îmi trebuia. Privind în jos,am auzit cum cãlcasem într-o bãltoacã imensã cu noroi,
"Ah la naiba." am spus aplecându-mã.
Îmi murdãrisem roba,desigur. Nimic nou pentru mine. M-am scuturat,sperând cã murdãria va dispãrea. Atunci,atingând din greºealã balta cu noroi,am gãsit un colier,ceva vechi ºi abandonat. L-am luat ºi l-am aºezat cu grijã pe palmã,încercând sã îl analizez bine. Avea culoarea cafenie. Era rotund ºi semãna mai degrabã cu un pandativ. Era ceva gen coliere-retro din anii nouãzeci,dar mi-a plãcut. Speram sã nu fie ceva periculos,sau mai ºtiu eu ce tâmpenie. Am ridicat din umeri ºi mi l-am pus la gat, schiþând un mic zâmbet în coltul gurii. Tocmai mã cãpãtasem cu un nou lanþ.
Am simþit,la un moment dat , un vant puternic ce-mi tãie calea. M-am oprit din mers,iar mâna mi se duse instantaneu la noul meu colier. M-am încruntat. Oare avea legãtura cu...pandativul acela ciudat?

" - Nu! O, nu! Accio foi! Accio foi!" am strigat eu disperata cand hartogaraia din maini s-a eliberat.
O parte fusese purtata de vant, iar alta se scufunda in baltoace.
Am inceput sa le adun imbufnata. Neuitandu-ma pe unde ma duc sau pe cine intalnesc. Mormaiam in minte cuvinte de 'lauda' la adresa foilor, a vremii, a orice in general.
" - Ah! Scuze" m-am scuzat fetei care imi aparuse in cale.
Am ramas o clipa blocata. Purta o roba de elev la Hogwarts.
" - A... Buna! Cred ca suntem in aceeasi scoala... Ema Snow"

"Ema Snow ...", i-am auzit eu numele, strecurandu-ma de sub streasina casei.Ploua. Mii de lacrimi amare cadeau revarsandu-se si frematandu-se iar in palmele mele deschise care cereau din ce in ce mai multa ploaie, din ce in ce mai mult vant care sa preia ploaia.
Mi-am intains mana murdara si am trasat o dunga neagra de-a lungul casei, lansandu-mi macar o data existentele intr-un loc, patand pentru ultima oara viata acelei locuinte.
"E demonic.",am soptit eu, simtind cum un spirit stravechi se apropia, tanjind dupa medalionul ce facea legatura dintre Lumea Reala si cea De Dincolo.
Nu ma inspaimanta, dar puteam sa spun ca viperina, caci asa arata, care se afla in fata mea era in pericol de moarte.
"Dezleaga-l !", am dat eu urmatoarea indicatie, dar fata nu reactiona, doar isi inclesta mainile strans in jurul colierului.
Ema trasa un gest fugitiv spre ea, dorind sa o prinda, dar fata disparu, pur si simplu disparu, lasand in urma ei aceasi balta macabra de noroi ce acum avea sa-i saboteze viata.
"Va muri ?", ma intreba Ema, vazand ca ma incordasem.

OOC : Sper ca nu-i nimic daca am spus ce-au facut personajele voastre
Editez daca e ceva

Am fugit spatele unui copac. De ce vroiau acele fete sa-mi ia colierul?
Simþeam ca eram legata de el, ceva , cineva , îmi spunea nu-l arunc,sa il pãstrez. Oricât incercam nu mã supun acelei voci, îmi era complet imposibil.Mi-am pus mana pe el si l-am strâns cu putere.
Apoi am langa revenit celelalte fete si le-am privit ca si cum vroiau îmi fure o comoara.
"E ceva cu acest colier, ce?" am întrebat pe un ton sarcastic.
Ema mã privi serioasa,de parca as fi fost inconstienta.
"E demonic." Crystal.
Mi-am dat ochii cap.
"Fiþi serioase,probabil va place atat de mult incat il vreþi voi" am adãugat pe aceaºi ton ironic.
Dar atunci , ....

Colierul straluci puternic. Tipatul vechi, sters, uitat, se facu auzit in urechile mele.
" - Cred... Cred ca nu este in regula" am soptit.
Cu pasi marunti, m-am apropiat de viperina. Am zambit bland, caci nu-i vroiam raul. Vroiam sa o ajut. Am ridicat usor mainile in fata, precum o invitatie. Nu trebuia sa-mi dea colierul, trebuia doar sa aiba incredere in mine.
Fiori reci imi misunau pe sira spinarii in timp ce ma apropiam.
" - Nu cred ca este ceva bun de pastrat..."

OOC:Sper ca nu e vre-o problemma daca intru si eu...

"-Mai bine nu,Ema!"am spus eu fetei de la ODS.
"-Dianne,ce cauti aici?"m-a intrebat curioasa Crystal.
"-Stii prea bine ca nu pot sta departe de distractie.Dianne McLarren,"am spus eu in timp ce mi intindeam mana spre fata cu colierul.
Parea speriata.Nu intelegea ce se intampla si de ce fetele doreau sa-i ia colierul,colierul ce avea un aer diabolic...si stia asta.
"-Laura...Laura Allwen."
"-Colierul...acum l-ai gasit,nu?"
"-Da.."raspunse infundat viperina.
"-Dia,"imi sopti Cryss,"e ceva inneregula cu acel colier."
"-Stiu...colierul incepe sa puna stapanire pe ea...insa ea nu indrazneste sa-l contrazica..."
Ema incerca din nou sa ia colierul insa..

-Stoop! ce nabii crezi ca faci Ema? nu trebuie sa il iei! nu mai bine faci o vrja de chemare? e mult mai bine! Asa nimeni nu o sa mai fie controlat de colier! Am spus eu. Ok nu voiam sa ma bag in discutia fetelor,dar cand am vazut colierul am stiut ca nu e bine ce fac.
-Ginny,tu ce cauti aici! Crys se indrepta spre mine si isi puse un brat dupa gatul meu.
-Defapt treaba mea nu era sa va intrerup pe voi! trebuia sa ajung la biblioteca sa iau o carte pentru Transfigurari! Dar v'am vazut si iata'ma!
-Deci Ema ai de gand sa faci o vraja sa si iei colierul de la gatul Laurei?
-D.da Acio Colier! si nimic! Firar trebuia sa imi dau seama ca nu merge asa!
-Si acum ce facem? intreba Laura in timp ce colierul de la gautl ei stralucea si mai mult.

OOC: sper ca nu se supara nimeni ca m'am bagat si eu nu?

Bursc,am simtit cum personalitatea mi se schimba.
"Cine sunteti voi?" am intrebat incruntandu-ma.
"Vrem doar sa te ajutam.." incepu Ginny.
"Si ar trebui sa ne lasi.." termina Ema,apropiindu-se de mine.
Am scos bagheta si am indreptat-o spre fete.
"Un pas si sunteti moarte." am spus hotarata.
Le priveam dur,rece. De parca vroiam sa moara. Nu stiu ce era cu mine,dar aceea nu era Laura Allwen.Era alta fata.Colierul de la gatul meu stralucea puternic,dar asta nu ma impiedica sa-mi fac colegele sa stea departe de mine.

Am bagat instinctiv mana in buzunarul robei si am strans bagheta. ... Ce Dumnezeu faceam?! Mi-am scos repede mana, nu era nevoie de asa ceva.
Am ramas pe loc, indreptandu-mi spatele si ridicand iar mainile, dar de data asta ca sa-i arat ca nu am nimic.
" - E in regula. Stau pe loc, la vedere" i-am spus calma.
Am privit pamantul ud. Nu ma suportam, trebuia sa fac ceva.
Simteam ca nu mai vorbesc cu adevarata Laura, iar asta ma facea sa-mi doresc si mai tare sa reusim.
" - Deci... Vii des pe aici?" am intrebat-o nonsalanta. In mintea mea incepea sa se contureze un plan.

"Mainile sus !", am urlat la randul meu vazand cum tot randule de fete avea mainile deasupra capului.
"Ow .. Asta era la politie !", mi-am spus eu, amuzata, uitand de gravitatea situatiei.
"Laura, revinoti aceasta nu esti tu ! E un spirit, unul care cauta un corp in care sa se reintrupeze. Trebuie sa te trezesti daca nu vrei sa devi o marioneta !", i-am spus hotarat, punand de-o parte orice gluma.
Fata nu reactiona, doar ramase in aceasi pozitie amenintatoare. Parea gata de atac oricand si oriunde.
'Asta chiar nu este ea. In mod normal oamenii sau chiar si vrajitorii ar avea o oarecare remuscare la astfel de amenintari, dar ea parca nici nu le aude.', ma gandeam eu in vreme ce priveam ochii viperinei, care acum variau de la verde la albastru, intr-un final avand mai toate culorile.
"Acum ce urmeaza, o sa ne muste ?", intreba una dintre fete.
"As putea, dar nu asta voi face", raspunse Laura care nu era Laura.