Thread Closed 
give me a reason to believe
10 Dec 2011, 20:41
Post: #11
  • Urca scarile incet fara ca vocea ei sau a baiatului sa disturbe linistea perfecta ce-i inconjurau. Singurul sunet ce se putea auzi era paraitul scarilor a caror lemn pocnea de fiecare data cand talpa groasa a bocancilor fetei pasea pe el. Il tinea pe viperin inca de mana, dar cu fiecare pas ce facea, stransoarea se lasa, iar degetele lor se departau incetul cu incetul. Stia ca mai avea putin si-i putea da drumul de tot. Rasufla linistita la acel gand pentru ca se simtea peste masura de ciudat tinandu-l de mana.

    'Nu cred ca este nevoie. Suntem in siguranta aici' raspunse ea auzind intrebarea viperinului.
    Se aseza pe unul dintre scaunele ce stateau parasite langa fereastra. Camera era slab luminata deoarece micile deschizaturi de sticla erau prea murdare pentru a permite intrarea soarelui prin ele, dar scanteia aceea slaba ce reusea sa treaca prin obloane era suficienta pentru a descoperi straturile de praf ce acopereau mare parte din mesele de lemn si din podeaua crapata de trecera timpului.

    'Ce faci de Craciun?' intreba fata visatoare.
    Ura acea intrebare pentru ca toata lumea obisnuia sa i-o puna cu putin inainte de inceperea sarbatorilor de iarna, si cu totii oftau cand aflau ca intreaga sa familie murise, iar ea n-avea cu cine sa petreaca Craciunul. In acel an, insa, avea sa fie diferit deoarece Isa o rugase sa-si petreaca vacanta impreuna cu ea, Lexie, Matt, Raizen si Kennya la castelul familiei viperinei din Pestera lui Godric.

my momma { raised } me a prophet
Visit this user's website Find all posts by this user
10 Dec 2011, 22:24
Post: #12
Uitase ca se apropia Craciunul. Nu, de fapt nu uitase, dar niciodata sarbatoarea aceea nu reprezentase ceva important pentru el, asa ca nu ii observase apropierea sau trecerea. Isi aminti sarbatorile copilariei petrecute cu familia, in care toti uitau ca erau niste ucigasi si mimau bunatatea si bucuria. Era parca o viata indepartata de care nu dorea sa-si aduca aminte pentru ca viata lui nu era aceea, fusese doar o minciuna inainte de eliberare si adevar. Probabil Ronnie urma sa petreaca sarbatorile cu prietenii ei, oricare ar fi fost aceia. Sal incerca sa nu se gandeasca acum la acest lucru, pentru ca probabil ar fi inceput sa-i pese si asta n-ar fi fost bine deloc. Era destul ca acum avea chiar sa observe cand e Craciunul, dar sa si fie trist pentru ca n-are cu cine petrece acea zi ar fi fost prea de tot.
Incerca sa zambeasca, mai mult pentru a nu-i arat viperinei cat il tulburase intrebarea ei.

"Nu fac nimic..probabil o sa incerc sa nu ma bag in vreun bucluc. O sa stau si o sa dorm, dat fiind ca toti sunt ocupati si n-o sa ma deranjeze nimeni. Tu?"

Inca statea in picioare, pentru ca nu stia daca sa se aseze in fata vrajitoarei sau alaturi de ea. Avusese ceva in minte, dar acum niste ganduri parca intunecate nu-l mai lasau sa isi aminteasca ce intentii avea.
Find all posts by this user
11 Dec 2011, 22:46
Post: #13
  • Incepu sa se joace absenta cu degetul pe masa de lemn desenand un brad de Craciun prin stratul de praf. Nu fusese niciodata buna la desen, dar se straduia ca totul sa-i iasa cat mai bine si ura sa admita ca nu era buna la ceva. In viziunea sa, era perfecta si nimeni nu-i putea spune ca are vreun defect. Acela era unul dintre lipsurile sale si ale surorii sale. Lipsuri pe care nu vroiau sa le admita, dar erau constiente ca le purtau mereu in suflet si in gand si ca nu puteau fugi de ele.
    ’Cred ca vom face o mica petrecere in pivnita inainte de Craciun, iar apoi voi pleca impreuna cu Isa si alti prieteni la castelul acesteia din Pestera lui Godric’ spuse viperina zambind si visand la momentele minunate ce aveau sa urmeze. Spera ca acea vacanta avea sa fie foarte diferita de toate cele pana atunci. Desigur, nimic nu putea concura cu zilele petrecute la Conacul Trandafirilor alaturi de familia sa.

my momma { raised } me a prophet
Visit this user's website Find all posts by this user
12 Dec 2011, 18:52
Post: #14
Stia prea bine ca avea sa lipseasca de la asemenea petrecere, dar nu dorea sa stie nimeni acest lucru pentru ca probabil s-ar fi trezit cu persoane care sa il convinga sa se razgandeasca, cum ar fi Eliza. Nu prea ii placeau chestiile speciale, care sarbatoreau ceva sau insemnau ceva. Adevaratele momente deosebite se obtin, nu se organizeaza, si in niciun caz nu consta intr-o adunatura de oameni veniti acolo sa se convinga ca se simt bine si nu pierd timpul in care ar putea face ceva mai folositor si mai placut pentru ei. Sal era obisnuit cu societatea ipocrita si plina de minciuni si nu rareori fusese nevoit sa-si puna masca si sa paseasca in ea, pentru a-si servi propriile interese sau cele ale temporarilor sai prieteni.
Craciunul merita totusi sa fie petrecut cumva altfel, si Sal gasi solutia la noua lui dilema personala. Intr-adevar, nu avea sa petreaca sarbatorile cu altii, dar avea sa le petreaca in modul lui deosebit.

"Interesant...sper sa te distrezi"
zambi el, asezandu-se pe scaunul liber din fata viperinei.

"Am auzit de ceva schimbari in conducerea scolii, stii ceva legat de subiect?"
incerca el sa schimbe vorba, pentru ca nu avea chef sa intre in detalii referitoare la Craciun.
Find all posts by this user
12 Dec 2011, 23:49
Post: #15
  • Continua sa deseneze cu degetul prin praf, iar cand capodopera sa se apropie de momentul final, ridica degetul in aer pentru cateva secunde si apoi il apasa pe suprafata lemnoasa mutandu-l de la un capt la altul al acesteia. Curand, desenul sau deveni doar o pata de curatenie pe masa murdara.
    'Multumesc' spuse ea inca uitandu-se la pata din mijlocul mesei incercand sa-i deluseasca perfect forma.
    Isi sterse mainile de pantaloni si apoi isi acoperi palmele cu manecile de lana ale puloverului sau. Incepuse sa-i fie frig din nou si simtea un fior inghetat traversandu-i intregul corp.
    'Sincer, nu vreau sa vorbesc despre asta. Ce s-a intamplat nu ne priveste pe niciunul dintre noi' zise ea putin sictirita si nervoasa.
    Stia prea bine ce se intamplase, dar n-avea sa imparta niciuna dintre informatiile acela pretioase cu amicul sau. Ura ca macar sa se gandeasca la prietenii sai si la incercarile grele prin care treceau ei in acele momente de chin.

my momma { raised } me a prophet
Visit this user's website Find all posts by this user
13 Dec 2011, 14:55
Post: #16
Probabil viperina avea dreptate, dar Sal era mult prea preocupat cu sentimentul ciudat pe care il avea ca sa se gandeasca la acest aspect al problemei. Era ceva familiar in aer, ceva ce nu ii dadea pace pentru ca parea sa se apropie tot mai tare si mai tare. Mai traise asa ceva, isi aminti, dar nu stia cand. Isi dadu seama cu cateva secunde inainte sa se intample...

Rosu si verde. Verdele se preface in rosu, dar nu pentru ca ar vrea, ci pentru ca rosul e atat de atragator incat il cuprinde. Phoebe. Phoebe e aici. A fost mereu aici.
Oare?
Ea.
'...si o sa omori orice devorator iti iese in cale..nu asa suna promisiunea?'
'Phoebe, aveam zece ani'
'Si te-ai fi oprit la zece ani daca nu eram eu...'
Orice.
Devorator.



"Phoebe. Devorator..." bagui Sal, privind in gol, apoi cu o tresarire puternica o fixa pe Ronnie cu privirea. Aproape ca ii venea sa scape o lacrima, dar stia mai bine de atat. Viperina trebuia chiar sa il creada, pentru ca altfel ar fi fost nevoie de explicatii pe care nici el nu stia daca le poate da.

"Ai avut dreptate sa pleci de langa mine, Ronnie. Avem amandoi prea multe lucruri ascunse in trecut ca sa ne putem cunoaste si avea incredere unul in celalalt. Banuiesc ca nu ne vom mai intalni de acum in situatii prea placute. Multumesc pentru ca ai incercat..."

Privi spre viperina, asteptand reactia ei. Era la fel de frumoasa ca atunci cand o vazuse prima data, dar acum Sal stia ca frumusetea nu era unul din lucrurile de care se putea bucura. Destinul lui era unul care nu implica deloc frumosul, ci doar binele. Un bine pe care altii nu puteau sa il faca.
Find all posts by this user
13 Dec 2011, 17:03
Post: #17
  • Tresari nervoasa si-si duse mana involuntar catre bagheta. Nu stia ce se intampla, dar schimbarea brusca de comportament a baiatului o bulversa. Incerca sa se dea mai in spate, pastrand o distanta destul de mare intre ea si viperin, dar simtea undeva in adancul sufletului ca nu mai avea putere sa fuga. Fugise prea mult timp si pentru cateva secunde i se paruse ca acela era locul ce-i putea reda pacea interioara. Il crezuse pe Sal unul dintre prietenii sai. Probabil ca se inselase ca deobicei. Ura cand avea incredere in cineva, iar acea persoana pur si simplu ii intorcea spatele.
    'Eu nu vreau sa renunt' spuse viperina trecandu-si aratatorul pe bagheta sa alba.
    Isi dadu ochii peste cap si apoi isi aranja parul in asa fel incat sa-i acopere chipul. Ii era frica de expresiile disperate pe care fata sa complet alba le-ar fi putut trada.
    Se ridica incet de pe scaun, isi aranja hainele si isi stranse parul. Se indrepta catre scari fara a se mai uita in urma sa pentru ca-i era frica ca intregul moment sa nu devina prea emotionant.
    'Ai grija in ce circumstante ne vom vedea data viitoare' spuse ea punandu-si piciorul pe prima treapta. N-as vrea sa te omor, spuse in gand si continua sa coboare scarile.

Edit By Raizen

Puncte
Viperini - 170
Topic Closed !

my momma { raised } me a prophet
Visit this user's website Find all posts by this user
Thread Closed