Darkmark RPG Forum
/
Hogwarts
/
Hogsmeade
/
Don't cry in the moonlight
|
Don't cry in the moonlight
|
|
14 Jan 2011, 19:02
Post: #31 |
|||
|
|||
|
M-am uitat la Bell, apoi la acel Vrajitor,se pare ca eram mult prea convingatoare fiindca la un moment dat am putut sa observ confuzia din ochii sai. Am zambit atat de discret incat nici Cercetasa nu observa imediat. Eram curioasa unde se afla Varcolacul acum,eram prea implicate in aceasta poveste,speram de fapt chiar eram aproape sigura ca va reveni dupa ce Vrajitorul va pleca. M-am uitat ingrijorata la Bell,dar ea imi facu semn ca este bine ..Varcolacul...cu ochii blanzi.
Vrajitorul se uita in jur apoi pe furis la mine si la Bell. M-am incruntat usor dupa care am rostit: "Deci...v-ati convins ca nu este nimeni aici?!". Nu imi dadusem seama ca vocea mea a fost destul...poate chiar prea...serioasa. "Da...cred ca da!",raspunse el pe un ton asemanator cu al meu. ![[Image: giphy.gif]](https://media3.giphy.com/media/Cn1dqRNSIJ5n2/giphy.gif) |
|||
|
|
14 Jan 2011, 19:07
Post: #32 |
|||
|
|||
|
Bell nu il scapa din priviri pe vrajitor. Acesta parea foarte confuz, si privea dezorientat in jur. Vroi sa foloseasca un farmec ca sa'i stearga memoria, si sa inlature orice urma de indoiala. Dar considera ca e prea exagerat..si in plus, barbatul nu avea nicio dovada sa demonstreze ca varcolacul fusese cu adevarat acolo.
In doar cateva clipe, acesta intoarse spatele si parasi barul. Rosalie o privi usor confuza pe Bell, dar aceasta doar zambi slab. Situatia se rezolvase. Merse in spatele barbatului, si inchise usa cu farmecul Colloportus! Chiar nu mai avea nevoie de musafiri nepoftiti! "-Deci nu pot sa cred ca ne'a crezut!" spuse Rosalie. "-Da..e ceva" chicoti Bell. "-Am fost uimitoare" murmura tanara, razand. "-Uimitor de convingatoare!" o completa Bell. "-Acum hai sa vedem ce fac ceilalti.." ofta Rosalie. |
|||
|
|
|
14 Jan 2011, 22:26
Post: #33 |
|||
|
|||
|
Am privit-o pe Bell cum inchisese usa si se intoarse hotarata spre mine. Am chicotit usor,iar cercetasa se uita crucis la mine nestiind de ce reactionasem asa. Am zambit din nou si i-am spus pe o voce calma dar in acelasi timp si amuzata:
"Tu chiar te descurci in orice situatie!" Dupa ce am spus acest lucru am ramas pe ganduri...abia acum sesizam ca in ultimul timp am avut probleme doar de adrenalina,probleme,peripetii.In fiecare zi se intampla cate ceva nou,care mai de care mai ciudat in viata mea ... Deja am devenit obisnuita cu asa ceva,acest lucru parea doar stilul meu de viata zilnic, Am tresarit amintindu-mi ca nu eram singure aici,uitasem de cineva anume... "Poti iesi de unde esti!",i-am strigat eu destul de incet Varcolacului fiind sigura ca ma aude si de asemenea ma si intelege. |
|||
|
|
|
15 Jan 2011, 15:10
Post: #34 |
|||
|
|||
|
Bell se indrepta in graba spre camera din spatele barului, si scoase afara clientii. Acestia pareau foarte speriati, asa ca cercetasa ii ruga sa mai ramana putin. Vroia sa le stearga memoria, macar pentru ultimele ore petrecute aici. Sa nu isi aminteasca de varcolac.
Inchise usa in urma ei, si o auzi pe Rosalie strigandu'i varcolacului sa iasa din ascunzatoare. "-A iesit afara" murmura ea, cu o voce mica. "-Da?! Dar nu l'am vazut" replica Rosalie. "-Asta a fost si ideea exploziei" chicoti Bell. "Acum ajuta'ma..trebuie sa ii facem pe toti sa uite ultimele ore petrecute aici; foloseste Obliviate!" continua ea, de data aceasta fiind serioasa. Incepu sa'i farmece pe toti; cu fiecare clipa care trecea, linistea acapara din nou camera. Privirile oamenilor erau acum linistite, ratacitoare. Disparuse panica dinainte, si toata teama. "-Buna treaba" ii sopti ea lui Rosalie, dupa ce ultimul baietel fusese vrajit. |
|||
|
|
|
15 Jan 2011, 20:06
Post: #35 |
|||
|
|||
|
O priveam pe Bell si i-am transmis din priviri ca ii spun un "Multumesc" foarte sincer. Astazi invatasem din nou cum este sa lucrez in echipa. De mult nu mai facusem acest lucru,cred ca de ultima data cand am fost in Padurea Interzisa. Ma simteam atat de bine cand observam zambetele inocente ale clientilor care stateau la mese lor linistiti sorbindu-si cafelele. Privirea ultimului baietel pe care l-a vrajit Bell ma facuse sa imi dau seama ca astazi am facut amandoua cu adevarat o fapta buna. Si totusi...ma intriga...unde era acum acel Varcolac? Mi-a venit in minte o idee si am soptit-o spre cercetasa:
"Bell,crezi ca ar fi cazul sa mergem dupa el...Sa vedem unde este?" Parca vroiam sa stiu unde era,dar o parte din mine spunea ca probabil acesta doreste sa fie singur si alta parte ca are nevoie de companie acum..Ramane totul la alegerea Cercetasei. |
|||
|
|
|
15 Jan 2011, 20:11
Post: #36 |
|||
|
|||
|
Bell o privi pe Rosalie, si zambi; ultimele experiente le facura sa devina prietene foarte bune. Daca inainte nici macar nu se cunosteau, acum ajunsera sa se si consoleze reciproc..si sa lucreze in echipa, in situatii de criza. Era ceva ciudat, dar in acelasi timp, satisfacator.
"-Bell, oare ar trebui sa mergem dupa varcolac?" murmura Rosalie. Cercetasa ramase tacuta; nu stia daca asta ar fi fost un lucru intelept. Dar isi aminti blandetea din ochii lui, asa ca zambi, si dadu din cap in semn de aprobare. "-Eu zic sa mergem" murmura ea. "-Si cumparaturile ce facem cu ele?" intreba Rosalie, zambind. "-Le lasam aici..Alice va avea grija de ele" replica Bell, cu o urma de amuzament in voce. Lasara pachetele in camera unde se ascunsesera clientii cu cateva minute in urma, dupa care isi luara ramas-bun pentru cateva ore de la Alice si plecara. Afara incepuse sa ninga iar..Fulgii mari se asterneau pe pamant, indrumandu'le spre locul unde era ascuns varcolacul. |
|||
|
|
|
15 Jan 2011, 21:14
Post: #37 |
|||
|
|||
|
Nu stiu de ce,dar ma simteam in siguranta. Stiam ca acel Varcolac este de fapt un om,un om care s-a transformat astazi fara vointa lui..Astazi,tocmai astazi. Luna plina inca era asezata maiestuoasa pe cer si mi-am dat seama instantaneu ca Varcolacul inca mai este in aceasi situatie pe undeva pe aici. Sunt sigura ca este aproape,sunt sigura ca ne asteapta undeva. Probabil ochii aceia atat de blanzi erau acum inlacrimati...probabil ca plangea..sub clar de luna plina.
Mi-am indreptat privirea catre Bell si pe o voce entuziasta i-am spus: "Suntem pe aproape!" Aceasta dadu aprobator din cap si cateva cristale de gheata mi se asterneau in par. Ceva imens...de fapt cineva cu o blana maronie spre rosiatica se indrepta spre noi,iesise de dupa copac umbland timid. Mi-am dat seama imediat..este acel Varcolac. |
|||
|
|
|
15 Jan 2011, 21:43
Post: #38 |
|||
|
|||
|
Bell pasi in intunericul noptii, alaturi de Rosalie, spre silueta maronie a lupului; cu toate ca lumina lunii ii lumina plapand corpul puternic, asta nu il facea sa arate infricosator. Ochii lui erau plini de o neasemuita blandete, iar cercetasa avu impresia ca ii recunoaste de undeva.
"-Nick?" sopti ea, cu ochii plini de lacrimi. Creatura se apropie de ea, iar cercetasa ii atinse incet botul. Simti caldura pielii sub blana groasa, si ofta. "-Cine e Nick!?" intreba Rosalie. "-Un prieten foarte bun..de la Ochi-de-Soim" raspunse Bell. "Care a fost muscat de un varcolac" continua ea. Baiatul continua sa o priveasca, incercand parca sa'i explice din priviri ce simtea..si de ce facuse ceea ce facuse in acea noapte cu luna plina. Varcolacul continua sa ramana calm, asteptand ca fata sa inteleaga. In cele din urma, Bell se lasa balta. Stia ca se vor intalni la scoala, a doua zi..iar atunci avea sa ii expice tot. Stia ca avusese un motiv intemeiat pentru ce facuse; si intr'un fel, incerca sa ignore atacul. Intervenise la timp, iar devoratorul era acum in siguranta, la spital. Nu putea sa'l judece..simtea doar cu lacrimile i se nasc in ochi, incepand sa'i curga pe obraji. "-Nu plange" sopti Rosalie. "-Imi..pare..rau" murmura Bell, balbaindu'se. "-Nu e bine sa plangi sub clar de luna" sopti tanara, privind'o cu blandete.. OOC: Topic Closed! |
|||
|
|
|
17 Jan 2011, 17:44
Post: #39 |
|||
|
|||
|
Raizen:
190p Cercetasi 190g Rosalie Andrews Blackfire Closed. |
|||
|
|
« Next Oldest | Next Newest »
|