Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 Next »

/ Don't go out in the night

O privire pierduta, uitata printre sute , sau poate mii de amintiri si ganduri fericite, ce asaltasera brusc mintea cercetasei. Schita un zambet, dupa care clipi de cateva ori, incercand sa impiedice lacrimile nedorite, provocate de lumina lampii.
Nu avea nici cel mai mic motiv pentru a fi suparata. O noua scoala, o noua posibilitate de a isi face prieteni, o noua viata. Bine, nu ca fostele sale trairi nu i-ar fi placut. Ba din contra ! Insa, oricand e binevenita oportunitatea de a face ceva nou, diferit.

Coridorul arata usor straniu la acea ora , lucru pe care poate ca nu l-ar fi putut nega nici cel mai curajos om din Hogwarts. Si totusi , nu era suficient de infricosator incat sa o faca sa se intoarca in camera Cercetasilor. Hogwartsul ascundea secrete, si ea stia prea bine acest lucru. Iar secretele.. exista numai pentru a fi descoperite de cineva. Iar acel cineva, in momentul de fata, se voia a fi ea.
Isi trecu mana prin par , aranjandu-l putintel. Facuse acest lucru din reflex, caci era absolut sigura ca nu era nimeni suficient de nebun pentru a se plimba la ora 3 noaptea prin castel.
Etajul cinci. In urma cu cateva zile, auzise niste zvonuri ciudate despre un loc existent aici. Cu toate ca ii starnise interesul inca de la inceput,nu stia de ce nu venise pana acum sa verifice.

Si totusi, era ciudat. Deschisese toate usile, fara a gasi nimic iesit din comun. Intr-adevar, exista o fantoma destul de ciudata pe o banca, dar .. Sigur altul era secretul. Si, daca era intr-adevar un secret, trebuia sa fie mai greu de gasit. Se gandise sa o intrebe pe fantoma, dar nu era tocmai .. stilul ei de a rezolva problemele.
Incepuse sa se plimbe pe coridor, gandindu-se la primul lucru care ii venise in minte. Era o asemanare ciudata, insa stia ca in urma cu 3 ani, aproximativ la aceeasi ora, fusese nevoita sa se descurce printr-un labirint.
Brusc, in fata sa aparu o usa . Stia ca nu fusese acolo in urma cu cateva minute, insa nu putea nega ca exista o particica din interiorul sau care ii zicea sa ametise de la atata mers, sau ca era o ora prea tarzie.
Puse insa mana pe clanta, apasand si intrand. Isi duse manutele la gura, in semn de uimire. Inchise usa in urma sa, ‘admirand’ acea minunata..priveliste.

Era o incapere plina de bun gust. Adica, erau doua fotolii, o canapea si o masa pe care erau cateva sticle cu bautura. Se aseza pe un foliu si isi puse in pahar wisky foc.

Spera sa nu fie observat. Holurile erau pustii. Ma rog, inafara de obisnuitele fantome, nu era nimeni.
Era de putin timp la Hogwarts, si nu isi facuse decat prieteni viperini; de fapt, nici prieteni nu puteau fi numiti. Lingusitori. Parca isi dorea un altfel de prieten.
Nici nu si'a dat seama ca a ajuns la etajul 5. Brusc i'a reaparut in minte un zvon legat de secretele acelui loc. Isi dadu ochii peste cap. Intr'adevar, castelul acela vechi are multe surprize, dar...
Nu se putu abtine sa nu incerce vreo trei usi. Prima era mare, intunecata, cu balamale uzate... genul scarry. Desigur ca nu s'a deschis. A doua era stramta si frumos ornamentata. Ascundea o camera colorata total in roz, care ii provoca sila. Urmatoarea usa era perfect rotunda. Ca si camera, de altfel. Complet goala...
Pentru o clipa, a privit inapoi. Cand s'a intors, o usa a aparut parca din neant. Poate era el obosit la acea ora, dar chiar nu o mai vazuse inainte.
Grabi pasul. In cateva momente, ajunse langa usa aceea. Nu i'a venit sa creada ca s'a putut deschide.
Inauntru mai era o persoana. Baiatul tresari, dar isi reveni repede; era doar o fata de varsta ei. Intra, un pic stanjenit. Isi dorea sa nu fi dechis acea usa. Arunca o privire in incaperea aranjata cu bun-gust - destul de simpla, dar cu efect, dupa care ii zise fetei (cercetasa, din cate isi putea da seama) :
"Sper ca nu te'am deranjat."
Continua sa mearga spre un tablou de pe perete care infatisa o scena de razboi.

Lua o gura de wisky gandindu-se la un baiat.
Se gandea la un viperin.
Un viperin pe care tocmai il zarise pe coridor.
Insa mare ii fu uimirea cand un baiat intra.
Nu era tipul la care se gandea ea.
Il privi uimita apoi lua din nou o inghititura.
Acel tip se uita la un tablou.
Doar un simplu sper ca nu tederanjez.
Era cam .... las.
Se ridica si se duse spre el.

-Alison, tu? il saluta aceasta calm.