Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Don't have anything to say?

Rosalie nu putea sa stea linistita sub nicio forma. Se temea de ceea ce va urma,se temea de faptul ca o noua previziune ii va distruge zilele linistite ce le-a avut pana acum. Ar vrea sa o contacteze pe Eveline acum. Daca are legatura cu faptul ca ea este un medium? Probabil ca nu, dar daca nu e asta ce ar putea fi ...? Un gand se abate asupra ei: daca Porrin isi va face aparitia 'spectaculoasa' din nou? Daca pur si simplu dupa atat de mult timp va aparea ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Simplul fapt ca se gandea la asta o facu sa se sperie, dar prefera sa taca ... Acum nu mai era singura. Pe langa familie si bunii prieteni,il avea pe Ryan , insa ... ii era ciudat sa ii ceara ajutorul. Probabil ca nici nu va fi nevoie si este doar imaginatia ei stupida.

A iesit din incaperea sa si si-a indreptat pasii catre o camera ascunsa. - Camera Dorintelor - Camera Necesitatii i-a permis imediat Rosaliei sa intre,deci intr-adevar se intampla ceva cu ea.

Timpul fusese un prieten dur. Tensiunea crestea, iar Ema astepta ceva. Nu stia exact ce, dar era complet sigura ca un lucru urma sa se intample. O putea simti in aer. Era precum o umbra ce o urmarea fara oprire de ceva timp. O urmarea la fel ca iluziile negre, la fel ca si gandurile sumbre sau daunele suferite.
Se rezema de perete, aproape fara sa viata, cu umerii incoviati. Se putea imagina ca un melc in aceste situatii, strangandu-se sub 'carapacea' de siguranta. Mereu se intreba ce se va intampla cand aceasta siguranta va fi sparta...
Ecoul pasilor traversa coridorul aproape pustiu, iar tanara ingheta in loc, ascultand. Dupa o pauza de liniste, se simti nevoita sa se uite in jur. Nimeni. Ciudat... sau poate ca nu. Nimeni nu poate disparea pe culoar decat daca...
Ema isi aminti unde se afla. Se invarti pe calcaie in mijlocul holului, iar cand usa masiva isi facu aparitia, intra fara sa se gandeasca.

OOC: Sper ca nu te superi ca am continuat eu.

Rosalie era foarte abatuta. Nici macar nu putea sa respire regulat, se simtea sufocata de ceva ... Nu era nimeni si nimic in jurul ei, dar se simtea intr-o situatie ciudata. Tot ce voia acum era sa se termine aceasta noapte care cu siguranta va fi foarte tensionata. Simtea asta,iar energia negativa care domina totul in jurul sau era mult prea evidenta pentru un medium. Voia sa plece din Hogwarts, sa scape de raul ce avea sa apara,probabil, dar nu putea,simtea ca trebuie sa fie aici. Simtea ca cineva doreste sa discute cu ea ceva extrem de important si nu putea sa plece brusc!

Oare ce se intampla de fapt? De ce Rose simtea asta? Voia sa se foloseasca si de previziuni acum,dar cu siguranta ar distruge totul. Simtea ca nu trebuie sa o faca. Deodata, se auzi usa deschizandu-se. Fosta Soimeanca tresari si se uita intr-o parte.

Se simtea de parca cineva i-ar fi aprins o lanterna in ochi. Au trecut cateva secunde bune pana ochii Emei s-au adaptat la lipsa de lumina. Clipi des si privi inainte, pregatita parca sa intampine un mare obstacol. Intr-o fractiune de secunda, fata se simti uimita, iar apoi vinovata pentru gandurile neincrezatoare. Poate ca intr-un fel nu-i venea sa-si creada ochilor ca Rosalie statea in fata ei. Dar cand orice urma e indoiala se strecura din sufletul ei, Ema se obtinu cu greu sa nu se duca sa o imbratiseze.
Ramase dreata, cu un zambet vag pe buze si-si dadu ochii peste cap.
" - Pai da. Cine mai putea fi aici atat de tarziu in noapte?" adauga ea pe un ton glumet si se repezi spre prietena ei. " Rose! Cat ma bucur sa te vad!"
O imbratisa delicat si se retrase, cercetandu-i privirea. Gandul mai vechi incolti in mintea Emei, iar pulsul ii accelera.
" - Esti bine? Ce gand macinant te aduce pe aici?" intreba aproape soptit.

Rosalie chicotise usor. Desi stia ca Ema isi petrece serile tarziu prin scoala, era intr-adevar surprinsa sa o vada aici. Ii fusese dor de ea. Simtea nevoia sa povesteasca cu ea,iar faptul ca a aparut din senin i se parea un semn. O imbratisa scurt,zambise si rostise:
"Ma bucur sa te vad! Ei ... Ce gand ma poate macina? Porrin,ca intotdeauna. Trebuie sa iti spun ceva..."
Rose voia sa ii spuna ca aflase ca este medium,dar inca nu era posibil asa ceva. Trebuia sa isi faca curaj sa ii spuna una ca asta. Nu era orice, era o chestiune grava,serioasa. Inghiti in sec,apoi cu o rotire de bagheta facu sa apara cele doua fotolii deja prea bine cunoscute pe care stateau mereu cand veneau aici.
Se aseza si astepta ca Ema sa ii spuna ceva . Stia ca dorea ceva anume!

Ema incepu sa-si legene piciorul, asa cum facea cand era nelinistita. Spera doar sa nu auda ceva nebunesc ce tocmai facuse Porrin. Iar asta o facu si mai nelinistita. Rose inca nu stia de vorbele lui Charles Lestrange.
Soimeanca se intreba ce o impiedicase sa-i spuna de atata timp. 'Frica' era singurul raspuns din mintea ei. Trebuia sa recunoasca ca ii fusese frica. Se temea ca Rose isi va schimba parerea despre ea si va incepe sa o vada prin ochii actiunilor lui Porrin.
" - Mda... Si eu trebuie sa-ti spun ceva"
Ema inghiti in sec. Iar acum ca isi facuse prezent gandul, nu putea da inapoi.
O privi lung pe Rosalie, iar asta a fost poate secunda in care s-a decis cu adevarat. Avea sa-i spuna indiferent de ce ar urma. Rose era prietena ei si cele doua se cunosteau inca de cand Ema era o boboaca. Stia ca poate avea incredere in ea.
Si totusi, nu-si gasea cuvintele.
" - Rose... Acum ceva timp am fost cu Lilly in Padurea lui Dean. Am gasit bagheta lui Porrin si am distrus Horcruxul...."
Cuvintele incepusera sa tremure pe buzele Emei. Acum urma partea dificila.
" - Am intampinat probleme cu Charles... Si la un moment dat, mi-a spus de o oarecare legatura intre mine si Porrin... Stiu ca va suna nebunesc, dar stiu ca nu m-a mintit. Charles nu m-a mintit cand mi-a spus ca Porrin este..." inghiti cu greu din nou. " ... oarecum nasul meu"
Cat de stupid! De parca "oarecum" ar fi atenuat ideea frazei.
Ema nu-si ridica privirea. Se uita fix la o pata din covorul vechi in timp ce linistea se asternea intre cele doua.

Rosalie ramasese masca, nu mai avea aer,nu mai stia ce sa zica. Atatea sentimente se contraziceau in adancul sau si acum nu stia ce sa ii spuna Emei. Ii era greu, era cea mai buna prietena a sa,se cunosc de foarte mult timp . Cuvintele erau de prisos acum. Ceea ce simtea fosta Soimeanca era greu de exprimat. Da,nu era vina Emei, dar nu era in stare sa rosteasca nimic ... Inghiti in sec,apoi striga disperata:
"Deci e adevarat ?!"
Soimeanca se uita la ea uimita. Rose uitase ca nu apucase sa vorbeasca despre asta. Ema avea o privire gen: "Ai stiut si nu mi-ai spus?".
"Nu,nu stiam ... am avut o previziune in care Charles iti spunea asta,dar continuarea nu am putut sa o mai vad .. Ma hranisem cu speranta ca este fals,ca te mintise atunci Devoratorul!"
O lacrima ii curse pe obraz si panica se asternea asupra sa.

Sprancenele Emei se arcuira ciudat.
" - Imi pare rau, Rose. Ar fi trebuit sa-ti spun mai devreme, dar... nu stiu... Cred ca nu am avut ocazia"
Isi sprijini mana pe umarul fostei colege si zambi bland, asa cum o facea de obicei.
Iar apoi, cuvintele lui Rosalie se facura cu adevarat auzite in mintea tinerei. Isi indrepta brusc spatele.
" - Stai... Ai avut o previziune?"
Pufni, iar zambetul i se largi.
" - Stiam eu ca ai talent pentru asta! Nu degeaba esti profesoara de Previziuni!"
Isi puse mana in jurul umeriilor ei si continua sa zambeasca.
" - Rose... E in regula." Apoi zambetul pieri. "De ce plangi?"

Rose' incerca sa zambeasca, dar ii iesise cam fortat in ciuda vointei sale. Isi indrepta spatele incercand sa isi revina treptat si adunandu-si fortele pentru miile de lucruri ce trebuia sa i le spuna Emei. Nu avea ce sa faca,nu se mai vazusera de mult,iar acum avea atat de multe sa ii spuna. Se uita catre ea si incepu pe un ton jos:
"Scuze,prea multa presiune asupra mea,prea multe vesti zilele acestea ..."
Inghiti in sec,apoi incepu sa ii istoriseasca cele aflate in ultima perioada si noutatile:
"Pai ... ar trebui sa incep spunandu-ti ca nu este vorba doar despre Previziuni. Acum cateva zile,nu demult, am aflat ca sunt un Medium puternic ... foarte aproape de tipul cum erau strabunii. Si am puterea focului ..."
Rosalie rasufla usor,apoi rostise usor:
"Ar mai trebui sa iti spun si ca am un iubit. Am incercat sa trec peste amintirea lui Jake si se pare ca am inceput cu dreptul o relatie..."

" - Stai linistita! Stiu cum este cu vesti multe in intervale scurte. Nu au timp sa se aseze..."
Ema asculta cu atentie. Si totusi, nu s-a putut abtine sa nu sopteasca un 'wow'. Stia ca Rose era speciala, asa ca nu intelegea de ce era atat de surprinsa ca afla atatea.
Zambi cand veni vorba despre iubit. Se bucura ca Rose luase decizia de a merge mai departe si se ruga din tot sufletul ca pustiul sa fie cat se poate de bun cu ea. Rose nu merita altceva.
" - Chiar ma bucur pentru tine! Si sunt destul de sigura ca Jake e mandru de tine acum"
Ema se ridica de pe fotoliu si isi dadu roba jos. O puse cu grija pe unul din bratele unui birou excentric. Pentru o secunda, se intreba ce cauta acolo o asemenea piesa de mobilier.
" - A venit caldura" chicoti Ema scurt, desi putin tensionat.
Apoi isi relua pozitia.
" - Presupun ca faza cu Mediumul te poate sa te feresti de Porrin. O sa atace, Rose, simt asta. Si probabil va fi cel mai puternic lucru cu care ne-am intalnit pana acum.