Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Don't have anything to say?

Rosalie inghitise din nou in sec. Devenise o obisnuita sa faca asa ceva cand se simte tensionata. Inca nu ii spusese Emei ceea ce era cel mai rau si i se taiase respiratia cand aflase ca Porrin este,intr-adevar, nasul ei. Cum putea sa ii spuna ceea ce vazuse? Ofta,isi facu curaj inainte sa se razgandeasca si incepuse sa rosteasca cu o voce scazuta,plina de suspans:
"Pai,pai,pai .. am vazut . E mai mult decat o Previziune. Am vazut ca eu il voi ucide pe Porrin, era ca o profetie .. Eu nu vreau asta. !!! Dar este ... nu pot schimba asta .. intelegi? eu nu vreau sa ma transform intr-o criminala. Nu vreau sa i-o platesc cu aceeasi moneda ... Apoi mi-a aparut bunica in vis, a fost si ea medium si mi-a spus .. ca din pacate nu am cum sa opresc asta! Este firul razbunarii. : pentru suferinta adusa mie,pentru moartea lui Jake,pentru boala matusii mele,pentru Horcruxurile create, pentru prietenii mei carora le-a facut rau .. Nu stiu ce sa fac!"
De data aceasta Rosalie era mai alarmata decat de obicei, de data aceasta plangea de-a binelea!

Ema nu putu rosti ceva. Isi puse bratele protector in jurul ei si scoase un pachet de servetele din buzunarul camasii.
" - O sa fie bine, Rose... O sa vezi... Iar chestia cu Porrin nu te va transforma intr-o criminala... Gata... O sa fie bine... Promit ca voi fi acolo. Promit ca te voi ajuta cum pot mai bine. Pana la urma, eu am adus porcaria asta in vietile noastre."
Ema se incrunta. 'Nu puteam sa pocnesc bufnita aia? Nu puteam sa ma tin departe de probleme si sa nu ma duc pe coridor? Nu puteam sa nu intru in Padurea Interzisa din moment ce este, ei bine, Interzisa?'. O multime de intrebari navalisera in mintea ei.
Porrin era parte a... neamului ei. Nu, nu era. Era doar o alianta murdara. Tatal Emei avusese incredere intr-un om. Asta nu il facea pe Porrin un membru 'al grupului'. Nu mai era bine venit.
Ema ofta puternic si-si inchise ochii.
" - Trebuie sa ma intalnesc cu el mai devreme sau mai tarziu" spuse ea cu vocea domoala. " Trebuie sa aflu ce a mers prost, cum de am ajuns sa am legatura asta cu el. Am nevoie de raspunsuri."
Isi masca privirea rece si ii zambi lui Rose.
" - O sa fie bine, stiu asta"

Daca o spunea Ema, Rosalie chiar se incredea in asta si prefera sa lase deoparte subiectul numit Porrin,cel putin pentru moment. Brusc,cand isi amintise cateva cuvinte de-ale Emei, Rose scutura nervoasa din cap si rosti:
"Nu, nu e vina ta! Daca nu ar fi fost acel biletel 'nenorocit - binecuvantat' nu as fi aflat niciodata cine mi-a furat sora cand s-a nascut,nu as fi aflat niciodata ca de mai bine de douazeci de ani acel om este intr-o dusmanie cu tatal meu, inca nu stiu de ce! Desi necazurile nu au intarziat sa apara,macar am aflat .. si uite macar o reusita: sora mea a aparut vie si nevatamata! Si ce mai surpriza: era una dintre prietenele mele cele mai bune. "
Rosalie rasufla usurata. Vorbise prea mult,era putin cam obosita. Trebuia sa faca o pauza , trebuia sa ofteze,sa simta, sa nu mai fie ca o moarta , sa traiasca!
Usa se deschise si in usa aparu Ryan. Ce?
"Ce naiba faci aici?!", striga fosta Soimeanca la el speriata sa nu il vada cineva in incinta castelului.

Ema devenea increzatoare. O ascultase cu atentie pe Rosalie si incepuse sa fie mai optimista. Si pana la urma, din cauza unui 'bandit', multe lucruri se luminasera in viata celor doua fete - si nu numai!-, proportional cu cele ce se intunecasera. Dar soarta nu poate fi doar roz, nu?
Usa se deschise incet. Isi facu aparitia un baiat cu un chip bland. Ema observa ca nu poarta roba, iar dupa conturul pometilor si intinderea pielii, presupuse ca era cam de aceeasi varsta cu Rose. Sau daca era mai batran, se tinea bine pe picioare. Ajunse intr-un final la posibilitatea de a nu fi un elev, caci nu-si amintea sa-i fi vazut chipul prin Marea Sala.
Soimeanca a fost usor surprinsa de reactia fostei sale colege. Ce putea sa se intample?
Ema se ridica de pe fotoliu si ramase teapana pe loc, urmarindu-i curioasa pe cei doi.

Rosalie il privea inspaimantata. Se uita urat la el aratandu-i ingrijorarea sa pentru aparitia lui in castel la aceasta ora in noapte. Avea de gand sa il mustre bine de tot. Daca l-a vazut directorul sau vreun alt profesor? Un fost Viperin,actual Devorator al Mortii nu poate intra oricand in incinta castelului. Se uita la el,acesta chicoti,o imbratisa si o saruta delicat pe buze. Rose se rusinase gandindu-se ca e Ema aici. Tinand-o inca in brate ii spuse:
"Nu m-a vazut nimeni!"
Ahhh, se mai linistise putin,dar tot era riscant. Ultima data cand a fost in scoala nu a fost tocmai o experienta placuta,au ajuns chiar in biroul directorului. Oribil!
"Emm,el e iubitul meu Ryan!" .., rostise Soimeanca zambind,dar rusinandu-se. Ii transmise un gand prin care ii spunea ca el are douazeci de ani,ca ea si este el un Devorator al Mortii.

Ema ii observa miscarile energice. Se prinse repede de ce urma tanarul sa faca si deveni brusc preocupata de roba ei. Abia cand l-a auzit vorbind a indraznit sa ridice capul.
Se stapani sa nu se mire cand Rose i-l prezenta. Desigur! Cum de nu se gandise ca putea fi iubitul lui Rose?
" - Ema Snow, incantata de cunostinta" zambi ea prietenos.
Urma o senzatie stranie. Stia brusc - si era absolut sigura ca e corect - ca Ryan ar douazeci de ani si ca este un Devorator al Mortii. Pur si simplu stia. Se incrunta usor nedumerita.
Se uita la Rosalie si incerca sa o intrebe din priviri daca nu cumva ea era cea care ii transmitea asemenea ganduri.
" - Ah!" tresari Ema cand facu conexiunile necesare.
Se trezi pusa in situatia ciudata de a spune ceva total nelalocul lui.
" - Imi cer scuze! incerca sa o drege cu un zambet scuzator. "Tocmai mi-a amintit ca am uitat sa-mi hranesc cainele"

Rose era fericita ca venise Ryan aici,dar trebuia sa plece in curand. Semnul Intunecat incepuse sa il arda pur si simplu. Ceva rau se intamplase. Ea nu voia ca El sa plece, ce avea sa se intample oare? De fiecare data cand primeste semn se intampla ceva rau, nu voia ca o noua misiune sa il raneasca sau ceva de acest gen. 'Iubito,trebuie sa plec!' , rostise Ryan si o saruta scurt pe buze,dupa care Disparuse. Rasufla usurata gandindu-se ca acum nu exista niciun pericol sa il vada cineva din scoala ,dar voia sa stie ce va face el acum!
Dupa ce pleca isi indrepta privirea catre Ema care dadea sa plece , o apuca de brat discret , isi ridica o spranceana si intreba :
"Ce-a fost asta?!"

" - Pai... Stii tu... Ma gandeam ca aveti nevoie de putina intimitate"
Ema zambi scuzator si ridica subtil din umeri.
" - Si recunosc ca nu prea am avut idei. Nu stiu de ce, dar m-am gandit ca Ryan nu stie ca eu stiu de puterile tale. Nu am vrut sa creez probleme"
Soimeanca isi lasa iar roba si se aseza pe fotoliu.
" - Dar daca vrei sa ma stau pe aici" continua ea, imitand o fata neutra.
Nu rezista mult cu prefacutul si-i zambi larg lui Rose.

Rosalie chicotise observand actiunile haioase facute de prietena sa Ema. Demult nu au mai avut ocazia sa vorbeasca asa,in liniste ,iar acum puteau sa o faca. In niciun caz faptul ca aflase ca Porrin este nasul sau o va opri sa mai fie amica cu Soimeanca. Nu ar avea nicio logica. In primul rand nu este vina ei ca are un asemenea nas si pana la urma nu exista legaturi de sange. Cu siguranta unul dintre parintii fetei,daca nu amandoi s-au increzut in acel om demn de tot dispretul posibil.
"Emm,sa stii ca mi-a fost dor de momentele acestea!", murmura Rose cu un zambet sincer,dar aproape cu lacrimi in ochi. Ce vor face acum? Fosta Soimeanca se intreba daca mai are sa ii spuna ceva celeilalte fete,dar era aproape sigura ca nu are nimic de zis,cel putin deocamdata...

" - Si mie mi-a fost dor" zambi vag Ema.
Isi aminti de primul ei an, cand statuse cu Rose pe marginea lacului sau cand radeau impreuna cu Kasumi in camera din Turn. Parca s-ar fi intamplat ieri, si totusi trecuse atat de mult timp.
Soimeanca isi ridica privirea spre Rosalie.
" - Deci, cred ca asta e tot. Ne mai ramane sa il cautam pe fratele Silviei. Dawn mi-a trimis ieri o lista cu toti angajatii de la Sanctuar si am gasit un Phillip Ergentante. Presupun ca fiind baiat, nu a renuntat la numele de familie"
Emei i se facuse frig. Isi lua roba si se uita in jur.
" - Lucrurile se schimba pe aici in fiecare zi"