Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Hambarul bufnitelor

« Previous 1 2 3 Next »

/ Dor de voi, fetelor !:(

Ashlyn intrase linistita in Hambarul Bufnitelor, si se asezase intr-un colt. Isi scoase un mic stilou din buzunar. Era uzat, vechi, prea- folosit, apartinea tatalui ei, de cand era el elev in Hogwarts, de accea adora ea asa mult acel stilou. Gasise o bucata destul de mare de hartie, si incepuse sa scrie.

Dragele mele, Carla si Clara,

Imi este foarte dor de voi fetelor.. Nu stiti cat de mult imi lipsiti. Nici macar nu stiu cum sa incep scrisoarea asta. Vreau doar sa va multumesc ca va faceti griji pentru mine, am citit ultima scrisoare care mi-ati trimis-o mai tarziu, imi cer scuze. Carla, sa stii ca mi-am facut destui prietenii aici la [strike] Ho[/strike] , la scoala din Londra. Sunt toti foarte de treaba, si simpatici. Imi place mult, si chiar daca as vrea sa ma intorc nu as putea, ceva ma retine aici, si chiar daca va milogiti de parintii mei sa ma aduca inapoi n-o sa primiti niciun rezultat bun

Ashlyn se oprii pentru o clipa din scris. Ce facea ea? Incerca sa le convinga ca din cauza parintilor era ea aici, dar ea defapt mai mult decat orice isi dorea sa fie la Hogwarts. Ura catrebuia sa le minta, si ca trebuia sa fie parintii ei ''vinovati'' de sederea ei aici.

.. In final, sincer, nu stiu ce sa va zic fetelor. Imi lipsititi. O sa vin in curand in vizita. Sper sa fiti bine , si va iubesc !
P.S. : Clara, nu mi-am gasit niciun baiat. Il iubesc pe Alec, si deocamdata nu-l pot inlocui, chiar daca nu mai e.
P.S. 2: Carla, am invatat sa fac clatite !

Tocmai cand bufnita luase in cioc scrisoare si zbura pe fereastra, cineva intrase in camera, si spuse:

Ashlyn o privii speriata pe fata aceea. ''Este prea brutala'' isi spuse in sinea ei. Apoi privii cerul, care era de-un albastru inconfundabil, culoarea care o facea sa se linisteasca, sa nu ne mai gandeasca la probleme, si sa uite de griji. Ashlyn visa, si visa. O bufnita zburase ingrozitor de aproape de fata ei, si se speriase, scotand un sunet ca un fel de ''Auu''.


- Esti bine? intreba fata ciudata.
- Da, a trecut o bufnita si m-a rezit din visare.
- Hei, mainainte, ziceam de mine ca sunt absurda, nu cu tine vorbeam, domnisoaro ! exclama hotarata fata.
- Am inteles ! raspuns Ash zambind.Eu sunt Ashlyn, aa, Ashlyn Meester ! spuse intinzand mana catre fata.
- Si eu Cygnatia Gryffin OddCat.

Cygnacia se uita la mana intinsa a lui Ashlyn, o privea cu scarba, ca si cum isi spuse in gand '' Eu n-am de gand sa ating mana acelei fete''


- Ahm ! murmura Ashlyn si-si retrase mana.
- Si ce faci tu aici, fato ? intreba Cygnacia.
- Trimiteam o scrisoare ! Dar .. tu ?

Am intrat linistit in Hambar. Aveam in mana un penar invechit. Am privit-o pe Ashlyn mirat. Nu ma asteptam ca ea sa fie acolo. I-am zambit lung, apoi am traversat camera ca sa ajunga la ea. Am sarutat-o pe frunte, apoi am salutat

- Buna, draga mea !
- Ce faci, aici, Ash? m-a intrebat curioasa.
- Vroiam sa scriu o scrisoare. Tu?
- Asta tocmai am facut, a zambit, uitandu-se pe jos.Off, bufnita a aruncat scrisoarea pe jos!

Am apucat scrisoarea repede. Ashlyn se lupta cu mine sa isi recapete scrisoarea, in timp ce eu strigam exasperat ''Doar o secunda, o secunda!''. Am citit cateva randuri ''... Carla, sa stii ca mi-am facut destui prietenii aici la Ho , la scoala din Londra'', apoi m-am oprit brusc.
Am citit cateva ganduri care m-au socat. Am scapat scrisoarea pe jos, in timp ce eram total derutat. Am clipit de cateva ori, apoi am iesit izbindu-ma de usa. Imaginea propozitiei scrise mi se derula in minte mereu, si mereu, la nesfarsit '' Il iubesc pe Alec, si deocamdata nu-l pot inlocui, chiar daca nu mai e.''

Credeam ca pe mine ma iubeste. Pentru ca eu asta facem. Nu stiam ca exista altul. Eram in stare de soc. Nu mai puteam sa merg, astfel ca ma oprisem cateva secunde, asezandu-ma pe jos, rezemandu-ma de perete cu spatele si capul. Ashlyn venise in graba, in urma mea. Nu vroiam nicio explicatie. It`s over. Nu stiam ce sa-i spun.[/i]

Asta se intampla cand vrei sa minti pe cineva, si mai ales pe cele mai bune prietene, se intoarce totul impotriva ta.Am alergat dupa Ashton,sperand ca imi va asculta explicatia, ca m-a va intelege. Insa.. Ce vorbesc eu? V-a crede ca sunt niste inventii. Nu-i povestisem de Alec, incercam sa-l uit in felul meu. Insa, nu mergea sa mint lumea. Il priveam pe Ashton cum statea intins pe jos. Il iubeam, da chiar, il iubeam ! De ce mi se intamplase mie asta. Ma asezasem linistita langa el. Nu ma privea.Incepusem sa-i explic totul ''... Alec este primul baiat din viata mea, pe el n-o sa-l uit niciodata. Eram facuti unul pentru celalalt de la gradinita il cunosteam.Da,da, stiu. Nu ti-am spus de el pentru ca am vrut sa uit trauma, intr-un fel de-al meu gresit. El a murit. Il iubesc si-l voi iubii intreaga mea viata, insa tu, esti prezentul si viitorul meu !'', am rasuflat usurata.I-am spus totul atat de repede, fara sa i-au pauza. Nu-mi venea sa cred ca-i spusesem totul, ca il iubesc,totul.Ashton ma privii, avea ochii rosii. Isi apropiase capul destul de aproape de mine si imi soptii:

- Si eu te iubesc !

M-am agatat de gatul lui incercand sa-l sarut pe obraz, si am reusit. L-am privit zambind, cu zambetul larg si plin de veselie, insa el era inca trist, si avea sa-mi spuna cat de curand de ce:

- Noi, nu putem fii asa ! a spus luandu-si mainile de pe mine.
- De ce?a intrebat exasperata.
- Fac 19 ani, tu ai numai 14.
- Poftim? am intrebat miarata, nu-mi venea sa cred de aud.De ce iti pasa asta?

Am ramas paralizat. Eu.. Ii spusesem asta ei.Eu, cel care ii spuneam intotdeauna ca nu conteaza diferenta de varsta. Eu, care spusese ca putem sa fim impreuna. Eu, care spusesem ca nimic nu ne poate despartii . Ce dracu se intampla cu mine ?De ce facusem una ca asta? Stateam imprasiat pe jos, socat de spusele mele, incercand sa-mi revin. Priveam pierdut fata lui Ashlyn. Expresia ei era plina de regret, suferinta, tradare. Nu stia ce sa spuna, in timp ce ochii i s-au inlacrimat. Mi-a zambit pervers, s-a ridicat de jos, stergandu-si lacrimile, si a spus :

- Se pare ca pana aici ti-a fost, vrajitorule. Tare, tare frumos sa te joci cu sentimentele unei minore! apoi ma privii cu dispret. Expelliarmus !

Am incercat sa ma ridic dupa ea. Sa-i explic ca totul a fost o scapare de o fractiune de secunda. Stateam izbit de durere, incercand sa gasesc o scapare, un fel de a revolva totul.

Stiam ca nu facusem totul bine, dar vroiam sa vada ca nu depind de el. Vroiam sa vada ca eu chiar daca sunt mai mica decat el, nu depind de el. Puteam sa traiesc si fara el, un timp scurt, dar puteam. ' Nuu, Ashlyn, nu e bine ce ai facut !'', imi spunea sufletul, care plangea in adancul lui, insa rezista, se tinea tare. Iar ratiunea care-mi spunea '' Asa, fato. I-ai aratat ca nu esti ca oricare alta, pentru tine trebuie sa lupte''. Nu intelegeam cum puteam inca sa merg, sa pasesc fara sa ma impiedic, cum aratatm atat de linsitita pe dinafara. Dar inauntru ? Nu. Nu puteam sa-l las asa. Noi nu eram meninti sa ne despartim. Chiar daca orgoliul imi spunea altceva, trebuia sa-mi ascult inima.

Dupa un drum lung, in care-mi pregateam discursul,am ajuns la locul unde l-am lasat. Statea intins pe jos, cu ochii inchisi, probabil meditand la ceea ce facuse ..M-am asezat langa el, si a tresarit, deschizandu-si ochii.M-a privit cu atata durere in suflet, incat mi-am dat seama ca ma iubeste.

- Ashton, eu chiar te iubesc, indiferent ca sunt mai mica ca tine !am spus, socata de vorbele mele.
- Imi pare rau,a fost o scapare ...Te iubesc din ce in ce mai mult!a spus, apoi m-a luat in brate, si am tot stat asa, pana intunericul s-a lasat pe coridoarele Hogwartului.

- Lumos !am soptit.
- Nox ! apoi m-a sarutat.

Inchidem topicul aici, ok?