Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ down from the darkened sky

**Harper Hildegarde** · 09 Oct 2010, 18:12

OOC: doar eu si Veronica.

Isi stranse mai bine pelerina pe langa corp, privind printre rafturi pe sub tivul glugii. Din pacate avea mult prea putini bani pentru ceea ce i-ar fi placut sa cumpere. Blestemate fie economisirile nereusite! Si totusi, alese un volum, sufland usor peste coperta acestuia pentru a o curata de praf suficient cat sa ii poata citi mai bine titlul. "Tortura magica". Adorabil. De la hogwarts inca nu putea face rost de asa ceva, din moment ce in calitate de elev nou trebuia sa isi faca o reputatie de exceptie in fata profesorilor inainte de a se putea aventura in Sectorul Interzis al bibliotecii si sa scape basma curata.

Sigur, ii placea sentimentul pe care il dadea pericolul, felul in care adrenalina ii otravea sangele. Adrenalina este, pana la urma, o substanta toxica pentru organism cand cantitatea depaseste o anumita limita. Avand in vedere felul in care se aventura in a se baga in orice problema posibila sau imposibila, atata timp cat isi pastra imaginea nepatata in fata celor pe care dorea sa ii foloseasca, ar fi trebuit sa fie mort de mult. Si, oh, asta era o veste interesanta. Se simti oarecum post-mortem, in mod ironic, in timp ce lasa cartea pe tejgheaua de la casa, lasandu-l pe vanzator sa o stearga usor cu o carpa veche, ca apoi sa o plateasca.

Bagand-o in buzunarul interior al robei, cand sa nu fie reperata de cei peste care ar fi putut da in acea zona, iesi din magazin, mergand cu obisnuitii sau pasi mari, apasati si rapizi, de-a lungul aleii, privind in viteza vitrinele, asteptand ca ceva sa ii atraga in mod straniu privirea, la fel cum se intamplase cu acest volum.

**Veronique A. Dupont** · 09 Oct 2010, 18:30

Ronnie zacea intr-un colt tinand cu degetele ei lungi si subtiri o punga. Majoritatea oameniilor se intorceau si se uitau scarbiti la ea sau poate ca la mizeria in care statea. 'Mai lasati-ma in pace' boscorodi viperina in gand. Nu-i pasa de jegul ce-o inconjura, nu-i pasa de hainele murdare si rupte ce le purta, nu-i pasa de nimic. Ciudat era ca nu era nevoita sa poarte acele haine sau sa stea tolanita pe o alee foarte murdara. Acele lucruri erau doar elemente ale rebeliunii ce-o afisa parintilor. 'Cand tatal meu se va opri din a-mi cere imposibilul, eu am sa ma schimb' se gandi fata si apoi isi aminti de toata munca grea pe care-o depuse pentru tatal ei, iar el nu era multumit. 'Nu toata lumea poate fi conducatorul intunericului'

'Sange pur pe naiba. O familie de trogloditi, nu alta' spuse viperina in gand si-si propti capul de peretele ce-l avea in spate. Un miros greu ii invada narile, iar apoi semnul in foma de sarpe de pe mana stanga incepu s-o arda. Fata se uita nedumerita imprejuru-i, asteptand ca un adept sa para din clipa-n clipa. Se pare ca asteptarea ii fu in zadar, caci nu vazu pe nimeni cunoscut, doar oamenii dubiosi ce veneau si plecau, multi fiind prea ocupati pentru a-i arunca macar o privire sau o grimasa indurerata.

**Harper Hildegarde** · 09 Oct 2010, 20:05

Pas dupa pas, simtea cum se afunda mai mult intre vrajitorii care emanau, fiecare in felul lui, un miros de mizerie. Mizerie interioara sau exterioara, mizeria unei pieli nespalate sau a unei respiratii pline de un miros izbitor de bautura, nu neaparat alcoolica. Se gandi pentru cateva momente la toate potiunile pe care le poate da pe gat un vrajitor de-a lungul vietii sale, cu atat mai mult un vrajitor al Intunericului.

Zambi usor ironic la acest gand, simtind cum privirea ii este atrasa implacabil inspre o vrajitoare de pe strada. Isi fixa incetisor ochii asupra ei, studiind-o de sus pana jos. Se incadra destul de bine in peisaj, avand in vedere ca parea sa aiba ea insasi un miros la fel de placut ca al celor printre care trecea el acum pentru a merge mai departe, avand in vedere ca pasea foarte aproape de vitrinele care atrageau numerosi oameni.

Se apropie de ea, adulmeca de la distanta un iz de pericol, din punct de vedere metaforic. In general se simtea atras ca de un magnet de orice persoana care il putea baga in cele mai adanci belele. Ei bine, acum pasi apasat inspre fata, considerand ca era o adolescenta, maxim o tanara abia trecuta de aceasta varsta, dupa trasaturile fetei. In acelasi timp, putea intui o sfidare aparte in ea. Nu o salua, ci pur si simplu o privi direct in ochi cand ajunse langa ea.

**Veronique A. Dupont** · 10 Oct 2010, 18:05

Ronnie il privi pe baiat cum se aseza langa ea. 'Oare ce mai vrea si asta?' se gandi viperina si continua sa-l tinteasca cu privirea. Era ceva la el ce-o speria. Probabil ca naivitatea cu care se apropie de ea, gasind-o ca fiind nepericuloasa. Aici se insela, era periculoasa. Foarte periculoasa.
Dintr-o data ploaia incepu. Picaturi grele de apa le biciuia fata celor doi copii, creand un zid invizibil intre ei. 'Adept al magiei negre' isi zise vrajitoarea satisfacuta in gand. Probabil ca el ii activase simtul de devoratoare.
"- Imi place ploaia" sopti Ronnie uitandu-se in ochii baiatului
Vrajitorul nu raspunse nimic, ci doar nu o mai privi pe viperina si-si fixa privirea pe un punct invizibil fetei. Ronnie lua acest gest ca o demonstratie a indiferentei.
"- Si ce te-aduce prin aceste locuri de poveste?" intreba Ronnie sarcastica

**Harper Hildegarde** · 10 Oct 2010, 18:13

OOC: for God's sake, without power play, please.

Ploaia. Mda, putea spune ca intr-un fel ii placea ploaia, avand in vedere ca era singura vreme pe care putea ieis fara probleme imbracat cum ii placea lui, acoperit in totalitate, confundandu-se usor printre oameni, fara sa atraga atentia tocmai prin aceasta insusire. Din punct de vedere fizic, se ratacea usor printre ceilalti, fara sa sara vreodata in ochi cuiva, in ciuda parului roscat destul de rar intalnit.

Nu-ti dai seama? Am iesit la cautat printese de poveste. Comenta cu o tenta de sarcasm pregnanta, desi intr-un anume fel tocmai asta sugera faptul ca era dispus sa vorbeasca. Oh, pericol. O mirosea de la distanta, fata practic duhnea in narile lui a primejdie, exact ceea ce cautase. Daca asta putea fi considerata o "printesa" - dar ce cuvant imbecil isi putuse alege! -, atunci cu siguranta iesise sa o recolteze.

**Veronique A. Dupont** · 10 Oct 2010, 18:37

"Nu-ti dai seama? Am iesit la cautat printese din poveste" ii raspunse baiatul. 'Si atunci de ce vorbesti cu mine?' ii veni viperinei sa intrebe, dar ce rost ar fi avut? Pana la urma baiatul parea destul de arogant. Dupa ce cazu de acord cu ea insasi ca roscatul nu merita efortul, Ronnie reflecta putin asupra cuvantului printesa. Oare ce ar fi trebuit sa insemne asta? 'Sigur nu eu' isi oferi fata raspunsul. 'Uita-te la mine. Sunt o epava' isi zise Ronnie si incepu sa-si cerceteze hainele. Purta o pereche de blugi rupti, un pulover negru si labartat ce-i lasa un umar dezgolit si o pereche de cizme din piele lungi pana mai jos de genunchi, care se incheiau cu sireturi. Parul ei ce in mod normal era carliontat, saten si stralucitor devenise din cauza ploii si a mizeriei negru precum noapte si extrem de drept. 'Intr-un fel imi place aceasta schimbare' realiza fata.
"Crezi in perfectiune?" il intreba Ronnie pe baiat in timp ce se juca cu degetul intr-una din gaurile blugilor, dorind s-o mareasca.

**Harper Hildegarde** · 10 Oct 2010, 18:45

O privi in asteptarea unui raspuns, plimbandu-si insa privirea prin jurul ei in acest tip, observandu-si reflexia dintr-o vitrina, astfel incat isi scoase gluga, lasand la o parte precautile. Era abia venit la Hogwarts, deci nu avea sens sa isi faca griji ca l-ar fi putut recunoaste cineva. Auzindu-i insa intrebarea, o privi de sus pana jos, fiind oarecum amuzat de faptul ca o persoana in conditia ei i-o adresa. Da, cred in perfectiune. Desi poate nu asa cum te astepti.

Nu credea in perfectiunea durabila. Totusi, perfectiunea putea fi intalnita in mod relativ. Fiecare om putea vedea pentru o secunda perfectiunea alergandu-i prin fata ochilor, dansand exact in felul iedal pe care il visase. Perfectiunea era o iluzie, o distrugere. Felul in care mureau anumiti oameni putea reprezenta, de cele mai multe ori, momentul lor de perfectiune. Clipa de cea mai mare liniste, de cea mai mare glorie, de cea mai mare bucurie, orgasmul cel mai intens. Acest moment de perfectiune era ideal tocmai prin faptul ca era cel mai inalt de pana atunci, fara sa mai poata fi vreodata comparat cu altceva. Zambi ciudat, cu jumatate de gura.

**Veronique A. Dupont** · 10 Oct 2010, 19:16

"Da, cred in perfectiune. Desi poate nu asa cum te astepti." fu raspunsul nemilos al baiatului. Ronnie ramase complet dezarmata de acel raspuns. Se asteptase sa zica un simplu si foarte sanatos nu. Era de-a dreptul saturata de oamenii ce credeau in perfectiune si incercau cu orice pret s-o gaseasca. Un lucru ciudat era ca atunci cand roscatul o spuse nu sunase chair atat de superficial, iar datorita acelui desi poate nu asa cum te astepti il facuse sa para si mai putin superficial, dar destul de arogant.
"Nimic nu este perfect. Sunt foarte convinsa de asta" zise fata, dar nu se uita la baiat.
Un moment lung de liniste se strecura intre cei doi, facand atmosfera si neprietenoasa.

OOC: Scuze ca a durat atat. Imi faceam temele in acest timp si n-am vazut ca-i postat

**Harper Hildegarde** · 10 Oct 2010, 21:47

Ridica dintr-o spranceana cand ii auzi cuvintele, afisand un zambet usor condescendent. Existau multe tipuri de oameni, insa majoritatea se imparteau in cate doua categorii in functie de o anumita credinta. Vrajitorii in sine impartau oamenii intre oameni magici si oameni non-magici, sau vrajitorii intre puri si impuri. Insa intodeauna aparea si ceva, cineva care sa sparga aceste tipare cum, in cazul sangelui, apareau vrajitorii semipuri, care se puteau da de partea celor cu sangele in totalitate magic sau de partea celor carora le curgea noroi prin vene.

Ai si o dovada care sa iti confirme aceasta convingere? replica pe un ton ceva mai rece, avand in vedere ca se ajunsese pe o punte care nu garanta nimic: contrazicerea, si inca pe un subiect unde parerea lui era suficient de bine conturata cat sa poata aduce argumente douazeci si patru de ore fara sa se opreasca si sa nu oboseasca. Bine, desi de obicei vorbea destul de putin, zgarcindu-se in a le arata celorlalti ce gandea sau ceea ce vroia ca ei sa creada ca gandeste, atunci cand era vorba de o parere reala a sa putea vorbi si excesiv de mult.

**Veronique A. Dupont** · 03 Dec 2010, 21:21

Fata simiti tensiunea pe care o emitea baiatul.
" Esti liber sa crezi in ceea ce vrei. Eu sunt convinsa ca nu exista perfectiune. Daca aceasta perfectiune chiar ar face parte din natura umana, intunericul ar conduce chiar in acest moment lumea intreaga." ii explica Ronnie, iar apoi se ridica mergand mai aproape de roscat. " Oricum, nu este nevoie sa-ti dau nicio explicatie" spuse ea mai mult in soapta invartindu-se in jurul baiatului.
" Tu esti cel ce ar trebui sa-mi explice ce-i aia perfectiune si daca eu ma apropi macar vreun pic de ea"
Ronnie ii arunca o privire de sus in jos roscatului, iar apoi isi ridica toate lucrurile de pe asfaltul murdar.
" Cred ca a venit timpul ca noi doi sa ne spunem adio" sopti viperina si se indrepta catre un punct opus celui in care se aflau.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / down from the darkened sky

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ down from the darkened sky