Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ ~dragons' night

**Mark Wilson** · (This post was last modified: 10 Apr 2012, 12:23 by Mark Wilson.)

Mark o lua si el la fuga dupa Lexie, sarind peste radacinile copacilor scoase in relief, incercand sa ramana in spatele fetei. Putea alerga mai repede, insa voia sa o vada pe ea in fata, in caz de orice.

Il putea auzi pe varcolac in spate. Pentru o secunda, se intreba cine e, insa isi dadu seama ca avea lucruri mai urgente de rezolvat in acest moment. Lexie fugea repede inaintea lui, insa nu suficient cat sa reuseasca sa scape de varcolac. Daca ar fi luat-o in brate l-ar fi incetinit mai mult, asa ca nu avea rost.

Se opri o secunda langa un copac. O trase pe fata de mana, si Lexie aproape ca isi pierdu echilibrul, insa se redresa repede. Mark o lua in brate si o aseza pe cea mai joasa creanga.

"Urca-te cat mai sus. Eu sunt in spatele tau." ii spuse el repede.

Cand Lexie era la o distanta destul de mare, Mark o urma. Urcasera in jur de trei metri cand varcolacul ii ajunse. Ii vazu in copac, insa era la fel de neajutorat ca un caine. Mark stia ca nu avea cum sa se urce dupa ei. Totusi, ii spuse lui Lexie sa continue sa urce, in caz ca varcolacului i-ar veni ideea sa sara.

Noroc ca acest copac era rezistent, inalt si cu crengile groase. Pentru ca altfel varcolacul l-ar fi daramat de mult. Se temu ca Lexie sa nu cada.

Ajunsera aproape in varf, cand Mark ii spuse lui Lexie sa se opreasca. Nu prea aveau ce sa faca acum decat sa astepte sa plece. Ceea ce ar putea dura o vreme.
Isi dadu seama ca erau mult mai aproape de tabara dragonilor decat de limita vrajii contra Disparitiei. Se gandi ca cea mai buna sansa a lor ar fi sa se intoarca acolo. Macar ar avea parte de suportul si celorlalti muncitori.

"Asteptam sa plece. Dupa aceea, ne intoarcem in tabara." ii spuse el lui Lexie.
Se gandi daca fata nu credea ca face pe seful insa isi dadu seama ca asta trebuia sa fie ultimul gand din mintea lui Lexie in acest moment.

**Lexie Stryder** · 10 Apr 2012, 14:16

Lexie se catara cat de repede putea pe crengile groase ale copacilor. II era destul de greu avand in vedere stangacia ei obisnuite, insa stiind ca jos er un varcolac, nu prea ii pasa daca se lovea. Cand ajunse suficent de sus incat distanta dintre picioarele ei si falcile varcolacului sa fie sigura, se opri. Mark era mai aproape de ea decat se astepta. Clar, el putea sa se urce mult mai repede si asteptase dupa ea. Se simtea putin jenata din cauza asta, insa ignora sentiment, privind in jos silueata neagra a varcolacului care urla spre luna.

Lovea copacul, parca incercand sa il smulga din radacini. Il zguduia, insa parea destul de sigur incat sa nu cada. Pentru Lexie. Ceea ce nu insemna prea mult. Ii auzi instructiunile si incuviinta, intrebandu-se cum de stia exact ce sa faca. Daca el nu fusese acolo cand aparuse varcolacul? Lexie ar fi ramas tot intre tufisuri si ar fi fost surprinsa ca in satele ei se auzea un marait. Pufni in mintea ei.

In scurt timp, creatura pleca, cel putin aparent. Nu prea se vedea mare lucru prin crengile dese ale copacilor. Lexie ofta frustrata.
"Daca nu a plecat de tot?" intreba ea, incruntandu-se, cu privirea atintita spre urma omului-lup.

**Mark Wilson** · 10 Apr 2012, 19:20

Mark arunca o privire spre pamant. Nu mai era nici urma de varcolac. Insa, normal, nu putea sa stie sigur daca plecase sau nu. Se intreba daca ar trebui sa coboare, insa statu unde era, nesigur pe ceea ce avea sa faca mai departe. Atunci, Lexie puse intrebarea la care se gandise si el.

"Este un singur mod de a afla" zise Mark si incepu sa coboare. Se intoarse spre Lexie: "Stai aici, te rog."

Ajunse destul de repede in punctul in care crengile nu ii mai blocau privirea si se uita in jur. Varcolacul chiar plecase. Ii facu semn lui Lexie sa coboare din copac si , in curand, amandoi era jos.

Mark o lasa din nou pe fata in fata lui si de data asta, incepusera intr-o alergare usoara. Totusi, nu stiau sigur daca varcolacul nu avea sa se intoarca, asa ca el personal, s-ar simti chiar stupid sa incepe sa se plimbe.

Nu dura mult pana ajunsera din nou in tabara dragonilor. Mark observa ca Lexie era cam obosita. Chiar daca era slaba si avea un corp frumos, isi dadu seama ca fata nu facea mult sport. Poate ca era mai neindemanatica.
"Esti bine?" o intreba el, atingandu-i bratul.

**Lexie Stryder** · 10 Apr 2012, 22:20

Lexie cobori din copac, destul de usurata ca varcolacul disparuse si ca nu mai trebuia sa stea in copacul acela, incercand sa se agate de orice lucru solid ca sa fie sigura ca nu avea sa se impiedice si sa cada. Cobori cu grija si ajunse pe pamant cu o saritura stangace, apoi alerga in fata lui Mark. Valul de adrenalina disparuse si acum viperina isi simtea corpul destul de obosit.

Ajunsera destul de repede inapoi in tabara, unde dragonii se miscau in custile lor netulburati. Lexie zambi cand ii vazu, gandindu-se la puterea lor. Nu putea sa le fie frica de un varcolac micut, nu? Ba chiar se mirase ca acea creatura avusese curajul sa se apropie atat de tare de tabara.

Ii auzi intrebarea lui Mark si zambi, simtindu-l atingandu-i fugar mana. Ii dadea o senzatie ciudata, un cutremur prin tot corpul, insa doar zambi obosit.
"Sunt bine. Putin obosita, dar bine," raspunse fata. Ii simtea brusc prezenta si incepu sa fie mai constienta de firele rebele care ii ieseau din coada de la spate si de faptul ca tenisii ii erau plini de noroi de la alergare.

**Mark Wilson** · 10 Apr 2012, 22:49

Mark incuviinta din cap. Arata obosita. Si totusi, asa cum era, ciufulita si stropita de noroi, in lumina lunii era frumoasa. Incerca sa-si alunge gandul din minte si se uita spre dragoni, ca si cum intr-un fel, Lexie i-ar putea citi gandurile.

Acum ca erau atat de aproape de dragoni, stia ca nu vor mai avea probleme cu varcolacul. Si chiar daca va aparea, asa cum crezuse, erau muncitori in jurul lor, care ii vor ajuta. In plus, in orice clipa se putea catara intr-un alt copac.

Pufni la acel gand, intrebandu-se daca lui Lexie ii placuse. Asa cum mai observase inainte, nu era genul sportiv. Se gandi daca o doare ceva, insa nu mentionase nimic atunci cand o intrebase.

Observase ca palmele ii erau putin julite. Probabil de la cazatura de mai devreme.
"Doi oameni normali ar pleca in clipa asta de aici, sperand ca nu vor mai trebui sa se intoarca vreodata." spuse Mark, zambind.

**Lexie Stryder** · (This post was last modified: 11 Apr 2012, 21:47 by Lexie Stryder.)

Lexie rase scurt cand ii auzi cuvintele lui Mark. Se relaxase, mai ales ca se simtea in siguranta mai aproape de dragoni si mai departe de varcolaci. O nebunie, insa asa era mereu. Te simteai in siguranta in prezenta celui mai puternic decat a celui mai slab.

"Am invatat demult ca nu pot fi catalogata ca om normal," rase viperina, privindu-l pe barbat si luand o pozitie mai relaxata si lejera decat cea tensionata si speriata de mai devreme.
Isi adanci o mana in buzunar, apoi isi trecu mana prin par, incercand sa ignore caldura focului produs de dragonii din jurul lor. Ii zambi li Mark, gandindu-se cum ajunse acolo.

"Ei bine, ce faci pe aici?" intreba ea, dandu-si glas gadurilor. "Nu prea am vazut pe aici alte persoane in afara de muncitori."
Tocmai tradase faptul ca mai fusese aici. Chiar frecvent. Se intreba ce credea Mark despre o asemenea nebunie incat sa te plimbi printre dragoni fara sa iti fie frica ca vei fi parjolit in orice moment. Clipi des, surprinsa de adevarul gandurilor sale, dupa care chicoti cand isi dadu seama ca tot nu ii era frica. Oare din cauza dragonilor sau a barbatului care o privea in acel moment?

**Mark Wilson** · 16 Apr 2012, 11:59

Mark incuviinta din cap, asteptandu-se la o astfel de intrebare.
"E linistitor aici. Si in plus, imi plac dragonii." rase el.

Nu era deloc relaxat, si asta din cauza faptului ca inca se uita dupa varcolacul de mai devreme. Avea un sentiment ca inca nu scapasera de el, si de obicei, instinctul nu il insela. Nu prea se simtea bine, plimbandu-se pur si simplu pe acolo, spunand Haide aici, varcolacule, avem ceva de mancare pentru tine!.

Totusi, pe langa ei erau multi muncitori care se descurcau cu niste dragoni uriasi, asa ca nu ar trebui sa aiba probleme cu un varcolac micut.

In acelasi timp, era foarte constient de fata de langa el si de fiecare miscare a ei. Isi dadu seama ca ii placea de ea, chiar daca nu o cunoscuse decat de foarte putin timp. Observase ca era curajoasa, ceea ce, se gandi el, era bine. Atata timp cat nu sari in fata masini...

Apoi se gandi cat de curajoasa ar trebui sa fie o fata sa vina sa se plimbe pe langa dragoni intr-o noapte cu luna plina... Da, cu siguranta era curajoasa.

Se intreba daca si Lexie era la fel de constienta de prezenta lui. Apoi isi aminti ca toti erau cinstienti de prezenta lui. Si isi foloseau aceasta abilitate pentru a-l evita.

"Dar tu, ce cauti aici?" intreba Mark, sfarsind monologul din capul sau.

**Lexie Stryder** · 16 Apr 2012, 15:45

Deci lui Mark ii placeau dragonii si il relaxau plimbarile. Pana acum doua plusuri. Nu ca Lexie ar fi tinut socoteala...
Viperina zambi, usor surprinsa sa vada ca barbatul tacu. Se asteptase ca imediat dupa aceea sa spuna: dar tu? si sa isi continue convorbirea.

In schimb, Mark tacu, parand absorbit intr-un mod ciudat in gandurile proprii, ca si cum in acel moment ar fi avut o conversatie cu sine insasi. Lexie incerca sa zambeasca, simtindu-se ciudat de confortabil cu toate ca acea tacere ar fi fost in mod normal jenanta. Cand in sfarsit Mark puse intrebarea asteptata, ea ridica din sprancene.

"Cam din aceleasi motive," spuse ea, zambind la gandul ca semanau destul de mult.
Incepu sa faca modele cu tenisii in pamantul uscat, strangandu-l pe tot laolalta si apoi calcand pe el, facand un fel de placinta in locul in care ii era mai inainte piciorul. Inceta in scurt timp, aruncand o privire tensionata prin jur. Nu era nici urma de varcolac, insa inca ii era frica.

"Nu esti la Hogwarts, nu-i asa?" intreba ea, stiind deja raspunsul.

**Mark Wilson** · 16 Apr 2012, 21:35

Mark se stramba putin. Nu era evident?
"Nu, nu mai sunt la Hogwarts. Am terminat acum doi ani." raspunse el.

Chestia era ca mereu el fusese cel mare si niciodata nu se potrivea nicaieri. Fusese dat afara din echipa de vajhat, singurul lucru la care era bun, in anul VI.

Ii zambi lui Lexie.
"Eu mereu am fost genul de baiat mare si infricosator." spuse el. Se pricepea la intimidare.

Nu prea intelese de ce ii spusese ei asta. De fapt, nu mai spusese nimanui asta. Bine, adevarul era ca nu prea vorbea cu multi, asa ca nici nu avusese cui sa spuna lucruri. In fine, ideea era ca lui Lexie, chiar daca o cunostea doar de putin timp, simtea ca poate sa ii spuna ce vrea. Bine, aproape...

Ii zambi si o lua de mana. Era clar ca o surprinse. De fapt, se surprinse si pe sine.
"Dar tu?"o intreba Mark.

**Lexie Stryder** · 17 Apr 2012, 10:45

Lexie ridica din sprancene la auzul cuvintelor lui Mark. Nu parea infricosator. Dimpotriva, parea bland si indulgent. Cel putin cu ea. Oricum, stia cum era sa fi singur, sau abandonat. Diferenta era ca Lexie putea spune ca se integreaza destul de usor intre oameni.

In schimb, se asteptase sa nu mai fie la Hogwarts. Viperina cunostea majoritatea elevilor, nu pe toti cu numele, insa din vedere si ar fi stiut daca l-ar fi vazut pe el prin castel. O surprinse luand-o de mana. Nu se asteptase la asta, clar, insa nu voia sa isi traga mana dintr-a lui.
Isi musca buza, simtind ceva ciudat, fiind mult prea constienta de prezenta lui Mark langa ea, de caldura corpului lui. Isi ridica privirea cand el o intreba daca mai era la Hogwarts. Hmm...era destul de evident.

"Viperina," spuse, gandindu-se ca asta raspundea la intrebare. Se vedea clar ca Mark nu era genul care sa puna foarte mare accent pe casa, sau pe statutul sangelui. Ceva destul de neobisnuit pentru Lexie, pentru ca ea cam fusese crescuta cu acea mentalitate.
Isi drese glasul.
"Pe mine nu ma sperii," spuse, zambind.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani 1 2 Next » //  / ~dragons' night

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani
1 2 Next »
/ ~dragons' night