Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

« Previous 1 2 3 4

/ Dragostea e la departare de o dorinta

Cand Kennya deschise ochii, soarele era catre amiaza. Iarba deasa pe care adormise imprastia un miros puternic de primavara. Aceasta se ridica si sari gardul ce despartea Aleea Diagon de terenurile deluroase. Nu era nici o adiere, iar soarele fierbinte se ridica din ce in ce mai mult deasupra magazinelor ticsite de oameni. Viperina lasa sa treaca pe langa ea, orice persoana, acordand atentie detaliilor fara sa se gandeasca. Isi pastrase acest timp doar pentru ea, lasand timpul sa ramana nemiscat. Vrajitorii mergeau grabiti catre treaba lor, insa cei obositi isi stergeau fruntea cu maneca si porneau din nou la drum. Ii urmarea cu privirea ascultand cantecul slab al randunelelor ce brazdau cerul albastru ametitor.

Din cand in cand isi aducea aminte de vremurile trecute la Hogwarts si zambea larg, gandindu-se ca toata lumea se uita la ea ca o nebuna razand singura pe strada. Dar ce sa-i pese? La un moment dat obosise si o lua cu pasi repezi spre Cofetaria lui Florean. Saluta barbatul de la departare si o data ajunsa langa tejghea ii ceru o inghetata de frisca. Dupa ce ii multumise, isi lua premiul si se aseja pe terasa luminoasa la o masa de patru persoane. Isi aminti ca mai tarziu trebuia sa treaca pe la Biblioteca sa returneze o data si pentru totdeauna cartea despre razboaiele vrajitorilor. Mereu amana intalnirea cu bibliotecara, insa acum era hotarata sa scape de o problema.

Era aproape amiaza de cand Ginny mergea fara vre'o tinta pe Aleea Diagon. Iesise cu cateva minute in urma de la " Trei Maturi ", unde isi intalnise o veche amica.
Cand trecu pe langa o vitrina, ii arunca o privire fugara, dupa care se opri brusc. Reflectia ei avea o umbrela... Fata se uita dubios catre oglindirea sa , privind apoi cerul fara nori. Casca din nou ochii la vitrina, dar nu mai vazu nimic iesit din comun. Isi misca usor capul; reflectia facu la fel. Facu cu mana. Si reflectia, si un tip pe care nu il ai vazuse in viata, aflat in magazin, facura la fel.
O fi otravit'o cineva cu Nestea la micul dejun...
In departare, se zarea Floraria lui Florean. Desi era o cofetarie, Ginny se obisnuise sa ii zica asa.
"Va pot ajuta?"
Fata tacu, nestiind ce inghetata sa aleaga. Nici nu isi daduse seama ca ajunse la tejghea. Isi dadu brusc seama ca avea pofta de o inghetata din fructe.
"Aa, o inghetata cu aroma de capsuni, va rog," ceru ea.
Privea absent pe geamul dinspre terasa, asteptand sa fie servita. Cand i se paru ca vede pe cineva cunoscut, tresari si aproape scapa inghetata care ii fusese oferita. Se indrepta catre terasa, nestiind daca cunostea sigur acea persoana sau nu; la o miscare a acesteia, ii vazu chipul si isi recunoscu pe data prietena.
"Kennya! Ce mai faci?" zambi Ginny fericita, imbratisandu'si viperina preferata.

Ochii viperinei sclipeau de fericire si raspunse imbratisarii cu multa putere. Ginny se aseza langa Kennya si amandoua isi savurau inchetata la o sueta.
"Eu fac destul de bine. Trebuia sa vorbim acum cateva zile sa ne vedem aici. Dar se pare ca avem noroc cu coincidenta."
Fetele vorbeau destul de repede si tare, niciodata nu se stia cand gaseau un subiect nou de discutie. Cele doua vazuta ca atrageau mult atentia persoanelor din jur si se gandira ca timpul lor era pe sfarsite.
"Ce zici Ginny? Vrei sa mergem intr-un loc mai retras?"
Atropufa dadu din cap in semn de aprobare si amandoua o luara spre capatul drumului, de unde se intoarse Kennya.

Cele doua sarira gardul, incat iesira pe iarba salbatica si o apucara spre un loc cat mai vizibil al magazinelor. Kennya urma poteca facuta de ea mai devreme pana ajunsera intr-o vale deluroasa, insa una de exceptie. Stia ca pe aici, in lantul muntos de departe, se gaseau multe pesteri si se gandi ca weekend-ul viitor va avea sa faca o vizita acolo. Cele doua fete incepura sa se alerge cu rasete de bucurie. Pana la urma, cele doua obosira si se trantisera pe jos incercand sa-si recapete respiratia. De acolo, oamenii de pe Aleea Diagon, pareau niste furnici printre razele puternice ale soarelui.
"Frumoasa vreme, nu?

Asa as crede si eu dar nu la fel de frumoasa ca voi doua

Spuse Roland in timp ce statea intins pe o creanga fumand, ca deobicei multe tigari, nu ajunsese decat la al saptelea pechet in ziua aceea. Era totusi un lucru bun ca nu era al saptezecilea ca de obicei la ora aia. Statea si el linstit acolo sus pe acele crengi, nu mai erau noduroase si nici nu mai aveau alte crengi care sa-l impunga. Le rezolvase pe toate prin alchimie, Isi indrepta mana in jos, din iarba de acolo se impleti o patura, o cutie cu mancare si cateva farfurii............Alchimia era foarte utila in unele cazuri.

Roland sari si ateriza, foarte usor pe patura de pe iarba...........Se ridica si le aseza frumos si pe fete pe patura. Isi aprinse o tigara si lua un sandwish, dupa multe incercari in sfarsit ii ieseau si lui bune.

Sper sa va placa daca mai vreti ceva ziceti.