Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Curtea Interioara

« Previous 1 2

/ Drawing... (cu Crystal K. Heap)

-Despre semnificaţia fiecărui animal, am o carte. Cât despre această variaţie Origami, mama e arhitect. răspunse ea. Are o minte cam creaţă. I s-a cerut în liceu să proiecteze o clădire cu scop practic şi a scos un bloc turn care se strângea ca un telescop în caz de cutremur, ceea ce e mult mai eficient decât pare, dar nu am timp să detaliez. Chestia asta e rezultatul participării mamei la un concurs şi a luat exact 28 luni şi patru zile de calcule geometrice exacte. Eu mă dau în vânt după geometria plană şi Origami - care ştii ce e - şi am rugat-o să mă-nveţe. Faptul că am început la şase ani, am paisprezece şi abia de anul trecut îmi merge mâna repede la chestia asta vorbeşte, aşa cum cred eu, de la sine.

Zâmbi.

-Însă eu nu mă orientez spre această profesie. Mie-mi place desenul ca metodă de exprimare artistică. N-am desenat nimic altceva cu rigla decât figurile la geometrie într-a cincea. Adevărat, îmi place şi geometria, dar folosesc această înclinaţie în alt scop. Felul în care rezolvi o problemă geometrică reprezintă felul cum gândeşti în viaţa de zi cu zi. Mie-mi place să rezolv o problemă în toate modurile posibile.

' E frumos. ' zambi Crystal.
O impresionau cunostiintele fetei in toate aceste domenii, desi o puneau putin in inferioriate. Era bine ca niciodata nu fusese geloasa sau sa poarte pica, pentru ca altfel aceasta fata nu-i-ar fi putut deveni niciodata prietena.
Din cate intelese ea, Sayoko era una dintre cele mai bune studente din anul II.
' Nu vrei sa ne plimbam? ' o intreba Crystal pe fata, ridicandu-se.
O ajuta sa isi adune desnele pe care i le aratase. Sayoko isi lua blocul si se ridica.
Pornira plimbarea pe iarba verde a curtii castelului.

Îşi desfăcu codiţele. Părul îi ajungea mai jos de umeri. Nu era ceea ce fusese odată, dar măcar era pe drumul bun. Inspiră mirosul dulceag al ierbii, necaracteristic zilelor tomnatice care se succedau într-o linişte grea. Ce Dolce Gabana? Care Givenchy? Dacă oamenii ar fi avut ochi - sau, în cazul de faţă, nas - pentru ce-i înconjoară, toate parfumeriilw din lume ar fi dat faliment în douăzeci şi patru de ore. Îşi luă în braţe pisica şi, mergând cu acceaşi viteză ca a lui Crystal, întrebă, mai mult pentru sine:

-Acum, ce?

Crystal se uita spre pamant, studiind frunzele aramii cazute pe jos. Ii veni o idee spontana si ii dadu glas aproape fara sa vrea.
' Iti plac frunzele? '
Crystal ii arunca o privire strengara lui Sayoko si se apuca de strans frunze. Le stranse manual pe toate intr-un loc. La sfarsit, o gramada colorata se inalta in fata celor doua fete, iar Crystal o privea cu entuziasm.
Fata o lua de mana pe noua ei prietena si ii dezvalui ideea care o facuse sa stranga toate acele frunze.
' M-am gandit sa facem ce fac copiii Incuiati. Strangem frunze si ne aruncam in ele. ' popuse fata, putin jenata de comportamentul ei copilaresc.

Ah, voi, continentalii ăştia. Şi mai ales europenii...

De fapt, era conştientă de faptul că doar fiindcă ea era o fire mai distantă, sau, cel puţin, mai practică, nu putea s-o acuze pe Crystal de puerilitate. Îşi trase uşor mâna şi o ascunse în buzunar.

-Aş vrea să văd dacă poţi sări, împrăştiind un număr minim de frunze, din moment ce necesită un echilibru superior majorităţii oamenilor, dar de care în general fetele au mai multe şanse să dea dovadă, spuse. Însă presupun că, pentru tine, asta n-ar fi amuzant.

Se aruncă în mormanul de frunze şi, atunci când nuanţe de oranj şi ruginiu îi zburau prin faţa ochilor, nu putu să nu se gândească la un hibrid pumă-urs-reptilă care era atât, dar atât de aproape şi nu era ţinut decât de o tiribombă transparentă cu pretenţia de cuşcă.

OOC: Pentru lămuriri, vezi pagina 5 a roleplayului meu cu Eliza G. Blest, The mystery beyond the picture

Crystal rase la presupunerea lui Sayoko, insa nu era sigura daca fata o spusese sub forma de gluma sau nu. Incepea sa se simta cu un pas in urma in fata acestei fete inteligente. Apleca capul in jos, dar nu inainte sa o vada pe Sayo cum sari in mormanul de frunze adunate de ea.
Crystal arunca o privire in jur si vazu ca majoritatea dintre elevii ce stateau in curte au parasit-o, indreptandu-se acum spre castel. Se gandea daca ar trebui sa mearga si ea cu Sayoko, dar nu voia, asa ca nu mai strica daca mai stau.
Crystal se aseza cu picioarele incrucisate pe iarba, asteptand-o pe prietena ei.

-Da, am avut dreptate. spuse ea, ridicându-se. Vibraţiile solului fac imposibilă o aterizare în echilibru perfect.

"De fapt, se cam poate, dar ar trebui să las jos trei cuţite şi medalionul şi nu ştii niciodată..."

Îşi privi colega. Se aşteptase să sară şi ea, dar o vedea stând turceşte în iarbă. O privi nelămurită, cugetând dacă ar fi trebuit sau nu să se simtă vinovată de ceva. Se aşeză lângă ea, străduindu-se să revină la atitudinea prietenoasă cu care începuse ziua, deşi nu putea găsi absolut niciun scop practic în asta.

-Am zis eu ceva? se interesă.

Aşteptându-i răspunsul, se apucă să-şi deseneze pisica. Şi din pisică, făcu o pumă. Cu ajutorul unui creion cu mină tare, puma deveni un leu, leul un urs şi ursul... se transformă în hibridul care se ascundea în adâncul pădurii, stând la pândă.

' Nu, nu. ' raspunse Crystal repede. Nu intentionase sa o faca sa se simta prost.
Doar ca toata aceasta chestie nu prea era prezenta in fiecare zi din viata ei. Crystal era de felul ei o fata mai singuratica, mai timida. La masa Ochilor-de-Soimi nu prea statea ea in grup cu nimeni, chiar daca se mai baga si ea in discutii cateodata. Ii placea in schimb ca, din cate observase pana acum, Sayoko avea o fire mai deschisa. Se intoarse spre castel si ii zambi lui Sayoko.
' Ma intreb de ce se duc toti spre castel? ' spuse ea, observand ca mai ramasesera doar ele si vreo doua- trei grupuri de studenti in curte.

Arătă plictisită spre cer.

-Probabil pentru că stă să plouă. Atitudinea asta pe mine mă debusolează... Adică, ce, se topesc?

Îşi luă în braţe pisica şi, din geanta de la şold, scoase o pelerină cu care o acoperi. Ştia că felinei îi plăcea apa, fiind o versiune mai puţin tipică de mamifer digitigrad, dar, din cauza blănii scurte şi a urechilor mari caracteristice rasei, suprafeţe prin care se pierdea uşor căldură, ar fi putut răci. Scoase o alta şi şi-o legă, nu tocmai elegant, la brâu, pentru că o trăgea curentul. Privind cele două pelerine, mari şi nu tocmai subţiri, se gândi cât era de greu de crezut că geanta ei era de origine încuiată şi nu ca poşetuţa fără fund a lui Hermione Granger.