Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Dream a little dream of me.

Cat timp Ema citise scrisoarea,Evelyn se uitase la pergament si la scris peste umarul ei.Era un scris frumos,mic si inclinat.Evelyn nu putu sa nu observe cat de dragut arata litera 'a' scrisa de acel barbat,pentru ca asta banuia ca era din moment ce scrisoarea parea una de dragoste.Ea insasi scria inclinat,deci scrisul barbatului si al ei se asemanau,dar doar putin.Dar ce era mai ciudat,era scrisoarea in sine.Cuvintele,dupa cum spusese Ema,tineau in ele prea multe sentimente decat ar fi fost nevoie.

Privi numele familiei.Casa Pergor.I se parea familiar si totusi nu il mai auzise vreodata.Era absurd.Si o intriga faptul ca numele fusese sters.Isi arunca privirea inspre alta scrisoare,cea cu cerneala diferita.Daca cea pe care o citise Ema avea cerneala rosie,aceasta avea cerneala verde.Evelyn arunca doar o privire la scrisoare si isi dadu imediat seama ca nu era de la acelasi barbat.Pentru inceput,scrisul era diferit.In timp ce acela era un scris mic si inclinat,acesta era un scris mare si putin cam greu de inteles.

Evelyn citi scrisoarea cu cerneala verde si mari ochii in uimire.In cap i se invarteau o groaza de rotite.
- Si asta tot o scrisoare de dragoste e!Si aici este vorba despre un barbat care ii spune tot felul de lucruri,ce nu le poti spune decat cuiva pe care il iubesti enorm.Se termina similar cu cealalta,"Astept cu nerabdare sa te revad.Cu multa dragoste ... - Evelyn ii arunca Emei un zambet sarcastic - Ciudata coincidenta,dar nici asta nu are un nume.Se vede ceva aici,dar este sters,la fel ca si celalalt.Ceva clar nu e bine aici.

Ema ridica sceptica din sprancene. Nu intelegea. Probabil ca intreaga poveste ar fi avut o logica perfecta daca fetele ar fi cunoscut toate elementele.
Se uita in jur si se intoarse la masuta de toaleta. Incepu sa caute prin cutiutele de metal, prin sertare. In cel de-al doilea sertar din dreapta, gasi un caiet cu coperti groase. Parea sa fie un jurnal cu lacat, insa incuietoarea era ruginita. Se deschise cu atata usurinta incat Ema nici macar nu fusese nevoita sa puna forta pe el. Pe prima pagina, ingalbenita si patata de vreme, scria Genevive Chauncey. Numele de familie fusese taiat, iar in continuarea lui scria Pergor. Nu vedea decat o posibilitate ca jurnalul sa fie acolo.
" Presupun ca asta a fost camera Genevivei" spuse Ema in timp ce se intorcea langa Evelyn, dand rapid paginile jurnalului. " Sau a unei fete de acelasi sange, alintata Sinnie."
Soimeanca se incrunta. Se uita mult timp la nume, incercand sa gaseasca forma completa. Dadu cateva pagini inapoi si cateva pagini inainte, dar nu gasi nimic altceva cu exceptia aceluiasi alint. Vorbele pe care Genevive le scrisese la adresa acestei Sinnie erau pline de dragoste materna. Se simtea nota de protectie si de grija pe care Gen i-o purta. Declicul din mintea Emei a fost aproape auzibil.
" Cred ca era fata ei. Sinnie era fata lui Genevive. Adica, analizeaza numai porecla. Locul asta ne da de inteles ca cine a trait aici a trait in secolele luxuriante si vechi. Sinnie insemna in limba veche darul soarelui. Nu vad de ce cineva ar vorbi astfel daca nu ar fi mama sau cineva ce poarta dragostea unei mama"
Ema isi muta greutatea de pe un picior pe altul, gandindu-se daca avea sau nu dreptate. Poate ca judecata ei era gresita.

Asculta cu atentie spusele Emei si tinu sa ii dea dreptate fetei.Alta varianta mai buna nu gasea si trebuia sa recunoasca ca era singura care se potrivea.Deci aceasta Genevive avusese o fiica.Sinnie.Si cu mult timp in urma,locul asta chiar fusese locuit.Trebuise sa arate magnific la vremea aceia.Parea ca intr-un fel rezolvasera problema,dar mai erau multe de aflat.Si Evelyn incepu sa simta ca cu cat aflau mai multe,cu atat deveneau mai confuze.

- Cred ca ai dreptate.Insa mai e ceva ce ne scapa.Cine sunt cei doi care ii scriu?Unul dintre ei are sigiliul familiei Pergor dar asta ar insemna ca ar fi rude conform jurnalului.Si e cam ciudat cum rudele isi vorbesc cu atata ... pasiune,nu crezi? intreba Evelyn,ganditoare.Nu se potriveau multe.Dar cel putin rezolvasera misterul camerei si al proprietarului ei.Se intoarse usor si lua fotografia de pe noptiera,privind-o cu atentie.

Din ea ii zambea barbatul ce aflasera ca era tatal lui Sinnie.Care aparuse si in fotografia gasita de Ema,cu fiica lui langa el.Evelyn privi prin toata camera,mai cautand fotografii,dar numai gasi nimic.Se intreba de ce nu exista nici o poza cu mama sa.Era curios cum in fotografia Emei erau numai tatal si fiica.
- Ce e ciudat,e ca nu exista nici o fotografie a lui Genevive.Sunt numai fotografii cu tatal ei si cu ea zise Evelyn incet,inca privind prin camera cu atentie.

Ema isi elibera mainile pentru a le putea incrucisa la piept. Batu cu degetele mainii drepte in bratul stang, gandindu-se la toate conexiunile posibile. Chauncey. Numele i se parea cunoscut. Era genu' de nume care il auzise si nu-i acordase atentie. Isi prinse fruntea cu o mana, inchizand ochii si concentrandu-se in misiunea de a-si aminti.
Domnii linistea.
" Cancelarul Chauncey" spuse brusc Ema, deschizand ochii si indreptandu-si pozitia. " A fost un mare om politic al vremii prin zona asta. Gasisem intr-un ziar vechi un articol despre el. Zicea ceva despre neintelegerile cu una dintre fiicele lui."
Soimeanca ofta si se incrunta.
" Poate ca Genevive a fost fata Cancelarului. Si poate ca el..." arata ea cu barbia spre fotografia din mana Cercetasei, " ... este sotul ei. Poate ca scrisorile ce poarta sigiliul Casei Pergor sunt scrisorile lui de dinainte de nunta"
Dar tot suna ciudat in urechile Emei. Chiar daca ar fi presupus corect, ramanea intrebarea: cine era celalalt barbat, cel care trimitea scrisorile cu sigiliu din ceara verde?
Nu-si amintea sa fi fost de curand atat de incurcata in descoperirea unei povesti vechi. Cu fiecare presupunere, cu fiecare posibilitate descoperita, se trezeau la viata inca zece intrebari. Devenea din ce in ce mai dificil, iar Ema realiza ca atat ea, cat si Evelyn, erau afundate pana la gat in lipsa de informatii.

Incepea sa o doara capul.In ultima ora acumulasera o groaza de informatii,dar nu prea se legau unele de altele.Si in fond,de ce le interesa pe ele despre ceva ce se intamplase acum multi,multi ani?Poate ar trebui pur si simplu sa puna scrisorile la locul lor,sa continue sa se plimbe prin conac si apoi sa plece spre castel.Se intreba oare cat era ceasul.Dupa ce plecasera de la Zonko verificase si era trecut de pranz.

Privi inspre fereastra,pentru a vedea ca lumina numai era atat de puternica pe cat era cand venisera in conac.
- Probabil zise Evelyn ingandurata. Insa ne infundam pe masura ce cautam tot mai adanc,chiar daca intr-un final iesim la suprafata.Asta s-a intamplat cu mult timp in urma.Poate ar trebui sa lasam lucrurile asa cum sunt zise ea,ezitand putin.Nu stia daca Ema vroia sa afle tot sau daca vroia si ea sa plece.Evelyn ar fi facut cum ar fi vrut Soimeanca,in ambele situatii.

Privi din nou la scrisori,apoi la fotografii.Stia ca fusesera niste perioade oribile acum multi ani.Erau legi extrem de ciudate si multa lume nu era de acord cu ele,dar trebuiau sa se supuna.Evelyn se bucura ca nu se nascuse pe acele timpuri.Ofta usor,dandu-si parul pe spate si asteptand raspunsul prietenei sale.

Ema se dadu inapoi, golindu-si mainile. Se lasase prea prinsa in toata situatia asta, iar ea nu stia exact cand trebuia sa spuna stop. Mai avea de lucru la partea asta.
Isi ridica privirea si se uita in gol un moment.
" Ai dreptate, Eve... Nu trebuie sa ne amestecam in istoria lor..." murmura Ema cu un ton pierdut in ganduri.
Si oricum, ele aveau istoria lor. Firele lor erau separate insa se impleteau pe ici si pe colo, formand retele stranse. Soimeanca privi spre fereastra.
" Se face tarziu... Poate ca ar fi mai bine sa ne intoarcem la castel inainte de caderea noptii. Nu stii niciodata ce se intampla in noptile de iarna si uneori temperatura scade mult prin locurile astea."
Ii zambi Cercetasei si se indrepta cu pasi inceti spre usa. Murmura un 'multumesc' cand ajunsese in prag, desi nu stia cui ii era dedicat. Iesi inapoi pe holul pustiu, podeaua scartaind sub picioarele ei. O facea sa se simta inceata si greoaie. Se intoarse pe loc pentru a se uita dupa Evelyn. Simti o atingere delicata pe umeri si isi intoarse capul, dar nu vazu decat peretele simplu. Insa cumva, in minte, ii aparuse memoria unui zambet. Zambi si Ema, fara sa vrea. Isi pleca usor capul si ofta. Cate nu se intamplasera in locul acela... Cate dezastre si frumuseti de asemenea... Observa scrisul intunecat de pe lambriu, dar se prefacu ca nu-l vede. Trebuia sa spuna stop. Asa ca isi concentra atentia pe prietena ei, intocand spatele celor cateva cuvinte: ' Sineuva Risse Pergor. Camera ei este pe aici'

O privi pe Ema indreptandu-se inspre usa si i se paru ca o auzi pe fata murmurand ceva insa nu isi putea da seama daca fusese imaginatia ei sau nu.Puse scrisorile la loc in ultimul sertar,exact asa cum le gasise si il inchise cu grija.Mai arunca o ultima privire la barbatul din poza inainte de a pune fotografia la locul ei.Isi baga mainile in buzunar si incepu sa se indrepte inspre usa.Ema parasise deja camera,asteptand-o in hol.Evelyn arunca o ultima privire prin camera.Vazu fotografia fetei de cincisprezece ani,Sinnie,zambindu-i de pe birou iar Evelyn ii zambi inapoi.Apoi inchise usa.

Vazu cateva cuvinte scrise in apropierea Emei,pe lambriu,si fu sigura ca si Ema le vazuse.Ii zambi Soimencei inainte sa arunce o privire fugara la scris,apoi isi intoarse privirea inspre prietena sa.
- Stiu.Si eu.Ne vom intoarce intr-o zi pentru a afla totul.Insa pana atunci,trebuie sa avem grija de noi,inainte sa avem grija de istorie.
Poate ca primele cuvinte aveau sa o lase pe Ema usor confuza,insa Evelyn se indoia.Stia ca vroia sa afle mai multe,pentru ca si ea vroia.Dar azi nu era acea zi.

Isi puse mana in jurul Emei si ii arunca alt zambet.Evelyn nu era genul care sa intoarca spatele unui mister,mai ales unul ca acela.Insa nu trebuiau sa afle astazi ce se intamplase aici.Nu inca.Presimtea ca aveau sa se intoarca in locul asta,iar atunci ca o vor face,vor afla multe raspunsuri.Si in plus se facuse tarziu.Avea destule probleme,detentie pentru ca nu venise la timp inapoi la scoala nu vroia sa fie printre ele.

Nu era surprinsa de inceputul vorbelor lui Evelyn. Si, desi in teorie nu aveau logica daca erau puse acolo, in mintea Soimencei se asezasera presum piesele unui puzzle, dezvaluind imagini pe care tanara nu le putea explica, dar le intelegea perfect.
Ema ii raspunse la gest, punandu-si mana de dupa gatul Cercetasei. Ii zambi de asemenea, un zambet larg, vioi si atat de specific ei.
" Intr-o zi" aproba ea. " Si oricum, stii cum se spune. Cele mai bune secrete sunt cele care se pastreaza singure. Iar lucrurile ce s-au intamplat aici s-au pastrat destul de bine in atata amar de vreme."
Cele doua coborara treptele, iar Ema ignora complet orice scartait. Insa nu se putea abtine sa nu observe ca sunetul se stingea pe masura ce coborau. Atmosfera se schimbase la parter. Nu mai era linistita si luminoasa, precum in camera fetitei. Era calma, dar plina de tensiune si de voci nerostite. Ema zambi pe jumatate, lasand familiaritatea conacului sa o invaluie. Erau multe povesti nespuse in locul asta si nu toate aveau un final fericit. Nu conta. Pentru Ema, toate se vor termina curand.
Arunca o privire spre ceasul de la mana si zambi amuzata.
" Hai acasa, Eve! Am inteles ca avem placinta cu dovleac la cina" murmura Soimeanca.
Abia astepta sa guste din placinta, caci nu mai mancase una de foarte mult timp.
Pana la urma, se dovedise o zi interesanta. O intalnise iar pe Evelyn si se distrase copios. Ema era pe deplin multumita, iar siluetele celor doua fete inaintara pe cararea inzapezita.

Edit By Raizen

Galeoni
Ema Snow - 240
Evelyn A. Carter - 240


Topic Closed !