Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Sala Armurilor

« Previous 1 2

/ ~Dreams keep me awake and give me the strength to remain standing~

Vazand-o pe Rose razand de mine dupa toate crizele mele ciudate si penibile ma apucase si pe mine rasul.Ma bucuram ca poate tine un secret dar daca ar vrea sa ma ajute cu asta nu cred ca ar fi ceva rau chiar i-as multumi.Dar multe ganduri ma framantau cum ar fi fost sa afle si sa rada de mine sau mai rau sa zica "Oh scuze dar am pe cineva,ghinoin".Asta ar fi un cosmar.Rose fu cea care ma intrerupse din ganduri.
-Si ce ai vazut la acesta?V-ati vorbit pana acuma?incepuse sa devina o conversatie ca intre doua fete normale "incuiate" nu despre potiuni si magie.Acum chiar nu aveam nicio temere sa ii mai raspund la intrebari legate de acest subiect.
-Peii e dragut,am zambit,stie sa cante la orice instrument iti dai seama!si nu stie ca exista o fata pe nume Tamara,m-am intrsitat imediat,il vazusem o data cu Ema de la Ochii-de-soim.Ema imi era prietena era cea care stase tot drumul catre Hogwarts cu mine.
-Stiu ca are o relatie cu Daniel de la Viperini,ma uitam la ea surprinsa,Ce?Stiu si eu barfele de prin scoala,ma ghionti Rose chicotind,e numai al tau Tamara.Ma facu sa zambesc si sa o imbratisez.Dar nu era asa de usor precum suna.M-am dat cu capul de armura din spatele meu pentru o gandire mai buna "Auu!"

-Tammy,tocmai mi-a venit o idee.Ce parere ai avea sa cantati voi impreuna?ma intreba Rose zambind.M-am gandit bine la idea asta si singurul lucru care imi veni in minte a fost “Slabe sanse ca el sa vrea” dar mi-ar face placere sa fiu cat mai aproape de el.
-Sigur nu area chef sa isi piarda cateva ore din viata cu o fata ca mine,am pufnit,oricum las-o balta,deci cum e sa fii profesoara la "Previziuni despre viitor" sau unde mergem sa cumparam o chitara pentru tine.
-Hei Tammy nu mai schimba subiectul,chicoti Rose,este super sa fii profesoara elevii cuminti si destepti si cu chitara stiu eu un magazin nu iti face griji.”Mda nu functioneaza”Ma gandeam ce sa mai zic ca sa uitam toata discutia asta pana cand un cap de...fantoma se ivi prin podea cred ca asculta,am luat bagheta si m-am indreptat catre aceasta am strigat:
-Lumos!varful baghetei se aprinse,nu doream sa o atac doream doar sa o sperii putin ca altadata sa se invete minte sa nu mai asculte o conversatie intre doua fete.
-Staaaaai nu ma ataca!tipa fantoma suparata iesind din podea,imi era cunoscuta era... Sir Nicholas fantoma casei cercetasi,ii invatasem si eu.Rosalie alerga catre mine sa vad catre cine tip,cand vazu fantoma se opri brusc.
-Ce ai auzit?!am tipat eu suparata pentru ca mai mult ca sigur ii se parea foarte interesanta discutia despre un baiat care este in casa Cercetasilor ca apoi sa dea de veste.

Am dat din cap in semn de intelegere.Dupa toate cuvintele lui Sir Nicholas si ale lui Rosalie chiar nu stiam ce ma apucase cu toate aceste crize.
-Imi...nici nu ma lasa sa termin propozitia ca fantoma cobora prin podea disparand din peisaj...pare rau am soptit eu cu capul in pamant.In ultimul timp nu prea mai aveam incredere in nimen,mi-am schimbat comportamentul.Rose incerca sa ma linisteasca punandu-si mana pe umarul meu dar deja incepusem sa imi schimb locul incat mana ei mai mult a mangaiat umarul meu.M-am indreptat catre locul jurnalului meu si al chitari am tras rapid caietul si picul si am inceput a scrie:

Un zambet de copil aduce alinare,
Un zambet de copil e sufletul din soare.
Doi ochi caprui duiosi,lucesc fara pereche,
Iar ura dintre voi acum deja e veche.

Un glas dulce se-aude,incet,in departare,
Iar speranta se trezeste din nou,nu moare.
Cu fruntea sus,cu spate drept pasesti acum `nainte;
De minunate clipe iarasi tu iti aduci aminte.

In doar doau minute am terminat cantecul,am tras usor chitara de pe podea incepand sa cant in soapta la chitara..Fiecare cuvant.Vers.Sunet.Imi trimiteau cante o amintire,o imagine cu mine cu prieteni cu familie chiar si cu un copac plin cu frunze verzi.
-Ce faci?ma intreba Rose in soapta incercand sa nu ma deranjeze.Dupa terminarea cantecului i-am aruncat caietul fetei pentru a citi.Oricum nu era cine stie ce,preferam sa cant decat sa vorbesc.Mie sincer imi era mai usor „Asta e tot ce pot sa fac.”