Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 3 4 5 6 7 … 9 Next »

/ Drumuri si cuvinte incrucisate

" - Tocmai ce a implinit un an"
Ariadne se lasa pe o parte, prinzandu-si urechea scurta cu laba si incolacindu-si coada pe mana mea.
In mod normal, as fi inceput sa-i scarpin spatele, dar eu m-am holbat la biletul prins in zgarda ei. Ariadne nu s-ar lasa prinsa. Daca ar sta ca cineva sa-i umble la zgarda, ar fi un bun cunoscut.
Am luat incurcata biletul.

" Lacul era candva inconjurat de o suta de drumuri, disparute acum sub iarba neagra. Totusi, mai exista unul, imbarligat, umflat, uitat. Nu e departe de lac, nu e aproape de castel, dar oricine il cauta poate intampina Silueta Neagra. Nu e un drum pe care doriti sa porniti.
Dar mai bine ati merge, caci cel ce trebuie salvat se afla numai la capatul caii"

Am privit incruntata si le-am citit si fetelor biletul.
" - Va lipseste ceva?"
Gatul imi era incordat si il simteam uscat, dar am presupus ca e dn cauza straniei senzatii de nesiguranta.

M-am uitat la Ema putin speriata,dar in acelasi timp si putin confuza.Bine,poate mai mult.Am privit-o ca si cum as fi intrebat-o "Ce facem acum?",insa ea nu mi-a raspuns.
Afara se cam termina ziua frumoasa caci aproape incepea sa ploua si vantul a inceput sa bata.Am rugat-o pe Ema sa reciteasca biletul de mai multe ori,dar tot nu am reusit sa fiu sigura la ce se refera unele cuvinte.
Acum a inceput sa fie si mai frig si aproape am incpeut sa tremur,caci simteam o prezenta stranie,asa ca nu eram sigura daca tremuram de frica sau de frig.
Cu cat incercam sa fiu mai atenta la cuvintele biletului cu atat deveneam si mai confuza.Cand am reusit sa-mi regasesc vocea am intrebat-o pe Ema:
-Tu ai vreo idee unde este acest drum,sau daca este vorba despre un drum?

" - N..."
Vorba mi-a fost intrerupta de un exces de tuse.
" - Imi cer scuze. Nu... Dar..."
M-am oprit, privind spre lac, incercand sa fac conexiuni. Am tusit iar.
" - Daca se refera la o pestera? Cand eram in primul an, se vorbea despre una aflata langa lac, chiar... acolo"
Am aratat spre malul indepartat.
" - Dar ce ar ascunde acolo? Nu stiu sa fi disparut cineva"
De data aceasta, am tusit si mai puternic, simtind nevoia de o gura mare de oxigen. Nu stiam ce era cu mine. Probabil vreun inceput de gripa...

Imi lacrimau ochii din cauza vantului puternic.De fapt tremuram de confuzie(nu stiu daca exista asa ceva).In mintea mea era totul gol,dar cand am auzit-o pe Ema vorbind despre o pestera am spus:
-Pai,si ce mai asteptam?Oricum nu avem nimic de pierdut!
I-am intins mana Emei si am ajutat-o sa se ridice de pe patura.Mai era putin si urma sa ploua.Deja se auzeau tunete si parca se vedeau si niste fulgere in departare...
Mi-am prins parul intr-o coada ca sa nu ma inpiedice,iar eu si Ema am inceput sa alergam spre locul unde ar putea fi pestera.Parca se si vedea in departare.Am ajuns,acea pestera chiar exista.
-Acum ce zici,sa intram in ea?

" - Desigur!" i-am zambit Soimencei.
Mi-am scos bagheta, caci lumina incepea sa dispara in interiorul peretilor de stanca.
" - Lumos maxima!"
Am inghitit in sec si mi-am sters fruntea uda. Am tusit, iar sunetul se reverbere intr-un fel sinistru.
Am realizat ca respiratiile imi erau superficiale, sacadate.
" - Asta nu-i gripa..." am mormait pe infundate.

Mi-am luat si eu bagheta strigand:
-Lumos
Insa,nu am lasat-o din mana caci in caz de orice,aveam nevoie de masuri de siguranta.Am privit-o pe Ema spunand:
-Nu crezi ca ar trebui sa ne intoarcem ca sa te duc in Aripa spitalului?dar Ema m-a privit cu o privire,care sigur inseamna "nici gand!"
Am inaintat putin,iar in afara de baghetele noastre,nu mai era nici un fel de lumina.In pestera devenise insuportabil de frig,iar ploaia se auzea de afara.
-Crezi ca mai avem mult de mers?am intrebat-o eu curioasa pe Ema

" - Nu. Priveste!"
In fata se reflextau sclipirile baghetelor noastre, insotite de alte culori.
Am inaintat putin, descoperind un spatiu larg. Erau atatea stanci decorate natural cu suprafete netede! Si acolo unde praful nu le acoperea, se iveau pietre sticloase si colorate.
Nu departe, in fata, se afla un fel de stativ. Iar pe el o sticluta prafuita.
Camera se invarti o clipa cu mine, desi nu-mi simteam corpul ca se misca. Si era destul de cald pentru o pestera. Sau cel putin, asa mi se parea mie.
Am scos biletelul din buzunar.
" - 'Cel ce trebuie salvat se afla numai la capatul caii'. Nu vad pe nimeni!"

-Dar poate nu e neaparat vorba despre o persoana!am spus eu nu foarte sigura pe spusele mele privind spre capatul pesterii la sticluta.Off,nu,nu se poate.Stiu!am adaugat eu dupa cateva clipe de confuzie.Poate a fost o persoana inchisa in sticluta,iar noi trebuie sa-l salvam.Poate e cel mai puternic vrajitor al lumii,sau,sau...
Am alergat intra-colo inpinsa de curiozitate si am atins sticluta prafuita.Arata atat de interesant.Am studiat-o cu atentie.Era rosie,incrustata cu pietre pretioase O.o si avea niste simboluri negre,insa a fost nevoie doar de un moment de neatentie si am scapat-o pe podeaua rece a pesterii.
-Opss...

Am asteptat sunetul de sticla sparta. Un sunet teribil... ce nu se facu auzit.
M-am rezemat obosita de peretele rece.
" - Nu cred ca s-a spart..."
Muschii protestara cand m-am miscat, indrepandu-mi spatele si mergand spre Heather. Am inceput sa tusesc iar, ochii usturandu-ma.
M-am impleticit pana la ea, rezemandu-ma de stativul improvizat de natura. Pe jos se intindea un praf rosiatic, cu reflexii movalii.
" - Ma intreb... Mm-gmm... la ce foloseste. Pe cine ar putea salva prafuletul acesta?"
Mi-am amintit de o vorba a unei Cercetase, atunci cand ma intrebase cum e posibil ca un ODS, un elev ce raspunde la tot felul de intrebari pentru a patrunde in camera, nu gasea astfl de raspunsuri.
Mi-am sters fruntea si m-am aplecat, analizand mai atent.

-Imi pare foarte foarte rau!E numai vina mea
M-am aplecat si am atins praful.Era foarte lipicios,iar dupa ce l-am atins a devenit lichid.Asta e ca un fel de sange,poate chiar asta e am spus eu pentru aIV-a oara confuza pe ziua de azi.Nu stiam nimic.M-am rezemat de peretele din spatele pesterii si a sunat ca si cum ai bate la o usa.Inca aveam chestia ai alipicioasa pe maini si m-am sters pe peretii pesteri,dar acela nu era de fapt un perete,era o usa,care s-a deschis.Inauntru era o colivie,in care era inchisa o zanuta micuta.M-am apropiat de colicia ei si am vazut ca era pe moarte,era foarte bolnava.
-Saracuta de ea!Oare cum putem deshcide cusca?