Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

1 2 3 Next »

/ echo

Inima i se stranse si pentru o secunda o simti arzand-o mai tare decat mana. Stiuse mereu despre planul viperinului si era mai mult sau mai putin de acord cu el, dar stia cat de periculos putea fi ceea ce-si dorea si la ce dezastre puteau conduce actiunile lui daca nu erau perfect calculate. Ea insasi dorise sa devina devoratoare, dar renuntase treptat la acel gand. Serena o convinsese ca n-are rost sa-si riste viata si o facuse sa se intrebe singura nopti la rand daca acea cale a intunericului era cea corecta. Nu vroia sa-i urmeze nici pe cei din Ordin pentru ca nu credea nici in idealurile lor.

'Crezi ca-i bine ceea ce faci? Crezi ca o sa izbutesti? Ai putea fi ucis oricand si nici n-am sti daca de vina a fost un inamic sau un aliat' spuse ea cu o voce franta. 'Nu te poti increde in acei oameni' sopti din nou ingrjorata si isi intoarse capul pe o parte deoarece nu era sigura ca-l putea privi in ochi in acele momente.

Se temea pentru viata lui si mereu o facuse. In ultimul an se intrebase zilnic ce se intamplase cu el si incerca sa contacteze o divinitate, pe care n-o recunoscuse pana in acel moment, in speranta ca-l va proteja. Tot ceea ce ceruse fusese ca el sa fie bine, dar acum nu stia daca avea vreodata sa se termine acel chin. Ii era prieten, iar disparitiile lui bruste si implicarea cu devoratorii o nelinisteau.

Isi indrepta privirea catre tavan imediat ce baiatul isi lua mana de pe barbia ei. Stia ca avea dreptate in tot ceea ce spunea, dar nici ea nu gresea cu nimic. Tatal sau era in Ordin si stia totul despre devoratori. Desigur, consultase doar un punct de vedere, dar n-avea nevoie de prea multe argumente pentru a se lasa convinsa ca partea intunecata era rea si primejdioasa. Ar fi incercat sa persiste in a-l face pe Alex sa-si scimbe gandurile, dar undeva in adancul sufeltului sau trebuia sa recunoasca ca acea misiune era imposibila.

'Ai putea incerca s-o faci' spuse in soapta, iar apoi spera ca viperinul sa n-o auda. Nu vroia sa para egosita sau ca ar vrea sa stea in calea visului acestuia, dar dorea pur si simplu sa-l protejeze.

Se gandi pentru o secunda ca tonul calm pe care ii vorbise baiatul nu era cel obisnuit si realiza pe loc ca ceva nu era bine. Acel mic schimb de opinii ar fi trebuit sa-l irite cat de putin, dar el, in schimb, ii vorbea linistit fara a se enerva vreun pic.

'Ce-i in neregula?' intreba ea ridicandu-se la loc in pozitia de sezut si apropiindu-se de el.
Ar fi vrut cu orice pret sa-i intre in minte si sa afle ce gandeste. Intelegea pe deplin ca ceva il framanta, dar n-avea nici cea mai vaga idee ce. Se simtea rau si neputincioasa cand il vedea asa de tulburat - sau poate ca era asa doar in imaginatia - si nu era capabila sa-l ajute cu nimic.

Stia ca ceva era in neregula, dar nu vroia sa continuie discutia. Daca el chiar avea ceva sa-i spuna ar fi facut-o de unul singur fara a fi nevoie de vreo intrebare din partea ei.

Isi prinse parul cu mana stanga, dar apoi ii dadu drumul pentru ca realiza ca n-avea nicio agrafa la ea. Si-l lasa sa-i cada intr-o cascada de bucle pe umerii goi si apoi se trase pe marginea patului langa viperin si se uita absenta la picioarele ei desculte.

'Sunt bine. Stii ca nu obisnuiesc sa dorm prea mult si, in plus, nu ma simt epuizata' spuse ea timid pe un ton usor speriat. Se simtea de parca ii era frica de cuvintele sale si de ce ar fi putut spune. Avea senzatia ca ar fi putut zice oricand ceva gesit si sa-l piarda din nou, iar acel risc nu era pregatita sa si-l asume. 'Dar daca ai altceva de facut si vrei sa pleci, fa-o! Eu am sa-mi gasesc o ocupatie' ii explica privindu-l din nou in ochi.
Ultima privire pe care el i-o oferise fusese peste masura de ciudata, dar se obisnuise cu ea. Ochii lui albastrii erau foarte profunzi, dar ii cunostea prea bine pentru a se mai teme de ei.

Trase puternic aer in piept, isi tinu respiratia pret de cateva secunde, iar apoi expira usor avand grija sa nu se hiperventileze. Facea acel exercitiu pentru a-si pastra mintea lucida. O ajuta in momentele de rascruce si ii simplifica de multe ori modul de gandire. Totul devenea simplu si usor de inteles in mintea sa si putea alege in liniste si pace modul in care dorea sa actioneze in continuare.

Cu mana stanga o apuca pe cea vatamata, dreapta, si o si-o puse in poala. Scose un scancet aproape insesisabil, dar isi simti pielea arzandu-i. Era de parca flacarile dragonului ii atingeau din nou si din nou mana cu puterea lor fierbinte. Ii fusese destul de greu sa participe la intregul incident pe viu, dar ii era de o mie de ori mai greu cand retraia fiecare secunda.

'Ai vreo idee de ce ar adaposti cineva un dragon in Padurea Interzisa?' intreba timid fiind constienta ca trebuia sa schimbe subiectul de dezbatere. Intelegea ca si mintea baiatului trebuia sa fie limpezita si ca n-avea nevoie sa-i mai adauge si poblemele sale la lista lui ce devinse deja prea lunga.

Statu cateva clipe pe ganduri pentru ca nu stia ce sa raspunda. Isi amintea doar ca vazuse doua fete parasind Aripa Spitalului, iar apoi le urmari in liniste, avand grija sa nu fie descoperita. Ajunse in Padurea Interzisa, iar acolo le pierduse urma. Ratacise ore la rand in cautarea lor, iar cand reusise intr-un sfarsit sa le vada umbrele in lumina rosiatica a apusului, simti mana arzandu-i, iar mintea i se franse intr-o mie de bucati indurerate.

'Urmaream pe cineva. Doua fete. Una din anul VI si alta din anul VII' spuse ea avand grija sa omita faptul ca una dintre ele era ingrijitoarea la infirmerie, iar cealalta era profesoara. 'Era ceva curios in legatura cu ele. Le-am vazut iesind in graba din Aripa Spitalului si stii prea bine ca marele meu pacat este acela ca sunt mult prea curioasa din fire' ii relata in continuare.

Obrajii i se colorasera cu un rosu sangeriu, iar inima ii batea mai repede ca niciodata. Nu se simtea in largul sa spunand adevarul, iar faptul ca Alex nu-i fusese aproape in ultimul an o facuse sa fie mai rece si mai insensibila. In acel moment putea spune ca Serena ii era unica prietena adevrata si ca doar pe ea ar fi putut s-o creada in tot ceea ce spunea. Sper ca, trepta, baiatul sa-si recapete si el locul in inima fetei, dar in acel moment il trata inca de parca ar fi fost un amic bun cu care obisnuia sa rada. Nu era pregatita sa-si deschida sufletul cu totul in fata lui.