Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Stadionul de Vajthat

1 2 Next »

/ .wanna be a winner

• De dimineață, cerul de culoare închisă îl făcu pe Vlad să creadă că avea să fie o zi pe cinste. Când s-a ridicat din patul său primul lucru pe care-l făcu a fost să fugă la fereastră să analizeze vremea. A stat acolo în jur de vreo cinci minute apoi se duse să-și aleagă hainele dar ce să aleagă ? La Hogwarts era uniformă așa că se așeză turcește pe pat., mormăind nemulțumit. Cum putea fi observat dacă arăta ca alții ?
  
  A stat ceva vreme pe gânduri până când fața lui s-a luminat. Și-a pus repede roba neagră șo își aranjă părul în oglindă vreo cinci minute. Ceasul de la mâna sa arăta ora nouă și douăzeci , destul de devreme după el, ținând cont că era și prima zi din weekend. Îi luase destul de mult să se pregătească pentru un simplu antrenament dar se trezise devreme, așa cp nu avea cum să întârzie. Sâmbătă, însă avea o grămadă de lucruri de făcut (care de obicei nu le lua prea în serios ) Bombăni ceva indescifrabil și ieși. Avea o ideea cum să fie văzut : avea de gând să câștige punce pentru Viperini, cât putea el de multe și cât putea de des, chiar dacă știa că Viperinii sunt pe primul loc (niciodată nu poți fi prea sigur ). Ochii lui sclipeau de nerăbdare. Nu mai putea aștepta.
  
  A ieșit pe terenul de vajthat, fără vreo intenție de a juca. Dorea doar să se uite la cei care erau deja acolo. Și-a scos din buzunar o carte mică, nimic obligatoriu sau manual ori altceva altceva legat de școală. Era o carte din lumea Încuiaților, scrisă de o scriitoare incredibilă . O poveste de dragoste frumoasă care-l atrăgea pe Vlad. Devora cartea, defapt cărțile de tipul acela, zâmbind. Își așeză mătura cu care venise lângă celelalte și se așeză .
  
  Nu văzuse nici un profesor în acea zi până la ora doisprezece, cât era și avea o presimțirea proastă. Închise cartea și o băgă în buzunar, de unde o luase. S-a ridicat și a plecat să se schimbe . Privindu-i pe ceilalți fătâindu-se de colo-colo pe măturile lor îi aduse aminte de cât de mult îi place jocul ăla și dorea să se antreneze. Dacă Viperinii aveau să câștige campionatul de vajthat cu ajutorul lui, nu va mai avea să fie invizibil. Se schimbă repede, își prinse părul în așa fel să nu-l deranjeze și își luă mătura de unde o lăsase. Bagheta era pusă în șoseta piciorului stâng (nu-l deranja deloc, așa o purta el )
  
  ”Să facem ce trebuie” spuse și prinse mătura cu ambele mâini. Se urcă pe ea și în câteva secunde era le-a mai mult de patru metri de pământ. Privi atent își jur și oftă. Ar trebui să se fi înscris în echipa Viperinilor, dar nu știa dacă Căutătorul și-ar ceda locul unui necunoscut (care în curând avea să fie celebru) .
  

OOC - poate posta oricine

La fel ca in fiecare sambata, Salem, motalul ei negru, o trezi din somn in jurul orei 6 dimineata. Niciodata nu isi dadu cu adevarat sema ce vroia in acel moment al zilei. Lovi aerul cu pumnii amortiti fara sa nimereasca nimic. Simtind aerul mai rece din camera, blondina isi trase peste cap patura calduroasa, felina reusind sa o trezeasca. Pe jumatate adormina, Rose se ridica in capul oaselor privind in jur. Animalul ei imblanit se urca pe pervaz dand frenetic din coada-i stufoasa. Ii scapa o injuratura la adresa motanului si cobori din pat imbracandu-se alene. A iesi din camera la aceea ora nu reprezenta pentru soimita ceva tocmai placut.

Nu isi dadu seama cand ajunse afara. Vantul rece, de iarna ii patrunse in corp facand-o sa tremura. Isi stranse mai bine pelerina nearga, cu insemnele Ochilor de Soim pe ea. O luase in graba pe umari inainte de a parasi dormitorul. Felina neagra ramase si ea in turn, drept pedeapsa pentru ca o trezise. Asadar, se aseza pe scarile din piatra de marmura analizand atenta Padurea interzisa, norii, imprejurimile si alte lucruri pana cand ajunse din nou in lumea ei mica. Privind visatoare in gol, un punct in departare ii atrase atentia smulgand-o astel dintre gandurile ei. Incerca sa atribuie un loc zonei in zare zbura punctul. Ideea i se ivise imediat si fara a sta prea mult pe ganduri blondina proni in acea directie: Stadionul de Vajthat .

Intra sfioasa pe terenul de vajthat. Desi avea sange pur nu se putea spune ca era pasionata de jocul specific vrajitorilor. Nu intelesese niciodata acele reguli complicate si rolul alator mingi de diferite marimi. Isi ridica privirea sper cel ce ii atrase atenti. Observa ca era la viperini sau cel putin asa presupunea. Din cauza miscarii nu putea sa isi dea seama prea bine de emblema casei in case se afla. Se uita repede la ceasul copilaros pe care il primise de la parinti cu mult timp in urma si dupa ce retinu ora trase repede maneca bluzei peste obiect. A afla acel viperini ce fel de ceas purta ea, era singurul lucru pe care nu si-l dorea in acea zi.

ooc: Sper ca nu te superi daca am continuat eu

• Privi cerul plictisit , fără să facă vreo mișcare. Acel chif pe care-l avea cu ctâteva minute mai devreme de a jucat vajthat s-a spulberat. Se gândea că probabil ce rost ar avea să se fâțâie singur în ditamai terenul ? Oftă plictisit și zâmbi . Luă una dintre mingi ( balonul mai exact ) și îl aruncă în aer, îl prinse și zâmbi dar zâmbetului dispăru imediat și, nervos aruncă cu putere balonul spre poartă care trecu prin cerc rapid și Vlad coborî apoi repede la pământ unde o văzu pe necunoscută . Nu coborâse apoape de ea, noroc. Putea să o privească fără să fie întrerupt.
  
  Primul lucru care-i sări în ochi fu emblema casei adverse, dar nu-l deranjă ci Vlad se entuziasmă și dorea să vadă dacă fata ar accepta o provocare... dar mai bine nu. Stătu câteva secunde pe gânduri, gândindu-se la consecințe - rar făcea așa - . O studie încă o dată și după forma corpului ei nu părea o mare admiratoare vajthat. Fetele jucătoare de obicei erau mai solide. Ea era finuță și suplă. Zâmbi involuntar și ieși fără să vrea din ascunzătoarea lui. Se duse lângă ea, prin spate și îi puse mâna pe umăr. Știa că viperinii sunt răutăcioși cu alte care, însă el nu (chiar dacă nu-i suporta pe unii - doar atunci ”ataca” ) .
  
  Salut. spuse scurt și își luă mâna de pe blondă. Nu prea avea în gând următoaarea lui replică, dar nu avea nici o grijă, venea ea pe parcurs. Zâmbi și o privi. E bine să vii la Viperini, Ochi-de-Șoim ? o intrebă pe fată pe un ton ușor glumeț dar se vedea seriozitatea lui.
  

Atinse usor un stalp se sustinere. Suprafata rece si rigida nu o determina pe fata sa ia mana de pe lemnul negru. Miscarile de antrenament ale baiatului pareau a fi destul de usoare din punctul de vedere al unui spectator. Se ciufului usor inchizand ochii pentru cateva clipe apoi cand analiza din nou locul vazu ca tipul plecase.

Se intoarse spre viperin in clipa in care acesta ii pusese mana pe umar. cand a ajuns in spatele meu de nu l-am simti?! Se indreba soimita in gand. Il studie atent incercand sa retina cat mai multe detalii. Viperini.. brunet... mai inalt ca ea si ... jucator de vajthat. Medita blondina privindu-l serioasa. Buna! Ii rasounse intr-un final la salut. Avea un vag sentiment ca il cunostea de undeva. Pf.. Normal.. Poate il mai vazuse prin scoala. Nu prea cred. Continua blondina usor sceptica. Se gandi ca ideea de a veni pana la teren nu fusese tocmai cea mai stralucita. Mai bine te-ai antrena pentru... vajthat! Facu o scurta pauza inainte de a pronunta ultimul cuvant nu pentru ca nu l-ar fi stiut ci pentru ca nu agreease niciodata acel sport