Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat
1 2 Next »
/ Sweet dreams are made of this...

**Julia Lilith Potter** · 17 Dec 2012, 17:47

Sa fi fost zece ani?...Nu. Chiar atat de multi nu puteau fi de cand calatorise ultima oara cu trenul. Insa mirarea tot o cuprinse cand vazu viteza cu care peisajele se derulau unul dupa altul in fata sa, culorile alternand ametitor de la mici dare ruginii de frunze mana la nameti adanci... nu erau zece ani, nu. Dar parea sa fi trecut un secol. Ori nici macar Expresul de Hogwarts nu gonea intr-un asa hal. Incepu sa se intrebe daca nu cumva soferul era un vrajitor care le testa pasagerilor rezistenta. Ce ipoteza stupida... Tocmai hotarase sa se relaxeze, lasandu-si incet capul pe scaunul moale, cu tapiterie cam roasa de molii, cand un pocnet puternic in geam o facu sa tresara. O bufnita zgribulita de frig, de culoarea frunzelor cazande, tocmai incerca sa patrunda pe fereastra. Norocul ei ca era singura in compartiment, nu voia sa stie ce priviri ar fi atintit asupra ei un Incuiat, vazand ca e cautata de o bufnita...mai ales ca nu mai traise intre Incuiati de atata amar de vreme. Intinse bratele si ramase blocata, privindu-si unghiile de o forma atat de diferita. Avea sa-i fie cu adevarat greu sa se descurce cu aceasta noua infatisare...macar nu parea cu mult mai tanara decat era. Ajuta bufnita sa patrunda in compartimentul de tren, luandu-i scrisoarea din cioc. Isi lua sticla, turnand putina apa in dopul acesteia si punandu-i in fata bufnitei. Aceasta paru mai mult decat incantata, repezindu-se, evident insetata. Julia, sau, dupa numele pe care pretindea ca il are, Yvette, intoarse scrisoarea pe spate si descoperi imediat scrisul grabit si neingrijit pe care-l cunostea atat de bine. Desfacu plicul si citi:

Julia,

Scorpius urla in disperare, inca nu intelege unde ai plecat. De aceea, ma vad nevoit sa te anunt ca daca nu vei reusi sa te intorci intr-o luna acasa, vom veni noi in Londra. Sunt ferm convins ca imi vei expedia o Urlatoare cu prima ocazie, dar nimic nu ma poate face sa nu-mi respect decizia. Imi pare rau, dar nu ma pot descurca singur cu Scorpius, avem nevoie de tine. Amandoi.
Daca stii de pe acum ca vei ramane pe-acolo mai mult timp, incearca sa cauti un apartament...si sa-mi spui daca e nevoie sa vand casa de aici.

Totusi, cu rugamintea sa nu trimiti vreo Urlatoare,
al tau, Draco.

Incerca sa-si invinga un zambet, caci trebuia macar sa se prefaca nervoasa, mototolind scrisoarea si bagand-o in buzunarul paltonului sau gros, care parea ca nu are nicio sansa in a infrange frigul crancen din compartiment. Isi freca nerabdatoare mainile cand conductorul anunta urmatoare si ultima statie la King's Cross. Isi lua cu greu cufarul si incepu sa-l taraie pe hol, pana un scartait si o bufnitura puternica anuntara ca se afla, din nou, in Londra.
Pasind afara din tren, privi in jur cu uluire copilareasca, fara sa simta cat de larg cascase gura, realizand ca se intorsese in taramurile copilariei sale. Totusi, se redresa rapid, atunci cand cativa trecatori isi dadura ghionturi, razand, evident, de ea. Se duse tinta catre Ceaunul Crapat, iar de cum intra pe usa acestuia, isi scoase bagheta din buzunarul blugilor si facu greoiul sau cufar sa pluteasca pe langa ea. Receptionerul o intampina cu un zambet tamp. "P-...Marlow. Marlow, Yvette." zise rapid, iar acesta dadu scurt din cap, confirmand rezervarea facuta. Ii prelua cufarul plutitor, conducand-o pana la camera cu numarul 304...o camera cu semineu, norocul ei, si ce placut ardea focul. Insa acum nu avea timp de asa ceva. Sfichiui de cateva ori bagheta in aer, hainele sale organizandu-se ascultatoare pe rafturi. Imediat se schimba in ceva mult mai comod (ooc: see signature) si cobori scarile pana la bar. Se aseza la o masa plasata destul de central, caci in seara aceea, ca niciodata, chiar dorea sa atraga atentia. Doar-doar putea sa intalneasca vreun vrajitor care sa-i explice cum mai stateau lucrurile...se simtea de parca patrunsese intr-o cu totul alta lume, erau alte chipuri in vitrine, alte chipuri in ziarele necunoscutilor. Ofta scurt si ceru o cafea. Isi aminti de scrisoare si hotari sa-i scrie ceva mai tarziu lui Draco...ca momentan, ar fi putut sa-i scrie doar o Urlatoare.

ooc. foarte open

**Ema Snow** · 17 Dec 2012, 18:10

Nu i se parea cea mai grozava zi. Asta putea sa o spuna fara doar si poate. I se parea ca ceva lipseste, desi nu-si dadea seama ce anume. Insa era convinsa ca nu se lega de lista pe care o avea in mana. Ema ofta. Da, lista de cumparaturi. Intotdeauna se stresa prea mult pentru toata nebunia asta. Mereu avea senzatia ca uita sa cumpere ceva si mereu i se parea ca si-a pierdut lista pe undeva numai pentru a descoperi ca e in celalalt buzunar. Isi ridica mana si isi masa usor tamplele cu degetele lungi si reci. Trebuia sa faca rost de o mica pauza daca isi dorea ca totul sa decurga asa cum trebuie. Trebuia sa-si puna putina ordine in ganduri.
Verifica repede toate posibilitatile pe care le avea, iar singurul loc in care s-ar fi putut opri pentru un moment de odihna si poate ceva cald de baut parea sa fie Ceaunul Crapat. Porni in directia localului fara sa mai stea sa se gandeasca.
Ultimele zile se dovedisera destul de aglomerate. Multe lucruri de facut si foarte putin timp. Trebuia sa gaseasca cele mai eficiente metode de a-si planifica sarcinile. Ema isi stranse esarfa alba la gat si grabi putin pasul. Pana la urma, nu era obosita fizic, ci mai degraba psihic. I-ar fi placut sa se opreasca o clipa din toata nebunia, sa paseasca in exterior si sa mai schimbe o vorba cu cineva sanatos la cap. Cineva nou. Cineva care sa ii deschida o noua perspectiva. O viziune revigoranta.
Clopotelul ii anunta intrarea in local, iar Ema se grabi spre tejgheaua maronie. Comanda cu un zambet obosit un ceai si se intoarse usor, scanand cu privirea sala. Existau cateva mese neocupate, in colturile mai intime, insa nu o atrageau deloc. In schimb, privirea ii ramase pironita pe o masa din centru unde se afla o singura persoana. Cu pasi siguri, dar timizi, porni inspre ea.
" Nu va suparati, este liber?" intreba Ema cateva secunde mai tarziu, zambind politicos si prinzand cu mana dreapta spatarul scaunului liber.

**Julia Lilith Potter** · 17 Dec 2012, 18:46

Amesteca zaharul in cafeaua fierbinte...de fapt, isi puse lingurita sa faca acest lucru singura, facandu-si de lucru cu minuscula cutiuta de lapte condensat. Ii trase usor capacelul, varsand continutul in ceasca, si lasandu-si lingurita sa amestece linistita in continuare. Ce ii trebuia, cu siguranta, era un ziar. Si nu mai avea nici cea mai vaga idee de unde si-ar fi putut procura unul. Privea cu jind cum un vrajitor batran de la o masa apropiata citea linistit articolul de pe prima pagina. Putu sa jure ca poza ce insotea articolul era cu fratele sau...bine, mai devreme, i se paruse ca il vede pe Harry prin Londra, iar cand intrase in tren, daduse peste un tip pe care il asocie mecanic tot cu Harry! Evident, capatase o obsesie. Arunca o privire grabita catre ceasul de la mana sa stanga. Ah, numai bine, luase o gura de Polipotiune chiar cand isi parasise camera de la etajul 3. Ceea ce facea cufarul sau atat de greu nu erau hainele, ci, de fapt, rezervele imense de Polipotiune. Nu putea sa riste nimic, nu isi permitea, de indata ce i-ar fi fost zarita cicatricea...

Sau poate, pana la urma, nu s-ar fi intamplat nimic daca i-ar fi fost zarita cicatricea. Pana la urma, poate nimeni nu mai stia cine e, sau poate acest lucru fusese facut, pe fortate, uitat. Tresari brusc cand o voce timida de domnisoara i se adresa: "Nu va suparati, este liber?" Ramase perplexa pret de o fractiune de secunda, dupa care incuviinta grabita: "Da, bineinteles, va rog." raspunse cu aceeasi politete, zambind cu stangacie cu buze ce nu erau ale ei. Cu un gest al aratatorului, opri miscarea circulara a linguritei, si duse ceasca la buze. Ah, numai buna de baut si de trezit simturile. "Stiti cumva de unde pot procura un Profetul Zilei?" i se adresa fetei de langa ea, careia nu-i dadea mai mult de 20 de ani. "Sunt nou venita in oras..." Haha, nou venita, pe naiba. De fapt, habar nu avea pe unde s-o ia...sau, mai degraba, ii era teama ca nostalgia o va cuprinde prea tare pe drum.

**Ema Snow** · 17 Dec 2012, 20:10

Ema trase scaunul incet, de parca risca sa rupa randuri de liniste mormantala. Insa incerca sa fie cat mai rapida posibil. Multumi stangaci si isi trase cana cu ceai in fata. Lua o sorbitura, bucurandu-se de lichidul cald ce-i aluneca pe gat. Era o senzatie nemaipomenita si una din putinele pentru care tanara ar face orice. Era bine-venita caldura ce parea sa-i acopere intregul interior. Poate ca reusea sa devina poetica si sa spuna ca-i atingea inclusiv sufletul. Insa nu era chiar asa. Trebuia sa ramana la ce era real. Ce era adevarat. Nu era momentul potrivit pentru cuvinte roz si dulci si tot felul de ganduri aberante. Situatia nu o cerea.
Tresari cand tanara la masa careia se asezase i se adresa. Parea mai in varsta decat Ema, dar nu cu mult. Ar fi zis ca nu era o diferenta mai mare de cinci ani intre ele. Se incrunta usor. Un 'Profet al Zilei'? Pai, asta era o intrebare la care se raspundea destul de simplu, dar de ce ar avea cineva nevoie de ziarul asta la acea ora a zilei? Mintea Emei o lua in toate directiile, incercand sa gaseasca un raspuns plauzibil. Si totusi, il primi inainte de a inainta prea mult in analiza. Ah, o persoana noua in oras. Asta explica multe.
" In general, gasiti cam orice ziar aveti nevoie la magazinul de pe colt, din josul strazii. Dar cred ca se poate rezolva si altfel de data asta. Numai o clipa."
Isi ridica usor un deget lung si subtire si se intoarse in scaun pentru a cotrobai in rucsacul atotprezent. Erau incredibil de multe nimicuri in el. Pene de scris, o calimara cu cerneala colorata, o punga cu dropsuri, cateva frunze de iedera pentru Potiuni si multe carti. Insa in scurt timp, Ema gasi si numarul facut sul din 'Profetul Zilei'. Il luase de dimineata, inainte sa plece spre Diagon.
" Aici era!" spuse ea incet, cu un zambet victorios pe buze.
Cu o miscare delicata, i-l intinse domnisoarei.

**Julia Lilith Potter** · 17 Dec 2012, 23:44

" In general, gasiti cam orice ziar aveti nevoie la magazinul de pe colt, din josul strazii. Dar cred ca se poate rezolva si altfel de data asta. Numai o clipa." Nu putina ii fu mirarea cand fata ii semnala, cu aratatorul sau subtire, sa aiba rabdare. Lasa ceasca pe farfurioara si o urmari cum cotrobaie in ce parea a fi rucsacul-standard al oricarui elev. O singura privire grabita ii fu de ajuns sa recunoasa frunzele de iedera, ingrediente aproape indispensabile pentru ora de Potiuni. "Hogwarts?" intreba pe un ton bland, scazut, semn ca nu dorea s-o deranjeze din cautarea ei. Bataile inimii i se intetira, sigur era de la Hogwarts. Numai amintirea imaginii acelui impunator castel ii trezea o emotie inimaginabila, parca ramasa neatinsa, in ciuda anilor ce trecusera precum o parere. Ochii albastri i se facura la fel de blanzi pe cat ii era vocea, in mintea sa derulandu-se imagini, decupaje ale vietii ei in maiestuosul castel.

Firul amintirilor se rupse brusc. "Aici era!" Zambi si ea, incantata cu adevarat de victoria fetei. Nu voia sub nicio forma sa iasa in frigul crancen, oricat de interesata era sa citeasca, pentru prima data de cand parasise Anglia, Profetul Zilei. In satucul ei scotian, departe de orice grija, aproape ca uitase si numele cotidianului cu poze miscatoare. "Splendid! Multumesc frumos." Cat de ciudat ii parea sa se auda vorbind pe o voce total diferita de a ei! Lua incet ziarul si, de cum il intinse si il ridica in dreptul ochilor, simti ca ii fuge pamantul de sub picioare. Titlul articolului de pe prima pagina cazu ca un fulger launtric: Imposibil, dar adevarat - nimic nou in cercetarea atacului asupra lui Harry Potter. Minute bune, ochii nu i se clintira de pe titlu, apoi incepura sa scaneze articolul, in cautarea vreunui indiciu privind starea lui Harry, insa nu gasi nimic conclusiv...deci, putea fi si mort, din cate se stiau. Ingheta in scaunul ce adineauri ii paruse chiar suspect de confortabil. Isi aminti brusc ca fata de langa ea probabil ii urmarea, involuntar sau nu, reactiile, asa ca se prefacu pe cat posibil ca atacul era deja un lucru cunoscut si stirea nu o soca prea tare, desi adanc inauntrul ei se starnise o furtuna greu de controlat. Dupa ce termina de citit articolul, pufni, aparent dezgustata: "Minciuni. Cine poate crede ca nu se stie nimic? Totul e ascuns, de fapt." concluziona acru, dand pagina si sorbind din cafea.

Ooc: daca chestia pe care am scris-o nu mai e valabila, poti spune ca ziarul era mai vechi, sau stiu si eu... personajul meu nu le are cu plotul, si nici eu, de altfel

**Ema Snow** · 18 Dec 2012, 22:21

Ema zambi amuzata. Intotdeauna exista cineva care isi dadea seama ca ea este o eleva a Hogwarts-ului.
" Ihim..." facu ea scurt si scoase ziarul. " Ochi-de-Soim, ultimul an."
Astepta in liniste ca tanara de langa ea sa citeasca articolele care o interesau. Un gand dur ii atinse mintea, iar Ema isi lasa umerii sa cada usor. Realiza ca intr-adevar era in ultimul an la Hogwarts. Realiza ca in mai putin de 366 de zile va fi departe, probabil lucrand pe undeva sau mai degraba in uceinicie la vreun membru al Ministerului. Simti cum o prinde un val mic de disperare. Nu dorea sa plece. Si nu datorita puterii administrative pe care o avea datorita Sefiei Casei, ci datorita tuturor lucrurilor ce insemnau Hogwarts. Castelul, cu zidurile lui inalte, reci, decorate cu statui impunatoare. Armurile din argint, steagurile colorate, emblemele prezente peste tot. Geamurile inalte cu vitralii, mirosul pregnant al salii de Potiuni, toate plantele din sere, grifonii de piatra impunatori, leii mandri, serpii vicleni, bursucii prietenosi si soimii intelepti. Si elevii! Cat aveau sa-i lipseasca, fiecare in parte! De fiecare Soimean, de fiecare Cercetas, de fiecare Astropuf si de fiecare Viperin. O sa-i fie dor de atmosfera vesela din timpul meselor, de tensiunea de la ore, de atmosfera relaxata din Camera de Zi.
Se trezi din reverie si isi ridica privirea spre tanara femeie. O privi o clipa nedumerita, neintelegand la ce se referea. Se uita in fuga la pagina ziarului si citi cuvintele intoarse. 'Ah!'
" Intr-adevar. Insa stau si ma intreb daca e mai bine ca nu lasa nimeni sa scape vreo informatie... Tare mi-e ca ar fi un bine si un rau in acelasi timp. Si, in ciuda faptului ca nu suport sa nu am macar o idee vaga despre lucrurile astea importante, poate ca e un risc pe care trebuie sa ni-l asumam..."
Ema ofta putin si invarti ceasca de ceai in farfurie, privind in gol.
" Ziceati ca ati auzit de Hogwarts?" intreba ea politicos, desi regreta ca abatuse discutia de la subiect.

**Julia Lilith Potter** · 19 Dec 2012, 00:11

" Ochi-de-Soim, ultimul an." Intuitia nu ii cedase, dupa cate se parea, asa ca zambi cu satisfactie pret de cateva clipe, infime clipe, imediat ochii cazandu-i asupra articolului si mintea, in grele ganduri. Era pusa intr-o incercare putin spus dificila, parca mii de cutite imaginare, cu care pornise, din Scotia, la lupta pentru adevar, s-ar fi intors acum impotriva ei. Incerca sa se linisteasca launtric, ca doar era imposibil ca disparitia ei sa aiba vreo legatura cu ce i se intamplase lui Harry, insa nu putu sa nu isi arunce autocritici mintale pentru faptul ca nu fusese langa el, sa-l ajute. Il ajutase in permanenta, si reciproc, era placut ca, orfani fiind, sa stie ca cineva e mereu acolo pentru ei, intelegandu-i perfect. Si totusi, cum ar fi putut Harry sa inteleaga vreodata, macar sa accepte, sa tolereze ideea ca sora sa avuse in secret o relatie cu cel mai insuportabil personaj din intregul Hogwarts? Numai gandul ca fratele ei ar fi putut sa afle sau doar sa intuiasca acest lucru ii trimitea fiori pe sira spinarii. Cu fiecare an lasat in urma lor la scoala, teama ei si a lui Draco de Harry crescuse vazand cu ochii, disparand pur si simplu cand parasisera Anglia. Acum, Julia resimtea, inviindu-i parca sub piele, acea teama de nedescris. Realizand ca era mai mult decat ciudat sa ceara un ziar pentru un singur articol, se prefacu deosebit de interesata de un studiu de pe pagina doi referitor la fundurile de ceaun. Isi aminti, dupa cateva minute, sa mai bea din cafea si sa-si aranjeze bentita dantelata, cu un gest destul de nenatural, fiind atat de dezobisnuita cu deghizarea sa.

" Intr-adevar. Insa stau si ma intreb daca e mai bine ca nu lasa nimeni sa scape vreo informatie (...) poate ca e un risc pe care trebuie sa ni-l asumam..." Ridica ochii din ziar, ascultand-o cu bunavointa. "Bineinteles. De cand vrajitorimea s-a vazut scapata de ... Stim-noi-cine, traieste intr-o bucurie intensa si destul de fragila. Tocmai de-asta, autoritatile se feresc sa spuna public ca mai sunt si alte surse de rau pe lumea asta. Abia ne-am refacut toti increderea in Ministerul Magiei, iar acesta nu vrea sa o puna iar sub semnul intrebarii." vorbi calm, ducand cand si cand ceasca la gura si sorbind inghitituri foarte mici. Simtea o nevoie stringenta sa ii scrie lui Draco, nu doar ca sa ii povesteasca de atac, ci mai ales ca sa intrebe de Scorpius. Instinctul matern si dorul incepusera sa-si spuna cuvantul. Isi aminti de prima fraza din scrisoare: Scorpius urla in disperare, inca nu intelege unde ai plecat. Simti cum inima ii sare cel putin doua batai.
" Ziceati ca ati auzit de Hogwarts?" Fu usor mirata de virajul brusc in alt subiect, insa, in acelasi timp, incantata ca ajunsera din nou la Hogwarts. Medita o clipa, dar numai una - eh, ce putea fi rau daca ii spunea adevarul in privinta casei ei? Pana la urma, nu avea de unde sti care era adevaratul ei chip. "Sa aud? Mai mult decat atat. Am fost, candva, o Cercetasa." ofta, cu o usoara nostalgie in glas. "Acolo, mi-am lasat copilaria."

**Ema Snow** · 20 Dec 2012, 09:38

O privi pe femeia din fata ei, abtinandu-se sa nu se incrunte usor. Ceva... Ceva nu era in regula. Isi dadea seama de asta foarte bine, insa nu putea vedea ce anume. Era ceva pe care pur si simplu nu-si putea pune degetul. Se intreba daca nu cumva devenea paranoica. Poate ca doar isi imagina framantarile din ochii aceia albastri-verzui. Dar, indiferent de realitate, stia ca o nelinisteste si pe ea. Se simtea de parca putea ajuta, dar nu ii era permis de cine stie ce forta supranaturala. Isi scutura usor capul.
Ema o asculta cu atentie, aducandu-si barbia pentru a o rezema pe degete. Intr-adevar, lumea incepuse sa-si recapete increderea in Minister, ducand acum la o pozitie in care nimeni nu putea sa tradeze pe cineva, cel putin in teorie. Insa, gandindu-se la asta, inima i se stranse, realizand ca, desi atitudinea celor de la Minister era probabil protectoare, atat pentru Vrajitori, cat si pentru cazul familiei Potter, intreaga ascundere era o tradare a increderii cetatenilor comunitatii vrajitoresti. Ofta delicat, dubiile ridicandu-i-se in minte. Ea vroia sa lucreze in cadrul Ministerului, iar asta i se parea brusc nepotrivit. Insa o alina gandul ca nu o sa fie o 'supusa' directa. Daca Ema va reusi vreodata sa ajunga un profiler, asa cum isi dorea, atunci o sa aiba grija sa stea cat mai lipita de Aurori posibil.
Un zambet ii inflori pe buze atunci cand observa felul in care femeia vorbea de Hogwarts. O Cercetasa? Ema isi aminti imediat de ceilalti Cercetasi pe care ii stia si de cei pe care ii pretuia. Isi ridica privirea si se uita fix in ochii celeilalte. Verde in albastru-verzui.
" Mi se pare ca va cunosc de undeva" vorbi Ema, zambind usor. Astepta cateva clipe, gandindu-se cum sa continue. " E ca si cum as avea in fata mea o prietena foarte draga din Casa Rosie. Presupun ca e vorba de trasaturile pe care Cercetasii le impart"

**Julia Lilith Potter** · (This post was last modified: 20 Dec 2012, 19:59 by Julia Lilith Potter.)

Ochii sai migrara pe a treia pagina a ziarului, apoi, nedescoperind nimic care sa merite citit, pe a patra, unde se afla rubrica de anunturi de angajare. Privirea i se opri asupra unui post vacant la Departamentul Misterelor in cadrul Ministerului Magiei. Indeplinea cerintele specifice cu brio, deci se concentra asupra numelui persoanei de contact, careia trebuia sa-i trimita aplicatia. La Mistere, avea o oarecare sansa de a afla, sau macar de a intui cat de cat secretele ce se gaseau in spatele sumbrului anunt despre atacarea lui Harry. Aproape ca i se stersese din minte ca trebuia sa ramana in Anglia numai temporar, aceasta ipoteza picase din clipa in care citise titlul articolului-bomba. Apoi, dadu pagina pana la anunturile de vanzare-cumparare, citind in graba despre o casuta chiar de pe Aleea Diagon, cam de aceleasi dimensiuni cu cea din satucul scotian. Incerca sa retina si numele vrajitoarei care vindea casuta, apoi privirea ii ramase in gol (aparent citind despre o pisica disparuta), calculand mintal daca ea si Draco aveau suficienti bani ca sa-si permita casuta, fara sa o vanda pe cea pe care o detineau deja. Si totusi...oare nu era prea riscant ca ei sa se instaleze in mijlocul vrajitorimii,unde oricine le-ar fi putut afla numele, ar fi putut afla cine sunt? Trebuia, mai intai, sa se sfatuiasca bine cu Draco in aceasta privinta. Nu isi permiteau nicio greseala, nu isi permiteau sa fie descoperiti. Si nu doar de catre Harry.

" Mi se pare ca va cunosc de undeva. "

Simti,efectiv, cum i se pune un nod strans in gat. Inghiti in sec. Oare se transforma la loc. Isi privi, intr-o uitatura grabnica, mainile. Formatul diferit al unghiilor ii infirma sumbra ipoteza ca pe fruntea ei s-ar putea afla acum legendara sa cicatrice, inlocuind albul de marmura al actualei sale deghizari. O vazu pe fata ca zambeste, asa ca ii zambi si ea, usor jenata. "Ei, sigur nu de la Hogwarts. Cred ca absolvisem de ceva timp cand ai intrat tu, draguta." chicoti scurt la autoironia catre varsta ei, nu foarte inaintata, totusi. " E ca si cum as avea in fata mea o prietena foarte draga din Casa Rosie. Presupun ca e vorba de trasaturile pe care Cercetasii le impart. " Zambetul i se largi, parinteste, si isi termina cafeaua dintr-o sorbitura, impingand usor farfurioara de portelan, cu tot cu ceasca. "Intr-adevar, casele ii aduna pe cei ce se identifica, cel putin relativ, din punctul de vedere al caracterului. Si psihicul se reflecta oarecum in fizic, fie ca vrem sau nu..." vorbi cu blandete, facand un semn scurt catre chelner si cerand, tura aceasta, un ceai si doua prajituri cu crema de vanilie, pentru ea si companioana sa.

**Ema Snow** · 20 Dec 2012, 21:17

Gandurile ei alunecara fara de voia sa in directii vechi. Nu stia exact ce pronise intregul fir. Poate ca erau secretele presupuse ale Ministerului, poate ca era o conexiune intortocheata in mintea sa, poate ca era doar o rabufnire veche a constiintei. Dar, oricare ar fi fost motivul si factorul declansator, Ema se pierdu pentru o clipa in amintiri nedorite.

Nu putea sa ajunga prea departe.
Daca ar fi fost singura, poate ca ar fi castigat ceva teren, dar schiopatand cu un picior lovit si luptandu-se pentru a-l cara pe [i]el storsese toata energia din ea. Lipsa de mancare, apa si somn deja o secatuise. Dar padurea din jurul ei urla incarcata cu inamici periculosi, asa ca oprirea nu era o optiune. Situatia era prea dificila pentru asta.
Ema se oprea numai pentru a tusi ocazional - se parea ca focul de tabara se intinsese prin padure, aprinzand-o oriunde putea. In timp ce asta cauza o distragere perfecta si oferea ceva acoperire, ingreuna de asemenea vederea, iar Ema se temea ca o sa-si piarda directia daca mergea orbeste dupa instinct.
S-a oprit pentru a tusi iar. Nici nu indraznea sa se gandeasca la ce putea face fumul plamanilor deja torturati ai amicului sau. Si chiar si asa, nu s-a gandit deloc la el. Nu putea. Pur si simplu nu putea. Nu lasa nici macar un gand sa-i acapareze atentia, deoarece ar fi paralizat-o. Trebuia sa impinga totul la o parte din mintea ei pentru a putea functiona si nu o sa permita nimic pana cand nu se vedeau la o distanta sigura de fumul sufocant, inamici si alte pericole.
Asa ca Ema a continuat. Era dureros si devenea din ce in ce mai greu. Lupta era aproape de final, putea sa simta asta cu fiecare fibra a ei. Totul se va termina curand. Asa ca Ema isi ignora durerea si continua sa mearga.
Dupa minute lungi ce pareau ore, genunchii ei cedara in sfarsit. Pur si simplu nu mai pareau sa o poarte mai mult, iar Ema se prabusi pe pamant, fata mangaiata de iarba. Un val de ura si ingrijorare o cuprinse in acelasi timp.[/i]

Tresari, iar privirea i se focaliza iar pe ceasca cu ceai din fata ei. Tanara clipi des, incercand sa se dezmeticeasca. Se uita inapoi la femeie, fortandu-se sa se concentreze pe discutie. Zambi.
" Nu ma mira. Tind sa observ ca majoritatea Soimenilor au niste trasaturi faciale destul de liniate, ca sa zic asa. Si parca impartasesc aceeasi privire, asa ca inteleg ce vreti sa spuneti"
Isi puse mainile in jurul canii inca fierbinti si mai lua o inghititura.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat 1 2 Next » //  / Sweet dreams are made of this...

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat
1 2 Next »
/ Sweet dreams are made of this...