Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ ~Escapada Nocturna~

Eram putin cam plictisita . Ma aflam pe Aleea Digon dar nu prea aveam ce sa fac ,de fapt nu am gasit nimic mai interesant de facut.
Plictiseala puse stapanire pe mine,acum aveam in mine o dorinta sa aflu ceva nou,sa fac ceva ce nu am mai facut niciodata...Ca de exemplu o escapada...Nocturna in Aleea Nocturn.
Imediat ce am ajuns acolo totul parea mai infricosator,vrajitorii pe care i-am intalnit acolo erau doar in robe negre fara nici-un insemn,nimic. Bezna totala. Totul parea atat de ciudat,de fapt stiam cum e aici,dar niciodata nu mai venisem noaptea. Ma gandeam ca va fi mai straniu. Dar dorinta de aventura abia acum o cunosteam mai indeaproape.
Tot mergand asa ,ma feream de cei cu robe negreu si ma uitam tot in spate. Astfel am lovesc de cineva...
-Auuu!,strig eu. Toata lumea se uita nedumerita la mine...

Eu eram numai una dintre umbrele care ocupau aleea.Mergeam inainte fara tinta,doar ma plimbam singura pe o strada care era pustie desii era umpluta de oameni cu ganduri intunecate ca noapte.
"-De ce sa nu fac ceva in noaptea asta ca sa fie mai interesant.Sa am o noua amintire. " mi'am zis in gand razand.

Ma uitam la stele si incepeam sa fredonez un cantec pe care mama o canta des cand eram mica.Un cantec ce aduce delirul unei toamne de neuitat.Brusc am luat privirea de la stele si am simtit ca cineva intra in mine.

"-Auuu!"a srigat o voce.La auzul vocii m'am dat in spate sa vad cine se afla in intuneric.O cunoasteam ,doar din privire,dar stiam ca este de la scoala.
"-Hei ce faci tu aici?"am intrebat eu un pic confuza.
"-As putea sa te intreb si eu acels lucru."raspunse fata.
"-Corect."am ras eu.Pana la urma ce putea sa faca.Facea ce faceam si eu.Se plimba cautand o nou aventura."-Si unde te pregateai sa te duci?"am intrebat eu dupa o scurta vreme de gandire.

Ma uitam la acea fata care imi parea foarte cunoscuta. In timp ce ma uitam prin jurul meu nu vedeam mai nimic,doar intuneric,intunericul care ne patrunde pe toti. In timp ce ascultam intrebarea fetei ma gandeam ce sa ii raspund. Adica nu as fi mintit-o,nici nu am de gand sa fac asta,dar cu siguranta va rade de mine cand ii voi spune ca nu stiu ce fac aici,ca am venit aici dornica de aventura..Totusi mi-am incercat norocul si i-am raspuns fiindca se vedea clar ca astepta un raspuns din partea mea:
-Eu..Am venit aici fiindca vreau sa fac ceva nou! Sa ma plimb noaptea aici. Nu stiu,probabil ca aventura m-a impins sa fac acest lucru.. Dar tu? Tu ce cauti aici?
Apropo ma numesc Rosalie Andrews,prietenii imi spun Rose. Si sunt la Ochi-de-Soim,anul VI..Tu?
In timp ce asteptam raspunsul fetei ma uitam la cerul care acum parea atat de mohorat incat mi-am luat imediat privirea de la el,nu imi placea sa vad cerul intunecat,imi placea doar cand era senin,cand avea sentimente calde de transmis...

"-Sunt Layla Wong,anul II,Astropufi. "i'am raspuns foarte scurt si la obiect.Desii nu prea parea avem o energie imensa in mine si ma straduiam sa stapanesc emotia si energia.Eram dornica de o aventura,si dupa cum se vede nu eram singura.
"-Nici eu nu stiu ce fac aici.Ma plimbam cu pasi de tango pe astfaltul incins si visam cu ochii deschisi."am zis eu razand.Nu stiam daca acuma o sa rade de mine sau nu,dar mai bine zic repede ceva ca sa deviez de la subiect.
Ma uitam in spate la drumul lung care parea ca un tunel ce nu se mai termina.Luna plina stralucea pe cer.
"-Cand e luna plina am impresia ca sunt intr'o alta lume unde nu exista realitate."ma gandeam eu.Aceasta noapte avea sa aiba o aventura de neuitat.Mi'am pus degetele in parul meu cret si am incceput sa ma joc cu ele.In acest timp ma gandeam cum as putea sa intreb daca Rose vrea sa vina cu mine.Nu eram genul de fata timida in totalitate,dar imi lua ceva timp sa ma acomodez cu oamenii.
"-Deci Rose,daca tot a dat norocul sa intrii in mine,nu vrei sa vi cu mine intr'o aventura?Ne puteam cunoaste mai bine."am zis eu intr'un final."Si sa devenim prietene."am gandit eu mai departe fara sa auda Rose.

-Da,bineinteles,Layla!,i-am raspuns eu entuziasmata. Deci se pare ca nu sunt singura care doreste sa se plimbe pe Aleea Nocturn,unde normal nu am fi avut ce cauta. Toata lumea se uita ciudat la noi. Sigur si-au dat seama ca suntem doar niste eleve de la Hogwarts care acum nu au ce face si isi cauta probleme. La acest gand am chicotit, dar totusi daca asta si facem? Speram ca nu,eu nu imi cautam probleme,dar ma plictisisem de strazile pe care le vizitez des si aveam de gand sa aflu necunoscutul,sa ma plimb pe undeva pe unde nu am mai fost decat foarte rar. Ma uitam pe furis la tot ce ma inconjura,totul parea atat de ...negru,de lipsit de viata,lipsit de culori. Voiosia cu care eram obisnuita zilnic la Hogwarts disparuse acum ,momentan ma aflam intr-o lume plina de chestii Intunecate,care cu siguranta pot fi ascunse in orice cotlon a acestei strazi. Oricum,aveam de gand sa fac ceva...Aveam de gand sa ma plimb mult timp prin aceste locuri. Daca se va putea,voi incerca sa si descopar ceva ce mereu a fost ascuns..Fiindca orice lucru de aici poate ascunde un lucru mai de temut,mai Intunecat,mai inspaimantator. Doar gandul la acel magazin cu o reputatie mai cunoscuta de stil Intunecat ca sa zic asa ma apuca un fior pe sira spinarii.Totul era pentru mine o noua aventura,pentru mine totul semnifica ceva nou,ceva nemaintalnit.
Un om cu pelerina neagra ma prinse de bratul stang si am simtit ca ma durea,dar nu i-am dat importanta. Nu vroiam sa imi caut probleme cu partea Intunecata. Aici cautam doar ceva de facut,ceva de aflat. Setea de cunoastere a partii Intunecate ma mistuia pe dinauntru acum...Of,daca m-ar vedea Jake ce fac acum...De fapt,daca ma gandeam mai bine,cu siguranta ma vede...M-am uitat la cer si mi-am spus in gand"Te iubesc! Sa nu te superi pe mine! Promit ca nu ma bag in belele!" . Apoi i-am trimis un sarut spre cer,pentru ca stiam ca el il va prinde. O picatura care parea de ploaie cazu pe fata mea,dar de fapt era o lacrima,o lacrima care simboliza iubirea noastra mai presus de orice!

M'am uitat la cer si vedeam cat de intunecat este.Ma gandeam la posibilitatile pe care le am,si imi aminteam diverse lucruri ce s'au intamplat in acesti doi ani.Aventurile niciodata nu au lipsit din viata mea.Ma'am uitat la Rose si vedeam o picatura de apa.Se vedea ca era o lacrima curata.De'a lungul timpului am invat sa imi inec urletul in aerul incins,sa plang fara sa spuspin si sa zic numai ce altii vor sa auda.De unde veneam eu nu era permis sa visezi la lucruri marete,dar totusi....uite....ma aflu aici.Sunt inconjrata de prieteni,aventura si vise permise.M'am uitat si eu la cer si m'am gandit la mama care ma privea de acolo de sus.Stiu ca acolo este o lume mai buna pentru toti.O lume unde esti egal cu toti,si nu existe diferente.
"-Eu atunci ma uit la cer cand visez sau imi aduc aminte de cineva drag."i'am soptit subtil catre Rose.
Ea ma privea in ochi,dar nu a raspuns.In ochii ei se vedea o oarecare tristete.Am continuat sa mergem pe alee in liniste.Intunericul si'a intins bratele peste aceste drumuri.Totul parea sinistru,si era o lume necolorata de nici un fel de bucurie.Oamenii ,daca pot sa ii numesc asa,nu isi ridicau privirile de pe astfalt.In fata mea s'a ivit o piatra si din greseala am dat cu piciorul in ea.S'a rostogoli si s'a oprit langa o strada ingusta si mai intuneacata decat restul spatiului.Se parea ca razele lunii nu reusesc sa patrunda si ca lumina este absprbita.M'am oprit pentru un moment si m'am uita la Rose.Si ea s'a oprit in acels timp cu mine.Eu ma uitam la ea si invers.
"-Acum ce facem?"

Lasand gandurile mele deoparte si dandu-mi seama de intrebarile pe care mi le-a pus Layla.
-In primul rand iti voi raspunde la ceea ce mi-ai spus. Da,si eu privesc cerul doar cand ma gandesc la ceva special. Ceea ce iti voi spune nu stie toata lumea,nu stie oricine,dar iubitul meu,Jake a fost ucis si mereu ma uit la cer iar el imi trimite semne ca exista ,ca inca ma iubeste. Stii,intre noi a fost o legatura puternica. Mai presus de orice. Mereu am fi fost in stare sa ne aparam unul pe celalalt.
Gandurile la aceste vechi amintiri ma facura doar sa suspin din nou. Era clar ca durerea inca nu ma parasise,ar fi fost prea..repede,prea ciudat. Si oricum niciodata nu voi face asta. Mereu va fi ascuns in cel mai important coltisor al sufeltului meu. Si el si Asla.
-Iar in legatura cu ce face acum... Eu stiu? Mergem pe aceasta straduta...?
Ma uitam la Layla,apoi la straduta,apoi din nou la Layla asteptand sa imi dea un raspuns....

Ma uitam si eu la fel de nedumerita ca si Rose.Intr'un fel as merge pentru aventura,dar nu vreau sa intru in bucluc.Ma uitam la strada ingusta si mi'am facut curaj sa zic.
"-Hai sa intram.Nu avem ce pierde."am zis eu cu incredere,desii increderea mea era la zero.
Am pasit impreuna pe pietrele micute a strazii incercand sa nu facem prea mult zgomot ca sa nu atragem priviri.Era un loc ingust,deabea incapeam noi doua una langa alta.Incercam sa ma uit la Luna,dar nu se vedea decat o bucata mica.Luna imi dadea putere,si simteam ca pot face orice intr'o zii cu Luna plina.Razele Lunii erau doar niste sclipituri micute care mi se reflectau in ochi.Cu Luna o simteam mai aproape pe mama.

~Amintire~

"-Mama mi'e frica."
"-De fiecare data cand ti'e frica uitate la Luna.Daca e plina inseamna ca poti sa faci orice pana a doua zi cand dispare.Daca e Semi-Luna inseamna ca poti sa incerci sa faci tot ce poti,pentru ca mai are loc sa se umple."
"-Si daca si asa mi'e frica?"
"-Atunci uitate drept inainte si canta un 'cantec rosu'."

~Revenire~

Ar trebuii sa cant un 'cantec rosu'.Mama zicea 'cantec rosu' la acele cantece care erau in stare sa iti linisteasca suflteul.Ma uitam inainte si fredonam.Ma uitam la Rose sa vad daca a observat ca energia mea s'a schimbat,dar mergea inainte fara sa se fi uitat la mine in acel moment.

Am mers inainte incercand sa fiu cat mai curajoasa. Micile luminite pe care le oferea luna ma impulsiona sa inaintez. Cu ajutorul lunii oricine pare mai puternic,mai stralucit,mai entuziasmat de orice il inconjoara,dar uneori si nedumerit,speriat. M-am oprit deodata fiindca nu mai auzeam nici-un pas in urma mea . Cand m-am intors am observat-o pe Layla care privea cerul nestingherita. Imediat mi-am dat seama ca probabil comunica cu mama sa. Si eu faceam astfel cu Jake,probabil acum mama Laylei ii trimitea acum semne ca se afla langa ea si o incurajeaza. Nu am vrut sa o deranjez ,asa ca am asteptat cateva minute intoarsa spre ea pana a terminat de meditat. Deodata se uita la mine,mi-am dat seama ca se trezea din visare...Se uita la mine si incet-incet ma ajunse din urma...
-E frumoasa luna,nu-i asa?,am intrebat-o eu zambind.

"-Da!Luna poate sa straluceasca mai mult decat si'ar putea imagina lumea."am zis eu chicotind incet.
Am inaintat fara sa mai spunem nimic.Linistea a cuprins fiecare coltisor din acel loc,parca a vrut sa arate ca nu exista viata pe o strada ca asta.Mi'am fixat privirea drept inainte si intr'un colt indepartat s'a auzit ceva.Amandoua ne'am oprit din mers si socate am privit in intuneric.Nu avem rost sa stam si sa privim pentru ca lumina Lunii numai reusea sa patrunda.Era o bezna totala de unde aveai impresia ca nimeni nu poate sa scape.Universul a inceput sa se invarte in jurul meu,si ca un film vechi au curs amintirile placute in viata. "De ce numai amintirile placut?".Nu prea stiam ce sa fac asa ca am asteptat ajutorul din partea lui Rose.Dupa cateva minute inca stateam nemiscate parca amandoua asteptam ajutor de la una la alta.
Corpul conturat in bezna s'a ridicat si a pasit afara din umbra.Avea o pelerina neagra,un baston alb si un lantisor care stralucea in intuneric.
"-Cine este acolo?"am intrebat eu de frica.Genunchii imi tremurau si cu o mana strangeam de bacheta mea.
"-Stati linistite dragilor!"a spus o voce de femeie blanda.Nu parea sa fie un dusman sau sa aiba ganduri intunecate,dar ma speria.Era atat de misterioasa incat nu isi arata fata.Oarea avea ceva de ascuns?