Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 12 13 14 15 16 Next »

/ Eu ºi el - Original, vampiri -

M-am gândit sã îmi postez fanficul pe acest site. Sper sã vã placã ! Criticaþi.. DUR.

Eu ºi El - Original -


Lanþuri de cupru mã þintuiau pe porþiunea peretelui îngust dintr-o camerã micã, cufundatã în întuneric. Mi-am întors slabitã capul într-o parte ºi în alta, dar tot ce am putut sã disting erau niºte oglinzi ce îmi arãtau imaginea mea. Brunetã, cu pãrul pânã la umeri ºi cu ochii de culoarea caramelului, ce abia se distingeau în întunericul profund, chiar dacã aveau o culoare aprinsã. Încheieturile mâinilor mele sângerau ºi erau rãnite, dar eu nu simþeam nici o durere. Pielea mea aproape transparentã era plinã de vânãtãi ºi zgârieturi, iar fruntea mea era scãldatã în sudoare ºi sânge ce se prelinse pe faþa mea, cãzând pe jos. Doar acum simþeam durerea, înþepãturile ºi aerul greu din camerã, ca ºi cum zgomotul fãcut de picãturile roºii mã treziserã din visare. Am început sã mã zbat ºi sã trag de lanþuri în zadar. M-am uitat din nou la oglindã, zâmbind sumbru ºi fãrã chef. Aveam o rochie neagrã, fãrã bretele ºi picioarele îmi erau desculþe. Rochia era pãtatã de sângele meu, fãcând-o sã parã pictatã de un artist celebru. Niºte paºi se auzirã venind în direcþia mea, ºi eu am întors capul dinspre oglindã. Din umbrã apãru un tânãr de vreo douãzeci de ani, îmbrãcat într-un smoching negru. Pielea lui era albã, iar buzele lui se arcuirã într-un zâmbet, dar ochii lui inspirând curiozitatea absolutã. S-a apropiat de mine ºi s-a uitat la faþa mea, la pãrul meu plin de sânge ºi la lanþurile ce mã þineau. Am observat imediat ochii lui albaºtrii ºi pãrul roºcat, ce stãtea vâlvoi acoperindu-i fruntea latã. A ridicat o mânã ºi ºi-a plimbat degetele lungi prin pãrul meu, mânjindu-se de sângele roºu, iar apoi ºi-a trecut degetul pe buzele mele, zâmbind sumbru. Mâna îi era rece ºi parcã irealã, dar îmi plãcea atingerea lui ca de catifea. Am tremurat, dar nu de frig ºi m-am uitat din nou la ochii lui albaºtrii ce mã fascinau ºi înfiorau în acelaºi timp. ªi-a retras mâna încet, uitându-se fascinat la sângele meu roºu, apropiindu-ºi mâna de faþa lui ºi mirosind-o încet. A atins cu buzele mâna lui ºi apoi ºi-a lins buzele, zâmbind din nou sumbru. S-a aplecat înspre picioarele mele ºi le-a lãsat libere din strânsoarea ca de fier, iar eu am tresãrit la atingerea lui rece. Apoi mi-a lãsat mâinile libere, iar eu am cãzut în braþele lui, roºiind ca racul. El nu fãcea nimic, doar mã susþinea. Trecuse aproape un minut, iar eu nu reuºeam sã spun nimic. Mi-am închis ochii ºi am aºteptat sã facã el sã facã ceva, sã mã dea la o parte sau sã mã lege din nou în lanþuri. Am simþit cum se miºcã încet, poate crezând cã am adormit în braþele sale, ºi mã îmbrãþiºã, cu mâinile sale reci, dar protectoare. Mã simþeam atât de bine la el în braþe, chiar dacã era rece ca gheaþa. Mã strânse ºi mai tare, parcã vrând sã mã strângã în braþe la nesfârºit, sã-mi simtã cãldura corpului ºi pielea finã, mãtãsoasã. Am respirat din ce în ce mai uºor, nefiind nervoasã sau speriatã defel. Am început sã alunec în lumea visurilor, abia simþind când el mã duse afarã din camera întunecatã.


*

Stãteam la cãldura unui aºternut pufos, bandajatã. Capul meu mã durea puþin, bandajele fiind albe, semn cã se oprise sângerarea abundentã. Încheieturile mele erau normale, fãrã nici o zgârieturã sau loviturã pe ele. M-am ridicat în fund, dar miºcarea mã ameþise, aºa cã am mai încercat odatã, mai încet. Stãteam într-un pat moale, cu bare de metal de o parte ºi alta a patului ºi cu o noptierã în stânga mea. Mi-am întoars capul prin camerã ºi am vãzut un dulap mare, o oglindã ºi un fotoliu rupt. Nu ºtiam unde sunt, dar ºtiam cã mi-e foame ºi sete. Pe noptierã era un bol cu supã fierbinte de pui ºi o lingurã, lângã ele fiind scris un bileþel. L-am desfãcut ºi am vãzut un scris ordonat ºi apãsat. Mesajul era pãtat de puþine pete roºii, iar când le-am atins am vãzut cã sunt uscate ºi cã erau pete de sânge. M-am speriat, ridicându-mã brusc ºi recitindu-l de multe ori :


Doar atât îþi pot spune : sunt un ... nu te speria, stai jos, respirã.. vampir.. Nu, nu þi-am fãcut nimic, cine te-a þintuit în lanþuri e Kroé .. Îþi voi povesti totul dupã ce vin.

La lãsarea serii.
J.


Am pus bileþelul pe tavã ºi m-am uitat suspicioasã la supa de pui ce începea sã se rãceascã. Nu mai puteam rezista, aºa cã m-am aruncat asupra bolului ca un lup asupra unui miel neajutorat. Nu am lãsat nimic în farfurie, dupã care am început sã mã uit mai atent la camerã. Dulapul avea cioplite niºte chipuri in lemn ºi niºte modele ciudate. Avea culoarea caramelului, ca ºi ochii mei, ºi mânerele aurii. Am atins dulapul ºi am simþit lemnul fin, ca ºi aºternuturile patului. Geamul avea jaluzelele trase ºi era lângã dulap. Printre jaluzelele albe intrau raze calde, ce luminau camera ºi mã mângãiau pe faþa zgâriatã. M-am uitat printre jaluzele ºi am vazut cerul albastru, unde niºte pãsãri stropite cu multe culori fluierau intens ºi pãmântul rece, umed, parcã dupã o ploaie de câteva zile. M-am îndepãrtat de geam ºi m-am aºezat în pat, fiind plictisitã de camerã. Am început sã mã uit la pat, barele de metal nu erau prea înalte, iar plapuma avea litere împrãºtiate pe toatã suprafaþa ei albã. Perna avea scris un nume ciudat, care nu l-am putut citi. M-am aºezat confortabil ºi am adormit din nou, visând lucruri fantastice.


*


O bãtaie uºoarã în uºã mã trezi din visurile mele. Roºcatul intrã, uitându-se la faþa mea ºi începând sã râdã. Râsul lui era unul fericit, iar eu am început sã zâmbesc. Se opri din râs ºi faþa îi deveni serioasã, ochii îngustându-i-se. Se apropie de mine ºi se aºezã pe marginea patului, dupã ce aplecã barele cu ajutorul unei manete de sub pat. Mi-a luat mâna stângã într-a lui ºi a strâns-o puternic, în timp ce eu roºeam în obrajii zgâriaþi. Îmi imaginam cât de penibil arãtam, capul bandajat ºi faþa plinã de zgârieturi.

- Deci.. Chiar eºti vampir ? Am spart eu tãcerea uitându-mã în ochii lui albaºtrii.
- Am putea spune cã da... rãspunse el, neschimbându-ºi expresia feþei.


Nu am spus nimic câteva minute, eu fiind cea care am spart tãcerea cu o întrebare ce mã fãcea sã înnebunesc dacã nu o spuneam.

- ªi ce ai de gând sã faci cu mine ? Am spus eu trãgându-mi mâna dintr-a lui.
- Þi-am spus, te protejez de Kroé , rãspunse el sec.
- ªi el ce vrea de la mine ? Am spus eu enervându-mã.
- Sângele tãu... spuse el lãsându-ºi capul în jos.
- ªi presupun cã tu nu îl vrei... am spus eu derutatã ºi nervoasã.
- Pãi.. Mai bine sã îþi spun întreaga poveste. Eu sunt Joseph Kloss ºi tu eºti Katheline Troe...
- ªtiam deja cum mã cheamã.

Începea sã mã enerveze. Foarte mult.

- Eu sunt un vampir, Katheline. ªi el e la fel. Noi vânãm oameni. ªi el e înnebunit dupã fetele ca tine.
- Ce explicaþie.. strãlucitã.. am spus eu dându-mi ochii peste cap.
- Alta nu pot sã-þi dau acum, se scuzã el bosumflat.
- Eºti cam imatur pentru vârsta ta, ºtiai, domnule Kloss. Iar acum aº vrea sã plec din locul ãsta...
- Nu pleci nicãieri, spuse el apucându-mã strâns de braþ ºi forþându-mã sã mã întind din nou pe pat.
- Domnule Kloss, mai bine lasã-mã în pace ! Am rãbufnit eu nervoasã. Tot ce spui e o minicunã ! Ha, vampirii nu existã ! Mã înºelam amarnic. Dovedeºte-mi cã eºti vampir ! Am spus eu arãtând cu degetul gâtul meu.
- Amarnicã greºealã... a spus el, ochii devenindu-i inexpresivi, iar de sub buze se ivirã niºte canini albi, strãlucitori. M-am uitat la el plictisitã, cãscând ºi strâmbându-mã.
- Asta e tot ce poþi ? Am spus eu uitându-mã neinteresatã la caninii lui.


Fãcusem o greºealã amarnicã. În clipa urmãtoare, Joseph mã ridicã ºi se uitã la mine inexpresiv, dar intens. κi dezvelii caninii ºi mã atinse cu ei pe gât, fãcându-mã sã tremur. κi ridicã capul ºi se uitã înfometat la gâtul meu ºi apoi îºi introduse dureros colþii în carnea mea, iar eu auzeam sunete atunci când îmi lua sângele din corp.. Se opri, cu jumãtate de faþã pãtatã cu sângele meu vãrsat.

- Îmi..îmi... pare rãu... spuse el lãsându-mã jos ºi cãzând în genunchi, apucându-ºi faþa în palme.


Mi-am pus mâna la gat ºi m-am aplecat înspre el, îmbrãþiºându-l strâns. Îmi dãdeam seama cât de trist era, chiar dacã eu îl provocasem.. κi întoarse faþa pãtatã cu sânge înspre mine ºi am rãmas fascinatã de frumuseþea lui, chiar ºi sub masca de sânge.. Mi-am apropiat capul de al lui ºi l-am sãrutat atentã pe obazul pãtat, vrând sã îl fac sã înþeleagã cã îmi pare rãu.

- E vina mea, am spus eu zâmbind chinuit. Durerea de la gât era insuportabilã.


Dintr-o datã am cãzut pe jos, neputându-mã miºca. Simþeam cum corpul îmi paraliza de la gât, iar camera se învârtea. Am leºinat în braþele lui Joseph.