Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 9 Next »

/ Eu, gandurile mele si inca cineva

De ce? O intrebare simpla care avea o multime de raspunsuri. Care era oare cel de care avea nevoie Anaella? De ce oare trebuia timp de cateva luni sa fie separati? Un timp foarte lung pentru ea. Noaptea se ascundea pe ici pe colo si plangea gandindu-se la un singur lucru, dorul pentru ce mai importanta persoana in acel moment. Niciun contact cu persoana respectiva pentru o perioada de mai mult de o luna era un chin, o tortura mai mare chiar si decat blestemul "Crucio". Ar fi acceptat bucuroasa sa fie blestemata si chinuita decat sa mai stea inchisa in gandurile sale.

Cu toate ca afara era o vreme deosebit de frumoasa, Anaella era foarte trista. Un singur loc de la Hogwarts ar fi putut-o linisti putin, si anume lacul.
Cercetasa iesi prin portretul Doamnei Grase si porni spre lac.
Se aseza la umbra copacului umbros, ridat de trecerea timpului. Timp de cateva momente nu se mai gandi la acel gand care o facea mereu sa planga, ci se gandi la momentele frumoase alaturi de prietenii ei. Atata distractie. Nici nu-i venea sa creada cum atata bucurie s-a transformat in atata tristete in mai putin de o saptamana. Ar fi dat orice sa mai traiasca macar odata acele momente pline de fericire.
Oare cum s-a transformat Anaella din fata aceea vioaie si plina de fericire, entuziasm si voie buna intr-o epava trista.

Era un cer senin , fara nori , dar Eliza stia ca lipsea ceva . Ceva foarte important . Oare eu ? se intrebase ea . Se afla intr-un copac din padurea interzisa , in varful acestuia , privind stupefiata cerul . De ce am senzatia ca am fost uitata ? Pierduta ? Poate din cauza unor prieteni ? Isi scuturase capul , gandurile acesteia se risipisera imediat . Se prinse de o craca , apoi de alta si aterizase pe pamant . Cu capul aplecat , iesise din Padure . Oare unde sa merg ? Si ce am sa fac ? O sa raman iar singura ? Mai bine merg la Lac . Acolo ma simt cel mai bine , mai ales ca ma voi catara si in copac . Cu pasi lenti , se indreptase spre lacul albastrui . La copacul ei preferat , zarise o persoana ce statea in preajma acestuia . Ia te uita , inca o persoana singura . Mai bine ma duc la ea . Cu ochii tinta spre fata , isi marise pasii , si in scurt timp era in dreapta sa .
Cu o voce domoala, calma o intreba :
Salut ! Ce faci ? Esti singura ? zise , privind in jur dupa o alta persoana . Dar nu era nimeni .

-" Da... sunt singura... sunt singura, singurica, plina de gandurile mele enervante!" apuse Anaella pe o voce ragusita. Se vedea bine ca nu mai scoase un cuvant de multa vreme. "Imi pare rau nu am vrut sa spun asta... trebuie sa invat sa-mi controlez sentimentele... apropo tu nu esti Eliza, fata din Aripa Spitalului de atunci cand am cazut pe scari? "
Anaella o mai examina un pic pe fata si era aproape sigura ca ea era, dar in starea in care era nu ar fi fost o surpriza sa aiba vedenii. Anaella incerca sa schiteze un zambet catre noua venita, dar nu prea reusise. Se uita la fata fetei cu ochii ei rosii ca para focului. Nu mai era aceeasi fata ca acum doua saptamani.
Fara sa-si dea seama Anaella isi intoarse privirea catre copacul batran. Amintirile ii dadeau navala prin minte. Cum se urca ea in copac, ca o maimutica, cum facea concursuri cu prietenii ei. Peste cateva secunde de gandire nu mai suporta. Doua picaturi de lacrimi fierbinti se prelinsera pe obrajii rumeni. De ce? Oare de ce atata durere doar pentru o persoana?

Un sentiment ciudat de tristete , dar din cea sufleteasca , pusese stapanire pe Eliza . Isi aducea foarte clar aminte de intalnirea cu cele 3 fete in Aripa Spitalului , dar nu vroia sa se gandeasca la asta. Acele ameteli si mai ales , acele vise , care nu erau deloc vise ci chiar cosmaruri , si mai ales , extrem de groaznice , inca si atunci ii dadeau fiori pe sira spinarii . Vroia sa scape de acele momente de terorizare , daca stia cum , insa pe moment , va trebui sa traiasca astfel . Cuvintele fetei o uimira ,,singura singurica '' Parca as fi eu , la varsta de 12 ani , cand nu aveam nicio prietena si stateam ascunsa intr-un loc ingramadit , iar toate momentele nefericite , anume acelea in care parintii mei ma faceau sa sufer , aparitia surioarei mele pe lume , distanta familiei ei fata de mine . Ma terorizau . Dar acum am plecat din acel iad , sau ii pot spune chiar infern . , isi zise ea , privind-o pe Anaella , care privea copacul . Se uita la ea foarte atent . Numai semana deloc cu acea fata care avusese probleme in Aripa Spitalului . Parea .. foarte trista . Elizei ii veni sa planga , ii simtea tristetea , suferinta si apoi , ii vazuse cum doua lacrimi cristaline ii curgeau lent pe obrajii ei . Vroia sa o ajute sa se calmeze , sa o consoleze , dar nu se simtea in stare . Alte amintiri patrunsera in mintea ei , vazandu-se din nou pe ea , ea cea mica si inofensiva , ea cea ignorata , ea care plangea in cel mai intunecat loc . Dar isi aruncase amintirile in bezna , numai vroia sa le mai vada niciodata . Isi revenise complet si se apropiase de fata , asezandu-se pe iarba . Cu o mana usoara , ii stersese lacrimile , privind-o cu o fata blanda si calma :
Calmeaza-te ! Poti sa ai incredere in mine , zi tot ce ai pe suflet . Poate te pot ajuta . Eliza stia ca cea mai buna modalitate de a fi calmat o persoana umana era cea a descarcarii . Omul trebuie sa-si verse nervii / tristele asupra cuiva , indiferent daca este o fiinta vie sau poate moarta , macar vorbea cu cineva .

"Oare sa-i spun? Nu cred ca ar trebui sa o ingreunez pe Eliza cu problemele mele dureroase si in plus poate va crede ca sunt mult prea nerabdatoare ca sa astept" gandi Anaella. "Dar totusi..."
-" Ok uite ce s-a intamplat... In vacanta de Paste am mers la bunicii din partea tatalui-Incuiati- acolo am multi prieteni printre care o fata Emy- de varsta mea - si doi baieti mai mari Harry- 13 ani Josh-15 ani. Am petrecut foarte bine impreuna am jucat fotball, ne-am tachinat, ne-am distrat. In fine in vara eu am fost impreuna cu Josh... probabil tu nu stii nu erai pe atunci la Hogwarts dar acolo am stat toata vacanta, dar la sfarsitul ei eu si Josh ne-am certat urat rau de tot... ne-am despartit... si toate alea... acum ne-am impacat dar parintii mei nu mai il accepta deoarece a facut in vara tot posibilul sa ma raneasca. Acum s-a schimbat mult dar parintii nici nu vor sa auda... mai ales ca parintii lui nu sunt tocmai...... regele si regina Angliei. Acum suntem din nou impreuna dar in secret si mi-e dor foarte tare de el. Nu mai suport... Mai am de asteptat o luna... o luna foarte,foarte lunga...." spuse Anaella iar pe tot parcursul discutiei lacrimile ii siroiau. Atata durere pentru o fata asa de mica... doar 12 ani. " Iarta-ma daca te-am plictisit cu problemele mele... si te rog din inima sa nu spui nimanui nimic! "

Cat iubesc probleme astea cu dragostea ! isi zise Eliza , ascultand-o pe Anaella . Tonul ei o uimea , dar si mai mult povestea . Se astepta sa ii spuna probleme gen pierderea unui animal sau chiar profesori dar nu , era povestea unui prieten drag ei . Eliza incerca sa isi puna la cap un plan . Cred ca stiu cum pot sa o ajut !
Asculta , in momentul de fata esti la Hogwarts , deci , parinti tai nu sunt aici . Te poti intalni pe ascuns cu acel baiat , Josh parca , daca vrei te pot ajuta sa iesi din scoala , sau sa te scap de la ore . Va intalniti ori la Hogsmeade ori la Urlet de Noapte si puteti vorbi cat doriti . Dar inainte de toate trimite-i un mesaj prin via-bufnita . Presupun ca stie ca esti vrajitoare , nu ? Si fi sigura , nu voi spune nimanui si nu m-ai suparat sau m-ai plictisit .
ii spusese fetei , avand un zambet incurujator , si dandu-i o batista .

-" Da stie ca sunt vrajitoare si cred ca nu este o idee rea deloc. Iti multumesc mult! " spuse Anaella cu o urma de speranta in glas. Cateva raze ale soarelui se ivesc prin negura noptii, plina de suferinta. Nu-i venea sa creada... dupa atata plans si tristete o raza plina de speranta se ivea in viata ei.
Vedea acum o prietena adevarata in Eliza. Nu se putea sa o tradeze. De obicei Anaella isi dadea seama cand cineva mintea sau nu. Sigur Eliza era o fata buna si miloasa.
-" Si deci, Eliza...tu de ce ai venit aici? " o intreba Anaella pe Viperina.
In timp ce astepta raspunsul se gandi: " In urma cu cateva minute am crezut ca nimic nu mi se mai poate intampla mai rau de atat si acum sunt plina de speranta! "

Pe Eliza o apucase rasul . Un zambet larg aparuse pe chipul ei trandafiriu .
N-ai pentru ce ! ii raspunse . Ii placea sa vorbeasca cu ea , chiar daca era la Cercetasi . Cel mai mult Eliza ura , dupa parintii ei care se aflau pe primul loc , faptul ca toti elevii se caracterizau dupa casa . Daca Viperinii sunt vicleni si rai asta inseamna ca toti trebuia sa fie asa . Dar Elizei ii placea sa intoarca lucrurile si traditiile cu susul in jos . Vocea fetei o readusese in realitate . ,, Si deci, Eliza...tu de ce ai venit aici? ''
Eliza ii luase ceva timp pana sa puna toate cuvintele cap la cap .
Pai.. m-am saturat sa stau in Padurea Interzisa si imi veneau fel si fel de amintiri idioate . Asa ca , m-am decis sa plec de acolo si sa privesc lacul sub copacul acesta , unde stateam de obicei . Dar tu ? Din aceleasi motive presupun , nu ?

-" Din motivul asta: M-am saturat sa plang in castel deci am decis sa plang langa lac." raspunse Anaella cu o urma de amuzament in glas, dar acesta era adevarul, ciudat dau adevarat.
Cele doua fete incepusera sa rada copios pe seama tonului Anaellei.
-" Hey si totusi ce sa scriu? Ceva cen: "Draga Josh, in sfarsit am descoperit o cale sa ne intalnim. Tu vei veni aici la Urlet de Noapte si ne vom intalni acolo. O Viperina foarte draguta... - ii facu cu ochiul Elizei- ...ma va acoperi la ore si asa mai departe. Doar ea stie despre noi. Te pup. Ne vedem atunci. Trimite bufnita inapoi cu un raspuns. Cu dragoste, Anaella" spuse Anaella facand ghilimelele necesare in aer. Cam asa ceva? mai adauga cercetasa.
Anaella se gandea la ce tocmai spuse nu parea o formulare foarte proasta dar trebuia sa mai ceara cuiva parerea, si acea persoana era Eliza.

Eliza ascultase cu atentie mesajul scurt spus de Anaella . Suna cum trebuie dar na , parca lipsea ceva , putin mister , dupa gandurile Elizei .
Hmm..suna cum trebuiee intr-adevar . Dar stii , mesajele via-bufnite sunt receptionate de catre Minister . Pe unde lucreaza ai tai ? Sau mai degraba , esti cunoscuta de acestia , ma refer ca parintii tai sa aiba cunostinte cu cei din Mininster . Acesta e primul lucru . In al doilea rand poti sa ii trimiti asa mesajul , sa fie si putin codat , ca nu se stie niciodata cine pune mana pe ea inainte de destinatar : ,,Draga Josh(incepem asa )In sfarsit am reusit sa vorbesc cu profesoara McGonagall , stii , sefa casei in care apartin , ca sa merg la Urlet de Noapte , stii , locul acela bantuit , singurul din Marea Britanie , si stateam singura , asteptand sa vina o prietena . Sper sa ne mai vedem , desi stii ca parintii mei sunt foarte suparati pe tine deci nu avem nicio sansa . Dar presupun ca , de fapt nu . Mai vorbim .. Cu drag Anaella . Cred ca asa ar fi cel mai bine .. desigur , daca vrei poti sa mai modifici unde doresti . Nu ma supar , e doar o varianta . o asigura ea pe fata .