Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

1 2 3 4 5 Next »

/ Euphoria

• Un aer rece i trecu pe gatul cald, simtea deja vantul rece de toamna care se instalase pe tot tinutul. Purta pe ea o pereche de blugi, un hanorac fara fermoar rosu si o perech de tenesi albi.
  Isi lasa parul pe spate privind in sus, picurii de ploaie incetasera sa mai cada pe pamant ceea ce era perfect, avea timp sa se plimbe.
  I placeau plimbarile nocturne, mereu le adorase, o linisteau si in plus i dadeau oportunitatea de a fi singura si a-si face ordine in ganduri.
  Ofta si continua sa paseasca pe frunzele cazute jos si crengile la fel care scartaiu si se rupeau cand calca pe ele.
  Isi ciuli urechile si auzi cateva zgomote de pasi, isi scoase bagheta din buzunar si in momentul in care se intoarse se izbi brusc de o persoana. Cazu jos si isi puse mana la frunte, se ridica apoi de acolo si ridica in acelasi timp si privirea, era o tanara, insa in bezna aceea nici macar trasaturile nu le putea cunoaste.
  - Uhm scuze..sunt neatenta uneori. Murmura ea incercand sa se dezmeticeasca.

Da! O plimbare. Asta ii lipsea ei acum. Se uitase la ceas si era destul de tarziu, deschise geamul de la dormitorul sau, iar vantul o facuse sa-si inchida ochii. Se izbise de ea, iar parul sau zburase in toate partile. Surasul ii aparuse pe fata. Exact cum isi dorea ea. Putina racoare .. toamna isi reclama drepturile incetul cu incetul, era momentul in care un nou an scolar avea sa inceapa dupa o indelungata vacanta de vara, care .. ei bine, la ea nu fusese tocmai perfecta. Alungase gandurile rele si isi deschise dulapul cautand repede o pereche de blugi si un tricou. Chicotise brusc. Era clar ca avea nevoie si de un hanorac, probabil va si ploua .. [...]

"Auch! Hm, mie imi pare rau .. scuze. Si eu sunt neatenta de obicei." , raspunse Rosalie acelei voci dupa ce se ciocnise de acea persoana. Chiar se intreba .. oare o cunostea? "Lumos" , rostise Soimeanca avand nevoie de putina lumina.

• Defapt ea se izbea mereu de cateva cineva, ori ca era in padure, holuri, camere, bucatarie sau Hogsmeade trebuia sa se ciocneasca imediat de cineva cunoscut sau mai putin cunoscut.
  Isi musca buza inferioara si se ridica de acolo scuturandu-si hainele de pe ea, mereu se prafuia si era si alergica la praf.
  - Lumina imi intra in ochi. Spuse ea razand si apoi dadu bagheta tinerei in jos, o lasa mai bine zis in jos pentru a o vedea.
  - Rosalie? Murmura ea buimaca de cap observand-o pe tanara, nu discutase mult cu ea, defapt nici macar nu avusese vreo sansa sa se intalneasca cu ea vreodata deoarece drumurile lor nu erau comune.
  
  Isi limpezii ochii incercand sa de-a praful la o parte si apoi cu o fluturare de bagheta se scutura de praf rapid si facu la fel si pentru soimeanca, parul ravasit acum revenise la normal, Slava Domnului! O studie pe tanara din cap pana in picioare si apoi zise:
  - Am ghicit, nu? Adica nu stau atat de prost cu ghicitul, sper. Murmura ea razand.

Isi lasase capul in jos putin rusinata, caci nu-si daduse seama incotro se indreptase lumina cu exactitate. Nici macar nu se mirase ca o deranjase pe tanara, era un lucru normal. "Of, imi cer scuze. Chiar nu am realizat ca este atat de puternica lumina. Da, Rosalie! Imi pare bine . Hm .. ne cunoastem de undeva?" , rostise Soimeanca usor buimacita. Nu stia ce se intamplase de fapt, daca o stia pe fata sau nu. Ii analizase trasaturile si era aproape sigura ca o mai vazuse prin scoala, insa nu stia daca se insela sau nu. Acum nu avea altceva de facut decat sa astepte dupa un raspuns din partea fetei.

"Da, ai ghicit." , chicotise Rosalie. Cu o vraja non-verbala facuse lumina mai putin puternica, ceea ce era bine pentru amandoua. Se uitase catre cer intrebandu-se daca stelele aveau de gand sa isi faca aparitia in aceasta noapte sau nu.

• Zambi, deci se pare ca inca simtul pentru ghicit nu i disparuse. Rasufla usurata si apoi isi ridica privirea catre tanara, zicand:
  -Nu nu cred ca ne cunoastem, insa eu..te stiu probabil din vedere, soimeanca, corect? Julieta, Sefa de Casa la Cercetasi. Spuse ea mandra acest lucru si i intinse mana fetei prieteneste, cum facea deobicei cand cunostea un strain, chiar daca pe tanara o stia din vedere nu putea sa nu se prezinte.
  
  Isi scutura capul privind in sus, stelele isi facusera aparitia de indata si completau frumos peisajul, luna, noaptea, stele si tot ce se afla pe cer faceau un peisaj de nedescris, insa nici macar nu putea fi pictat. Cercetasei i placea sa picteze, insa nu orice, ci mai mult persoane din viata ei sau pur si simplu personaje din povesti. Mostenise talentul de la mama ei si nu avea sa se de-a inalturi fara sa-l accentueze si mama ei facuse la fel, de ce sa nu faca asta?
  -Ma bucur ca spiritul pentru ghicit n-a murit, macar atat. Spuse ea zambind catre tanara soimeanca.

Rase scurt la observatia fetei. Isi amintise ca intr-un timp era si ea buna la ghicit, doar nu degeaba fusese profesoara de Previziuni despre Viitor. Stia ca si acum era in stare sa faca orice previziune sau sa ghiceasca orice, insa cu timpul si fara repetitii .. ei bine, nu stia ce sa mai spuna. "Aaa, deci tu esti noua sefa de casa de la Cercetasi. Felicitari! Sunt sigura ca o sa te descurci de minune. " , rostise Soimeanca pe un ton sincer. Isi deschise mai bine ochii si isi amintise ca nu si-a luat roba, desi probabil ar fi fost cazul avand in vedere ca a inceput un nou an scolar. Era un sentiment ciudat, sa stie ca revenise din nou in anul sapte deoarece anul trecut trebuise sa renunte pe la mijlocul anului. Oftase amintindu-si acest lucru. Ei,asta era..

"Ce zici sa facem o plimbare? Nu prea imi place sa stau intr-un singur loc." , intrebase Vivienne sperand ca Julieta sa nu aiba nimic impotriva. Era ciudat sa o considera deja o amica, din moment ce abia se cunoscusera, dar nici nu avea stare. Iesise cu intentia de a se plimba.

• Zambi, da era noua pe postul de Sefa de Casa insa veche pe postul de profesoara la Studiul Incuiatilor. Spera si ea sa se descurce in noul post si sa nu apara interventii proaste sau rele. Dadu din cap afirmativ, avea si ea nevoie de o plimbare.
  - Punct in comun, haide. Murmura ea indemanand-o sa o urmeze insa stand in acelasi pas cu ea, simtea acel miros in aer dinaintea ploii ce i placea, o facea sa se simta bine.
  -Si multumesc, sper si eu sa ma descurc ca si Sefa de Casa. E prima data si e ciudat, insa ma bucur ca imi pot ajuta casa. Spuse ea zambind catre soimeanca.
  
  Era ciudat sa dai ordine, dar in acelasi timp sa fi blanda si prietenoasa cu toti. Insa cand era la orele de curs cerea sa fie respectata, caci daca era respectata atunci si ea avea sa respete la randul ei, era corect, nu? Da era, cel putin dupa parerea ei. Isi prinse parul intr-un coc lejer inaintand prin padure.

Zambise la reactia Julietei. Isi amintise ca asa fusese si ea pentru prima data cand fusese sefa de casa. A avut multe emotii, dar din fericire a trecut cu bine peste ele si a ajuns sa fie extrem de mandra de casa ei, desi nu de fiecare data era pe primul loc. De fapt nici nu era cel mai important lucru pentru ea. Invatase sa se inteleaga cu toti colegii si sa socializeze cu persoane cu care nu credea sa vorbeasca vreodata. Ei bine, asta era viata. De-a lungul scolii invatase multe.
"Da, te vei descurca." , reusise Rosalie sa rosteasca revenind la discutia anterioara si lasand amintirile deoparte. Julieta .. parca o mai vazuse prin liceu, parca mai auzise de ea, dar ma rog .. Acum nu mai conta. Avea ocazia sa o cunoasca si acum. Niciodata nu era prea tarziu pentru a-ti face cunostinte noi.

• Spera, adica avea sa de-a tot ce era mai bun din ea pentru a ajuta Cercetasii si a-i readuce in frunte. Ofta privind in jur, totul era pustiu si doar ele completau peisajul nocturn al padurii.
  Isi sufleca manecile de la hanorac, simtea o caldura deranjanta insa nu baga de seama, era aceea atmosfera dinaintea ploii. Lua din roba bagheta si murmura "Lumos", voia sa vada pe unde mergeau pentru a nu se rataci, iar daca cumva le prindea ploaia sa aiba cale de intoarcere, sa se intoarca pe unde venisera.
  -Sper si eu. Spuse cercetasa privind-o pe soimeanca de langa ea, nu stia de ce dar minutele care trecusera si povestira parca simtea ca o cunostea de ani buni si ca mai vorbise cu ea pana acuma.
  
  - Stii, am sentimentul ca te cunosc de mult timp, nu stiu de ce. Zise ea dand usor absenta din umeri si continuand sa paseasca pe frunzele cazute din copaci, erau clare semnele venirii toamnei, iar odata cu ea inceperea scolii.

Daduse din umeri. Probabil i se parea cunoscuta datorita faptului ca se mai intalnisera prin scoala .. sau, cine stie? Or mai fi schimbat si cateva vorbe? Ea sincer nu mai tinea minte asa ceva, dar era constienta ca erau extrem de multe persoane in Hogwarts, deci nu avea cum sa si le aminteasca pe toate. Totusi, insa .. era vorba de Sefa de Casa de la Cercetasi. Ei bine, nu era o minune sa mai fi vorbit cu ea pana acum.

"Tot ce e posibil sa ne cunoastem de mai demult,desi eu nu tin minte asa ceva. Ei bine, acum stiu exact cum te cheama." , chicotise Rosalie. Zambise, insa brusc se cutremurase. Nu era ceva grav, doar o usoara bataie de vant care o infrigurase pe loc. Trase adanc aer in piept si oftase in acelasi timp. Hah, ciudat!

"Tot mai frig e .. Nu-mi prea place." , adaugase Soimeanca absenta dupa ceva timp. Oricum, nu avea ce sa faca ! Avea sa suporte 'capriciile vremii'.