Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ every family is happy in its own way

**Ophelia Wilde** · (This post was last modified: 06 Sep 2012, 14:11 by Ophelia Wilde.)

Il observa pe Kurt ramanand in loc,socat. Probabil din cauza fricii care il acaparase. Se smulse de langa Mike si fugi catre Ivy,stiind ce avea de facut. Ophelia era fata buna la toate cand venea vorba de stiinta. Nu era domeniu stiintific pe care sa nu il stapaneasca,macar cincizeci la suta. Avea tot dreptul sa o verifice acum pe Ivy.

Isi puse mana pe gatul ei,luandu-i pulsul. Era crescut. Privirea i se muta asupra lui Mike,ca si cum i-ar spune ca era de rau si ca pana si ei ii era frica. Isi adunase ultimele forte,ultima dorinta de a ramane calma si se ridica,luand un ac nefolosit din trusa ei. O intepa pe Ivy in mana,scurt iar cand sangele incepu sa curga,nu putu decat sa exclame.

'' E aproape negru! Avem nevoie de Vindecatori cat mai repede!''

Ii era frica. Mai mult ca niciodata. Il observa pe Kurt cum o lua pe Ivy in brate,probabil cu gandul de a Aparea la Sfantul Mungo. Ophelia se retrase langa Stark,intrebandu-se cum ar putea sa ii ajute acum. Ivy avea nevoie de un diagnostic,iar ea nu i-l putea oferi. Astepta ca cei doi sa Dispara,apoi il intreba pe Mike daca vroia sa mearga si el,daca era pregatit pentru ce va urma.

**Michael Stark** · 06 Sep 2012, 14:59

Stark îi zâmbi lui Kurt, apoi îl înghinti, încă amuzat. Nu putea să creadă că nu aflase asta mai repede...
Cu toate astea, era fericit pentru ei. Voia să îi felicite, copiii erau o bucurie mare, imensă, pe care sprea să o aibă şi el într-o zi. În viitor. Cât mai departe dacă se poate.
Oricum, era fericit că avea ocazia să fie naş. Vezi doar parte drăguţă a copilului, jocurile de vâjhaţ, chestiile caracterisite, iar partea rea gen scutece şi vomă le rămânea părinţilor.

Chiar când îşi deschise gura să îi felicite, Ivy vorbi. Rămase îngheţat pentru câteva secunde. Toate imaginile pe care şi le formase în cap dispărură brusc. Aruncă o privire îngrijorată spre Kurt, apoi o simţi pe Ophelia dispărând de lângă el. Se apropie şi el de Ivy. Ce putea fii în acel moment în mintea ei? Se întrebă dacă nu era unul dintre acele momente ciudate ale femeilor însărcinate care se panicau din orice şi aflau doar la spital că totul era în regulă.

Forţă un zâmbet.
'Hei, poate totul e în regulă şi te panichezi degeaba,' spuse el, aruncând o privire gen 'calmează-te, o agiţi şi mai mult' Opheliei. C toate astea, ştia că femeia nu se agita din nimicuri. 'Hai să mergem la Sf. Mungo să vedem ce are.'

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 06 Sep 2012, 15:23 by Kurt F. Malfoy.)

O lua pe Ivy in brate si ajunsera in cateva secunde la Sf. Mungo. Acolo opri un Vindecator,spunandu-i simptomele sotiei sale iar acesta o lua repede si o puse pe unul din paturi,chemand un alt Vindecator. I se ordona sa ramana pe hol iar el facu putin zarva cum ca avea tot dreptul sa fie acolo,ca erau copiii lui si avea nevoie sa afle ce se intampla insa in final realiza ca nici Ivy si nici gemenii nu erau in siguranta astfel.

Se aseza pe unul din scaunele de pe hol,privind in podea,agitat. Incepu sa repete in gand numele celor trei copii ai sai - Freyja,Yvora,Cygnus - si se sperie ca din acei trei,doar unul avea sa ii ramana aproape. Acel copil care nici macar nu era al lui,din punct de vedere biologic. Era...inacceptabil.

Ii simti pe Mike si Ophelia apropiindu-se dar nu ii baga in seama. Ei nu stiau cum e sa simti ca unica persoana care te face fericit este in pericol si ca rodul dragostei dintre tine si acea persoana se afla in aceeasi situatie.

'' De ce nu m-au lasat sa intru? Imi e frica...''

**Ivy Thibault** · 06 Sep 2012, 15:35

Ivy nu era concentrată în legătură cu absolut nimic din ceea ce o înconjura. Fusese atentă pentru câteva momente atunci când Kurt o luase în braţe, însă apoi îşi focusă toată atenţia pe cele două fiinţe care se zbăteau atât de vioi în ea până acum ceva timp.
Încercă să îşi amintească de când nu se mai mişcaseră, însă nu putea. Presupuse că se întâmplase treptat sau foarte brusc, aşa încât să nu îşi dea seama. Era foarte panicată; nici nu îşi dădu seama când Kurt o lăsase pe un patşi încă îşi privea neîncrezătoare burta, fiind atentă pentru orice semn că mai erau acolo. Însă nu simţi nimic.
Două femei îmbrăcate în alb o împinseră uşor de umeri şi ea se lăsă pe perna incomodă fără să îşi dea seama ce face. Încă avea degetele încleştate în materialul negru al rochiei, iar un Vindecător cu o expresie hotărâtă intră în salon.
Începu să respire sacadat cu cât asculta mai mult, lovind-o expresiile panicate de pe feţele oamenilor care o înconjurau. Ce se întâmpla? Ce era în neregulă?
Însă un următorul moment, cea mai apropiată asistentă îşi flutură bagheta şi Ivy căzu într-un somn adânc, fără vise şi sufocant.

Prima oară auzi.
Era zarvă în jur. Multe vorbe, multe şoapte, însă Ivy îşi simţea capul prea confuz ca să înţeleagă ceva. Ploapele îi erau grele, însă reuşi să le ridice, lăsând albul strălucitor al pereţilor să o orbească.
Gemu şi îşi aduse mâna la cap.
"Şşş, drăguţă," îi şopti o voce de femeie de lângă capul ei.
Nu o băgă în seamă. Habar n-avea ce se întâmpla, unde era şi ce făcea.
Privi în jur, încă confuză şi îşi dădu seama că era într-un spital. Se întrebă ce căuta ea aici. Apoi îşi îndreptă privirea spre burtica ei, ca în fiecare dimineaţă şi, dintr-o străfulgerare îşi aminti totul.
Se ridică în fund brusc, simţind cum i se învârt stele verzi în jurul capului.
"Unde sunt ei?" întrebă ea cu o voce răguşită.

**Ophelia Wilde** · (This post was last modified: 06 Sep 2012, 16:00 by Ophelia Wilde.)

Nu stia daca sa se sperie si ea sau sa ramana la fel de calma ca pana ...Ca pana cand? De cand intrasera in casa lor i se paruse o nebunie,avusese o presimtire neplacuta. De aceea ii si spusese lui Kurt sa astepte putin,de parca fiecare pas pe care il faceau aducea cu sine moartea si groaza. Acum se afla pe podea,cu genunchii stransi la piept. Corpul sau aproape scheletic simtea mici furnicaturi,semn ca amortise si apoi inghetase de cat timp era acolo.

Dar de cat timp era? De o ora,de o eternitate intreaga? Nu reusea sa proceseze informatia si nu vroia decat sa fie singura. Sau sa aibe pe cineva alaturi. Era prinsa intr-un fel de balanta. Ii era mila,teama si totusi simtea o oarecare usurare,survenita in urma faptului ca Ivy era pe mainile Vindecatorilor. Dar se putea intampla orice. Si era si Malfoy care plangea ca o fetita si nu o ajuta deloc acest lucru.

Se ridica brusc,luand-o la fuga pana ce in final ajunse pe un hol intunecos. '' Ce naiba se intampla cu mine? Nu sunt mama si nici tatal lor,nu am nici o treaba cu ei din punct de vedere biologic! Dar... dar ma simt atat de distrusa!'' gandi,lovindu-si craniul cu pumnii,ca si cum un microb,un gand,un obiect intrus se afla in cutia craniana si vroia sa il scoata cumva de acolo.

Era neputinta. Era groaza - nu frica- de viitor. Incertitudinea,furia ca omul nu este atotputernic. In fata bolii si a mortii aflai cat de neinsemnat esti defapt.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric 1 2 3 4 Next » //  / every family is happy in its own way

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ every family is happy in its own way