Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Muzeul de Vajthat

1 2 Next »

/ Everybody lies

• Rasufla usurata ca ii raspunse. Deci nu o ura chiar atat de mult incat sa nu o faca. Puse fara sa-si dea seama o mana pe bratul lui, obligandu-l s-o bage practic in seama.
  
  "Am ceva sa-ti spun"
  
  Trase aer in piept, oftand, si se uita la o pictura aiurea de pe perete.
  
  "Stiu ca nu mai am nici un drept, si ca...nu stiu, poate ca ma urasti, insa vreau sa-ti spun cat de mult am gresit. M-ai...speriat cu casatoria. Eu nu sunt facuta pentru asa ceva...si...nu stiu, m-am simtit ciudat. "
  
  Gandindu-se la modul in care se purta el, isi dadu seama ca nu avea nici o sansa. Isi inclesta maxilarul, incercand sa retraga lacrimile care aucm ii curgeau pe obraji, si continua:
  
  "Am gresit. Enorm. Dar intr-un fel e bine, caci doar asa mi-am dat seama cat...de mult te iubesc. Iarta-ma fiindca te-am facut sa suferi"

Ii simti mana micuta pe umarul sau si in clipa urmatoare un fior lung si cutremurator il trecu pe spinare..inghiti in sec simtind cum se sufoca..uitase sa mai respire. Rasufla greu si se indeparta de ea insa se pozitiona direct in fata ei pentru a-i vedea ochii..vroia sa o priveasca..sa vada ce simte pentru ca ea..ea era usor de citit ca o carte deschisa si il tenta sa o citeacs de fiecare data pentru ca in fiecare rand gasea ceva nou insa acum se intreba daca ea nu se schimbase..a vazut-o cu un tip..dubios de..batran..Oare mai era curata in fata lui? nu..putine sanse.
"Ce scuza patetica..te-a speriat casatoria? de ce nu ai refuzat?..esti slaba..nici macar nu stii ce vrei.. Comenta pe un ton cat se poate de rece si indiferent..pentru ca altfel nu putea fi..nu cu ea. A fost un prost, pentru ca a cautat-o..printre mii de oameni doar pe ea o zarea, nu se putea opri din cautat..pana intr-o zi..cand a exagerat cu drogurile..continua sa se distruga..nu-i pasa ce va mai fi..traia doar din prezent si sub influienta drogurlor se simtea bine..insa cand isi revenea sin ameteala..durerea revenea..acum insa devenise nepasator desi in el inca a mai ramasa o parte din ea.
"Cine ti-a spus ca am suferit? poate chiar am fost mai fericit ca niciodata ca am scapat de tine..ca m-ai lasat in pace.."zise el destul de dur, pe un ton cam neutru si cu o privire usor iritata insa plictisita. Nu si-a permis sa vorbeasca asa cu ea..niciodata nu a indraznit, dar acum..acum era altceva. Il iubeste? sincer..greu de crezut. Ar fi plesnit-o el destul de frumos si zgomotos daca ar mai fi fost a lui..insa avea noroc ca nu ridica mana la domnisoare..era un gest injositor din partea unui barbat. "Da-ti o palma." Ar mai fi continuat el cu inca ceva pentru ca avea multe se spus insa era deajuns..nu trebuia sa exagereze..altfel nu obtinea nimic..insa chiar se mai astepta sa obtina ceva? asta urma de vazut.

• Il auzi vorbind si simti cum mii de ace ii intepau inima. Deci asa?Totul era pierdut. Se sterse la ochi, simtind cum incepe sa i se faca rau. Pierduse totul, si acum nu mai putea face nimic sa dea inapoi. Era o proasta, ca intotdeauna, nu se schimbase deloc.
  
  "Nu am refuzat pentru ca nu stiam ce e bine pentru mine. Vroiam sa te fac fericit"
  
  Tacu, realizand ca arata patetic, dar nu ii pasa. Daca mai putea face ceva pentru a-l recastiga, atunci cu siguranta ca ar fi dat si ultima bucatica din sufletul sau pentru a-l avea inapoi. Cuvintele lui o dureau enorm, insa le merita. Era constienta ca numai vina ei fusese, si acum vroia sa repare tot, daca mai putea sa faca asta.
  
  "Nu-mi pasa, eu inca te iubesc. Nu am incetat niciodata sa te iubesc. Uita-te in ochii mei, te rog", spuse ea, cu vocea frangandu-i-se si muscandu-si violent buzele, pana cand acestea incepura sa sangereze.
  

"Se pare ca m-ai facut cel mai fericit om..nu crezi?" Comenta el batjocoritor razand zgomotos in muzeu, cateva fete se intoarsera spre el privindu-l cu dispret insa cui ii pasa? acum era momentul lui si a micutei lui..da..era a lui, mai era a lui atata timp cat ea il iubea si el la fel. Ii privi ochii, buzele, gatul, pieptul..o cerceta atent de sus pana jos cu un ritm lent si bine calculat, nu vroia sa Para un psihopat care nu a mai avut pe langa el o femeie de o vesnicie. Ii fusese dor de ea..da..si care era rostul? ei bine acum era ceva..daca ea ii facea astfel de declaratii insemna ca ori a parasit-o iubitelul ori s-a maturizat..o dorea, o vroia alaturi din nou insa nu stia daca era in stare sa o mai cuprinda iar, sa o stranga in bratele sale.
"Daca crezi ca eu sunt jucaria ta..atunci te inseli, domnisorica..si nu face sa te umilesti in fata mea..nu faci decat sa te dispretuiesc mai mult." Ii era mila de ea insa aici chiar se punea vorba de mila? ii parea rau de timpul pierdut pentru ea, ii parea rau ca ea nu intelesese ca el chiar a indragit-o.
Ichise scurt ochii amintind-si de prima lor intalnire. Surise. Balerina micuta si firava, incercase sa-si puna capat zilelor doar la prima intalnire..era o copila, o pustoaica cu parul negru si lung. Vroia sa fie departe de acest loc..sa plece cat mai departe de toti oamenii si galagia din jur. O privi insistent in ochii ei stralucitori din cauza lacrimilor..plangea? juca teatru..era o actrita perfecta si totusi..oare chiar se prefacea?

• Inchise ochii, incercand sa nu-l lase sa o raneasca mai mult decat o facea deja. Nu suporta sa-l auda vorbind asa, sa aiba aceasta parerea despre ea. Il iubea, stia asta, simtea asta. Mai mult decat orice, mai mult decat oricine. Probabil ca era singura persoana pentru care si-ar fi dat viata, pentru care ar fi luptat.
  
  "Nu esti jucaria nimanui. Nu ma umilesc spunandu-ti astea. Eu te iubesc, in ciuda a orice spui tu. Crezi ca as veni aici si ti-as spune toate astea, daca nu as mai simti nimic pentru tine?"
  
  Facu o pauza, privind in gol, incercand sa se adune. Cum il mai putea recastiga? Cum putea sa-l mai faca sa creada din nou in ea? Desi fusese sotia lui, tot nu reusise sa il dezlege.
  
  "Sasha...eu...", se opri, izbucnind intr-un planset violent, asezandu-se in fund, rezemata de un perete. Nu ii pasa ca se uitau oamenii la ea, tot ce vroia era sa-si puna ordine in ganduri.

Nu il impresiona cu nimic, ce credea ea ca va fi chiar atat de usor sa-i patrunda in suflet..nu..el era o persoana inchisa in sine si nu vedeaa pe numeni altcineva decat pe sine..asta era persoana lui, asta era el si nu lasa pe nimeni sa-i fara rau, si-a construit un zid in jurul sau pentru ca sa nu-l inteleaga nimeni, iar Callysto..ea a gasit o usita, a mers pe calea cea simpla, nu a distrus zidul desi trebuia sa o faca..mai avea putin..insa a plecat la fel ca orice alt individ din viata lui..tipic. I se parea banala viata..o joaca..insa nu..daca ai gresit..nu mai poti da timpul inapoi nu mai poti avea o a doua sansa..dar el era om..el..el oferea sansa daca vroia..si daca persoana respectiva merita cu adevarat.
"Esti un pic cam proasta ca ai venit aici sa vorbesti cu mine..si inca despre asta..ce ai crezut? ca te voi primi cu bratele deschise?" Era dur, nu stia de ce..insa asa simtea ca trebuie sa fie acum. Niste oameni se adunasera in jurul lor privindu-l cu dispret, cu dezgust, de parca era un monstru care calca in picioare un inger.
Isi auzi din nou numele si constientiza ca doar ea ii spunea astfel. Tresari. Isi musca obrazul pe dinauntru si porni cu pasi numarati spre iesire..nu mai avea ochi sa o vada. Oamenii din jur erau nemultumiti..insa nu ii pasa de ce cred ei, el avea o parere si nu avea de gand sa o schimbe. Se opri. Inghiti in sec si isi intoarse capul doar ca sa o vada cum plange..era jalnica si totusi atat de dulce. Facu un pas..apoi doi..pana ajunse intr-un final in fata ei. Se aseza in genunchi luandu-i bratele in mainele sale. O apuca usor cu o mana de talie si una de umar si o aseza incet pe picioarele lui. Ii prinse parul din spate de la ceafa tragandu-i capul aproape de al sau. O forta sa-l priveasca in ochi sa vada cat de dezarmat era in fata ei si cum nu putea sa renunte la ea. Isi plimba respiratea pe gatul ei trecandu-si varful limbii peste pielea fina de la gat, dupa urechi. Apoi ajunse la buze fixandu-si bine o mana sub barbia ei o privi in ochi. Era frumoasa..asa cum era mereu. Surase apasandu-si puternic buzele pe ale ei, framantandu-i-le asa cum nu o mai facuse niciodata..ca si cum nu va mai avea ocazia sa o faca. Se dezlipi de ea doar pentru a-i sopti ceva la ureche, pe un ton pasional..invins: "Nu o sa te mai dau nimanui."

• Iar si iar, cuvintele lui il dureau. Erau crude, reci si indiferente. Simtea cum si ultima farama de ratiune ii paraseste corpul, si cum dragostea ei devenea un ideal indepartat, de neatins. Nu o mai iubea, nu ii mai pasa de ea. Luptase degeaba, iar acum trebuia sa suporte infrangerea. Fusese o proasta si primea ce merita. Lasa lacrimile sa-si faca de cap pe obrajii sai palizi, in timp ce il urmarea disperata cum se indeparteaza. Isi ingropa fata in maini, dorind sa uite si sa nu mai traiasca cu asemenea poveri. Totul ii era o povara, totul era mult prea greu. Oftand, simti cum cineva o atinge, si o ia in brate. Cineva atat de cunoscut. Ridica capul, si se uita mirata la persoana aceea, persoana pe care o cunostea atat de bine, si totusi, atat de putin. Respiratia i se accelera, si simti cum totul o ia pe o carare buna, cum totul se lumineaza. Ii auzi cuvintele ca prin vis, ii simti buzele pe ale sale, si inima sa o lua la goana.
  
  "Promit sa nu mai plec", sopti ea, cu lacrimi in ochi, de data asta de bucurie.

Nu mai conta ce spunea, cuvintele ei pur si simplu nu mai aveau sens, pentru ca nu mai avea de gand sa repete din nou aceeasi greseala si sa o lase sa place de langa el. Atunci el ii daduse posibilitatea sa aleaga ceea ce crede ea ca are nevoie si facuse o prostie, acum insa ea nu mai avea aceasta sansa, avea sa o tina cu forta langa el daca va fi nevoie. O stranse mai mult la pieptul sau simtind cum sanii fetei se lipesc de pieptul sau mare si cald. Era adevarat? spera ca acel moment sa nu fie doar o iluzie, doar o plasmuire a imaginatiei sale bolnave insa o simtea alaturi, corpul ei fragil de copila tremurand in bratele lui, era o senzatie de care ii era dor si care ii era foarte familiara.
"Nu ca te-as mai lasa sa o faci." Comenta el sarutand-o usor pe frunte, pe par, coborind incet mai jos, atingandu-i obrazul cu nasul sau, isi lipise scurt buzele de varful nasului ei ajungand intr-un final la buzele ei mari si apetisante. O privi in ochii innecati de lacrimi sarate si vazu in ei acea fata pe care o intalnise in Hogsmeade..acea fata care vroia un sarut de la el si il oferise..se oferise ei in totaliate, doar ca ea a fost prea oarba sa vada acest lucru. Ei bine..o dorea, vroia fata aceea..acea balerina micuta si inocenta..se intreba daca mai era si acum atat de inocenta. O inpinse usor in zidul din spatele fetei si incepu sa o sarute usor pe gat. Ii musca lobul urechii lasanadu-i probabil o urma vizibila si destul de dureroasa. Continua cu saruturi moi si umede in jos pe gat, zgariindu-i cu dintii pielea de la clavicula trecandu-si imediat limba peste zona afectata ca un medicament, emeliorand durerea. Nu era important faptul ca lumea se holba la ei ca la niste psihopati, nu conta nimic..doar ea..Callysto.

• Se simti ciudat, ca si cum toate piesele s-ar fi reunit intr-un puzzle, si ar fi dat imaginea completa, frumoasa si clara a sa. Ii fusese dor de atingerea lui, de respiratia care ii incalzea pielea. De remarcile lui ironice si amuzate, zambetul si tacerea care se lasa intre ei, si care era, totusi, graitoare. Regreta toate acele clipe in care fusesera despartiti, in care nu fusese posibil ca ei sa fie impreuna. Oftand, ii raspunse la salut, fiind constienta de lumea care se uita scandalizata la ei.
  
  "Iarta-ma", ii spuse simplu, prinzandu-i mainile in jurul gatului si afundandu-si capul in pieptul sau.
  
  In acel moment, simtea ca nici macar un sarut nu o mai putea ajuta, si tot ce vroia era sa-l imbratiseza, sa stea ghemuita la pieptul lui, ca un copil sub aripa protectoare a mamei.

Isi impletici mainele in jurul ei tragand-o mai aproape astfel incat sa o simta lipita de el. Se juca absent cu o suvita a parului ei invartind-o pe degete imprastiind in jurul lor parfumul ei incantator, fermecator. Ce facea fata aceea? il vrajea? dar cum?..era imposibil sa aiba o asa influenta asupra lui si ea nici macar nu-si dadea seama..nu stia cati barbati aveau puterea sa ierte atat de usor, pentru ca toti sunt orgoliosi, "barbati"..nemernici, dar nu barbati. Ii mangaie usor obrazul cu dosul palmei strecurandu-si degetele pe deasupra urechii ei ajungand sa se joace cu firele de la radacina parului ei lung si de culoare inchisa.
"Un simplu iarta-ma..nu o sa te ajute cu nimic." comenta rece insa strangand-o mai bine la piept. O apuca cu o mana de coapsa, iar cealalta de talie ridicandu-se de jos cu ea cu tot, tinand-o bine astfel incat sa nu se trezeasca cu ea pe jos in urmatoarele minute cat avea sa o duca departe de acolo. Isi plimba respiratia prin parul ei suflandu-i din cand in cand si in timpan.
Acum era a lui, stia sigur ca nu o sa o mai cera in casatorie prea curand, poate ca ea chiar o sa astepte sa o faca insa nu va repeta aceeasi greseala de doua ori, nu ii va da motiv sa mai plece de langa el..si daca ea pana acum nu si-a dat seama ca el este exact ceea de ce are nevoie, atunci o sa-i arate chiar el. Se aseza pe un scaun punand-o cu grija pe picioarele sale, tragand-o mai aproape de coapse astfel incat sa nu cada. Ii prinse barbia fixandu-si imediat degetul mare sub buza inferioara a fetei fortind-o sa-l priveasca.
"Uita-te la mine..esti a mea."zise el lipindu-si buzele de ale ei presandu-i-le cu putere, tragand usor de barbie in jos facandu-si loc cu limba undeva mai departe..gustand cu placere din mierea gurii ei.