Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 … 11 12 13 14 15 16 Next »

/ Everything for passion

Hello! Scriu si eu ca voi toti si am hotarat sa-mi impart creatiile cu voi. Am scris deja un fic, vara asta si chiar mi-ar placea sa-l cititit si sa va dati cu parerea, as fi foarte incantata sa aud alte pareri. Avand in vedere ca are 20 pag de Word, cred ca am sa pun cate 2 sau 3 pagini odata.. Vad eu.. S-au sa-l pun pe tot? Nu.. va tin in suspans.)
Totusi, am pus mult suflet in povestea asta, tin minte si acum noptile acelea. Nu e aventura sau ceva SF si doar o poveste romantica dintre 2 adolescenti de 15 respectov 17 ani.Mai precis, prezinta primul sarut al fetei...

Avand in vedere ca si eu mi-am facut atatea probleme cu "first kiss", pentru ca nu mai sarutasem pe nimeni pana anul acesta (AAA!! Am 15 ani, pentru Dumnezeu!), si toata lumea din jururl meu deja trecuse prin experientele astea ma simteam penibil... Nu stiu cum... Aveam o groaza de emotii, dar a fost superb . Nu am sa uit nici odata acea clipa..

Oricum, am scris acesta povestire doar pentru ca eram super entuziasmata si am zis sa-mi astern gandurile, sa-mi impart fantezia si in cuvinte. App, ce am scri este fictiune! Deci nu este nimic real! Totusi, la sfarsit, dupa ce pun toate capitolele am sa va spun ceva...Dar pana atunci mai este


Despre personaje nu are rost sa va spun pentru ca povestea este destul de scurta si va ve-ti da seama destul de usor despre caracterul lor etc...


PRIMUL SARUT

Capitolul 1

-Esti gata? ma intreba Ana nerabdatoare, fara sa mai suporte situatia.
-Imediat!! ma aud strigand din dormitorul meu dezordonat in fata celui mai urat cosmar al meu: sifonierul.
In ultimii trei ani abia daca mi-am mai cumparat vreun tricou sau vreo camasa, pentru ca nu ma mai interesa felul in care aratam. Eram intr-o continua cursa cu scoala si cu parintii si abia daca mi-am dat seama ca nu am nimic de imbracat pentru festivitatea de sfarsit de an , pana acum…
-Plec fara tine!! Daca nu-ti misti fundul aici in secunda asta vii singura la scoala!! aud un tipat de pe hol.
-Dar nu sunt gata!! ma milogesc eu si ma trantesc pe pat cu mainile pe fata. Aud cativa pasi si o vad pe Ana intrand in camera. Se uita la mine cu fata aceea de “la-s ca ma razbunt eu pe tine” isi incrucisa bratele si ma privi sfidatoare.
-Parca mi-ai zis ieri la telefon ca ai ales deja cu ce te imbraci, ma mustra ea.
O privesc o clipa si incerc sa-mi aduc aminte cand am zis asta.A!!! Cred ca atunci cand am obosit sa o tot ascult implorandu-ma sa imi aleg costumatia pentru azi, in timpul in care eu urmaream serialul meu preferat..OOOpps.
-Aaamm…Da..Dar vezi tu, eram cam ocupata, si tu nu ai putut sa ma suni mai devreme…incerc sa formulez eu o scuza jalnica. Ana insa nu pare sa inghita nimic din ce-i zic eu si se repede la sifonier.
Ma lungesc la loc pe pat si-mi las mintea sa hoinareasca.Pana la urma e ultima zi de scoala, ultima zi de clasa a VIII-a! In sfarsit scap de tot stresul si de toti colegii mei monstruosi pe care a trebuit sa-i suport timp de un an intreg. Dar cel mai bun lucru insa este ca ma desparte doar o vara de liceu. Tot timpul am citit despre experientele minuate pe care le ascund acesti 4 minunati ani, si abia astept sa fac si eu parte din viata de liceu, si sa trec prin toate situatiile fie ele bune sau rele.
Nu trece insa mult timp ca ma trezesc cu o bluza pe fata. Ma ridic in capul oaselor si imi vad toate hainele aruncate pe jos.
-Tu chiar trebuie sa-ti cumperi haine Saby, daca se uita cineva in hainele tale zice ca ai 10 ani nu 15. si zacand acestea ridica o fusta de pe jos. Fusta asta de cand o ai? De la revolutie? Acum abia daca-ti mai incape pe-un picior. Serios acum, tu chiar ai nevoie de haine!
Putin rusinata, ma ridic si ma apuc sa-mi strang hainele. Chiar nu suport sa mai primesc cateva critici de la prietena mea cea mai buna. Si mai ales in privinta felului in care ma imbrac. Nu mi-a pasat si nu am de gand sa incep de pe acuma sa devin obsedata de imbracaminte. Nu ca cineva de fata cel putin…
-Stiu, dar nah… Nici nu mai am bani, mi-am cheltuit toata alocatia pe cd-urile acelea si pe reviste si mai ales pe Ipod.. Ana se uita la mine necrezandu-ma insa dintr-o data devine ingandurata. O nu.. Asta e un semn rau.
-Hai sa vedem ce haine are mama ta. Trebuie sa aiba ceva decent…
-Nu.Nu. Nu. Nu .Nu. incerc cumva sa o fac sa-si schimbe directia insa o vad deja iesind val-vartej din camera mea.
Zece minute mai tarziu stau in fata oglinzii imbracata cu fusta neagra creion a mamei care mie imi vine pana la geninunchi. Cel putin port maioul meu purpuriu cu dunci albastre in jurul decolteului in V si cu nasturasi la bretele. Am reusit cu chiu cu vai sa fac sa ma incapa o pereche de sandale de acum 2 ani si Ana , mi-a aranjat parul si ma machiat in mai putin de 5 minute. Macar arata, cat de cat bine, fata de cum ma imbrac eu de obicei. Ma mai privesc odata inainte sa ies si apoi, pornesc cu Ana spre scoala.
-Catre libertate! striga Ana
-Catre libertate! strig si eu si pornim amadoua zambind bucuroase in timp ce soarele luceste completand perfectiunea acestei minunate zile.



In cinci minute ajungem in curtea scolii plina ochi de elevi si liceeni cu niste zambete latite pe fata si cu diplome si carti in maini. Se pare ca festivitatea de premiere deja incepuse insa mai aveau putin pana la clasa noatra. Ne-am strecurat prin multime si am ajuns in cele din urma la colegii nostri la fel de hidosi doar ca in haine mai bune. De obicei cand te gandesti la colegii tai acestia sunt descrisi drept copii prietenosi, cu bun simt, de gasca, asa cum ar trebui sa fie cu totii, insa clasa mea e cu totul diferita. Tind sa cred ca eu si Ana suntem singurele normale din intreaga clasa. Nu de alta, insa faptul ca am fost numiti drept cea mai nesuferita clasa din intreaga scoala cred ca spune ceva. Ce ma bucur ca s-a terminat in sfarsit totul!
Lizzi si Carmina ne intampina cu un zambet cam fortat si cu niste priviri suspecte.
-Arati..aaa…bine azi Sabine, imi zice Lizzi si o vad schimband un sir de priviri amuzate cu celelalte fete din spate.
-Multumes, ii raspund cu tonul meu cel mai calm. Si tu arati…ca de obicei! Insa nu pare sa observe dezgustul din cuvinte si se intoarce radiind de fericire la prietena ei. Eh.. cam atat cu bunavointa de azi.
Cum ma asteptam, cam toata lumea e mai bine imbracata decat mine. Rochiile splendide ale Alinei si Iulianei stralucesc in lumina soarelui iar celelalte compleuri si fustitele nu se lasa mai prejos. Baietii la cravata arata mai normali, insa manierele de doi bani le iau toata delicatetea si finetea costumelor.
Ana se antreneaza intr-o discutie despre cel mai nou telefon Nokia iar baietii par distrasi de un grup de muste. Ma las prinsa de valul emotiilor care ma cuprind, privind catre mesele de la care profesorii le inmaneaza elevilor premiile pe care le merita si care le rasplatesc toata truda depusa anul intreg. Ma plictisesc destul de repede, si imi intorc privirea spre multime. In coltul sudic al curtii se afla prichindeii din clasele primare iar peste tot de-a lungul gardului scolii se intind liceenii. Toata lumea e prinsa intr-o discutie despre cine-stie ce fleac, unii mai fumeaza, altii butoneaza de zor la telefoanele lor, Sam imi zambeste, bobocii rad si mai au putin si cad pe jos.. Ia stai putin. Sam imi zambeste??? Imi intorc din nou privirea la el si il observ la mai putin de 20 de metri de mine, impreuna cu prietenul lui, ca de obicei. Are intiparit pe fata un zambet de zile mari si ma priveste cu o oarecare admiratie in ochi. Simt cum incepe sa ma cuprind o moleseala totala, si abia ma mai pot tine pe picioare. Il privesc pentru 2 secunde iar apoi, ii intorc zambetul privindu-l cu subanteles. E imbracat cu camasa lui preferata in carouri portocalii si galbene, si cu niste blugi prespalati gauriti la genunchiul drept. Pare sa fie prins intr-o discutie cu acel prieten insa eu stiu ca are mintea in cu totul alta parte.
Simt cum soarele greu si fierbinte se coboara dintr-o data si deja nu mai suport caldura care sa strans in mine. Privirea cu care ma fixeaza, jucausa si umila, imi starneste tot felul de amintiri, si simt ca cedez presiunii din jurul meu. Imi intorc privirea pentru ca soarele ma facut deja oarba si nu vreau sa ma incrunt la el. Ma uit la Ana, o vad vorbind si privindu-ma ciudat insa Sam.,.Sam este acolo si mi-a zambit!! Simt cum o mana rece ma ia de brat si ma trage spre cladire. Ajung in cele din urma la umbra si o aud pe Ana tipand.
-Saby, Saby!!! Pamantul catre Saby!Ti-e rau?? Vrei apa? Ce-ai fata spune ceva ca incepi sa ma sperii!!
Rosesc , auzind-o in cele din urma si incerc sa formulez o scuza plauzibila
-Pai, stii..Cred ca ma batut soarele destul in cap pentru azi. Sunt ametita. insa Ana isi muta privirea catre locul unde zambeam eu acum un minut.
-Aha.. Acum inteleg ce extraterestru te-a furat de pe planeta,iar apoi tace 30 de secunde timp in care eu imi las privirea rusinata in jos ca un copil de gradinita. Incepe sa rada amuzata de figura mea, si apoi ma priveste cu cea mai mare simpatie. Ma coplesete un sentiment de prietenie si simt ca as strange-o in brate insa ar parea prea ciudat.. Ma multumesc spunandu-i:
-Da pai.. Si asta…
Ana ezita timp de 2 secunde, iar apoi, imi spune cu cel mai dulce glas al ei.
-Ok Ok… Am inteles. Insa promitemi ca ai sa-mi pastrezi un loc bun la nunta.
-Ah! reusesc sa spun.Domnisoara mea de onoare! Iar apoi ne imbratisam in fata intregii scoli.
Am uitat tot ceea ce sa petrecut dupa aceste intamplari fericite. Tot ce imi aduc aminte este ca mi-am luat diploma aproape impiedicandu-ma si am zbughito acasa gata gata sa lesin de bucurie. Ajunsa in dormitorul meu, m-am aruncat pe pat am inchis ochii si am inceput sa traiesc din nou si din nou momentele acelea, ca sa fiu sigura ca mi se intipresc in minte si nu le voi uita.


Sam...
Imi aduc aminte ca intr-o zi, dupa ce am urmarit un film si m-am umplut de optimism, m-am apucat sa-mi fac o lista cu tot ceea ce vroiam eu sa fac vara aceasta. In topul preferintelor se aflau sa-mi fac un iubit si sa am parte de primul meu sarut. Nu-mi venea sa cred ca vara asta, toate aceste dorinte chiar s-ar putea indeplini!!M-am ridicat pentru o secunda si am scos de sub pat hartia prafuita si zgariata de papucii mei si am bifat cu cel mai jucaus zambet jumatate de casuta la “sa-mi fac un iubit” M-am lasat cuprinsa de emotie si bucurie si am visat la printul meu pe cal alb timp de 2 ore. Nu de alta, insa nu mai suportam sandalele care ma strangeau groznic, si a trebuit sa las visatul pe mai tarziu.


Sam, este baiatul la care tineam de aproape jumatate de an, si totodata vecinul meu. De asemeni invatam si la acelasi liceu, insa el fiind cu 2 ani mai mare ca mine, a invatat de dimineata pana acum, si nu prea ne-am intalnit. Abia anul acesta, cand a inceput si el sa invete dupa amiaza ne-am vazut mai des. Veneam impreuna de la scoala seara. Vorbeam despre orice, cand intr-o zi i-am cerut IDul de messenger. Si de aici a inceput totul. Vorbeam ore intregi pe calculator, iar intr-o zi, ma invitat sa mergem in parc, pentru ca se plictisise sa stea in casa. Binenteles ca am acceptat si am petrecut urmatoarele 2 ore plimbandu-ne prin parc in soare. Imi aduc aminte foarte bine toate emotiile mele atunci cand coboram scarile atenta auzindu-mi tocmai inima in linistea cutremuratoare ce ma inconjura. El se afla afara, rezemat de zid cu mainile in buzunare. Nu mi-am putut scoate din minte nicodata aceasta imagine cu el.L-am privit doua secunde nesigura daca era un vis sau realitate, iar dupa ce m-am convins am scos cel mai pitigaiat “Salut” al meu.
-Salut, veni si replica lui, insa cu o voce calda si solemna. Vazandu-l atat de sigur pe el m-am simtit dintr-o data si ma neindemanatica si aiurita incat primul meu instinct a fost sa fug inapoi in casa. L-am privit insa din nou, si m-am injurat in minte pentru ca eram atat de caraghioasa sa cred ca lasandu-l balta reuseam sa ma abtin sa ma fac de rusine in fata lui. Nu-mi venea sa cred ca macar ma gandisem sa ratez cea mai importanta prima intalnire din viata mea. M-am incurajat singura sa fiu mai increzatoare si puternica si l-am privit plina de admiratie. Abia dupa 2 minute mi-am dat seama ca stateam intr-o tacere obscura asa ca am cautat cea mai penibila fraza din vocabularul meu ca sa umplu tacerea.
-Aaa, ce mai faci? am reusit eu sa spun cu inima bubuindu-mi din nou in piept, de data asta mai putin caraghioasa.
-Pai, ies cu o fata frumoasa din bloc, imi spuse el si apoi imi zambi ametindu-ma si facandu-ma sa-mi pierd incredearea pentru cateva secunde.
-Da? Cu cine? L-am intrebat revenindu-mi in fire insa negandind rational inca fermecata de sarmul lui..
-Cu tine! imi zise Sam foarte amuzat din cauza ironiei.
Am rosit pentru cateva momente dupa ce am asimilat ceea ce tocmai spuse si aproape ca m-am impiedicat dupa ce mi-am adus aminte de complimentul lui. Insa apoi am dat drumul adevaratei eu sa vorbeasca si am pasit cu incredere peste toate emotiile mele. M-am simtit foarte bine fiind eu insami, vorbind cu adevarat, nu numai din nevoia de a mentine conversatia. .Ne-am povestit despre colegi, despre note, si despre preferinte. Atunci mi-am dat seama ca e un baiat cu adevarat sensibil chiar daca vroia sa ascunda acest lucru. Seara a venit insa destul de repede si a trebuit sa ne despartim, ramanand la sfarsit cu un pupic pe obraz. Asta a fost prima noastra intalnire. Au mai urmat 2, timp in care am avut timp sa ne cunoastem mult mai bine. Ne-am apropiat destul de repede, el mi-a povestit despre familia lui, iar eu despre a mea devenind prieteni foarte apropiati.
Atunci, vazandu-l la scoala zambind, mi-am dat seama dintr-o data cat de multi il plac. Intr-o clipa, a rasarit in mine idea ca m-ar putea placea si el , si asta a fost de ajuns.












Am sa pun capitolul 2 maine.

Sper sa va placa. Stiu ca nu este scris prea bine, pe atunci eram mult prea entuziasmata ca sa mai verifica ce scriesesem dar am tinut foarte mult sa vi-l arat.

Imi place mult...si de abia astept continuare..
Chiar ai talent...
Imi dai si mie id-ul tau printr-un PM..?

App..Io sunt a doua..
E super ce ai scris..imi place mult..si abia astept continuarea...
Si asa tocmai am terminat citit o carte...am ce citi pt urmatoarele zile..

Ma bucur mult ca va place. Ma simt mult mai bine acum, am sa dorm ca un ingeras diseara. Maine pun Capitolul 2.

O sa dormi ca trei ingerasi daca scriu si eu????
Glumeam.Intr-adevar,e superba "povestea".Abia astept al doilea capitol.

Iata si capitolul 2



Capitolul 2

Zilele de dupa festivitatea de premiere mi le-am petrecut vorbind cu Sam.. Imi doream atat de mult sa-l vad, sa discutam, incat nu ma puteam gandi la nimic altceva decat la el…
-Si ce mai faci azi? ma intreba el intr-una dintre lungile noastre conversatii pe calculator.
-Ma plictisesc, ca de obicei, ii raspund eu cu adevarat plictisita de absolut tot. Cred ca am sa ma uit la vreun film, adaug in cele din urma.
-Film? Nu pare plictisitor…
-Da.Dar n-am nici o idée la ce sa ma uit, scriu eu si apas send.
-Hmmm…. Am auzit ca “the grudge” e un film bun
-The Grudge? Asta nu cumva e un film horror?
-Da, e destul de fain, cred
-Oh..pai, nu!
-Nu? De ce nu? L-ai vazut?
-Nu, dar e film horror…Si eu nu ma uit niciodata, dar NICIODATA la filme horror singura..
- Aaa.. am inteles, imi spuse el, si aproape il auzeam razand cu un etaj mai jos.
-Foarte amuzant, am spus eu seaca chiar daca in mintea mea, radeam si eu de mine.
- Uite, poate vii la mine maine daca ai timp si daca vrei.Prietenii mei si asa nu au chef de filme si deja am draci din cauza lor. imi spuse el dupa vreo 2 minute de gandire.
-Eu? La tine? am reusit eu sa articulez de pe jos unde cazusem de pe scaun dupa ce citisem postul lui.
-Pai, un etaj mai jos, spuse el plin de amuzament.
-Eu stiu…Da. am spus eu pana nu-si retragea propunerea. Eram in culmea fericirii. Sam tocmai ma invitase la el? Cat de super putea sa fie??
-Ei, vezi tu pana maine daca te plictisesti…imi spuse el insa eu eram deja la telefon sunand-o pe Ana ca sa- impartasesc noile vesti.Aveam nevoie de haine, si stiam ca ea era persoana la care trebuia sa apelez.


  

Dupa 4 ore, un Mall si 30 de magazine ne asezam in cele din urma la o masa cu paharele cu Pepsi in fata. Imi pun sacosele pline de haine si accesorii langa mine iar apoi ma aplec pe masa si iau o gura mare de suc rece. Simt cum zaharul imi inunda mintea si savurez pentru o clipa acest moment rece de fericire deplina. Ana se aseaza langa mine si-si da scaunul mai aproape de masa cu un racait insuportabil. Imi privesc sacosele si ma las dusa pe ganduri la ziua urmatoare. Inca nu-mi venea sa cred ca Sam ma invitase la el. Dupa ce o sunasem pe Ana pentru o anunta fericta intamplare, a venit la mine in 10 minute, toata rosie de la atata alergat aproape strivindu-ma in scaunul de la birou incercand sa citeasca conversatia mea cu Sam. Am recitit-o de 100 de ori pana sa ne dam seama ca era real si ca a doua zi, ma intalneam cu baiatul viselor mele, la el acasa!!! Eram in culmea fericirii pentru ca in sfarsit credeam ca imi gasisem printul, baiatul perfect, si ma desparteau doar cateva ore de el.
Ana ma privi cum gura mi se latise intr-un zambet si cum chicoteam singura in scaun. Se amuza pe seama mea si apoi, imi spuse incantata.
-Deci, suntem fericite azi!
-Mai intrebi? Ii raspund eu printre gure de suc. Mai fericita ca niciodata! ii spun apoi luptanduma sa beau si sa vorbesc in acela-si timp.
-Si cand imi faci si mie cunostinta cu fericitul baiat? Sam nu? Ma intreba ea inca amuzata de accesele mele de ras.
-Ti-am mai spus , cu prima ocazie, incerc eu sa o conving. Insa se pare ca tu nu esti cam niciodata in preajma ca sa te pot prezenta cuiva.
-Amm… da.. spuse ea sovaind, dar nu e o scuza…
-Si da, il cheama Sam, ii spun eu visand in continuare.
Insa apoi privesc sacosele de langa mine si ma lovesc amintirile din ultimele ore.
-Oh.. Ce ma mai dor picioarele, ma milogesc eu. Jur, ca nu mai merg niciodata la cumparaturi cu tine! Asta a fost o exceptie! insa Ana nu pare sa ma ia in serios
-Da da da! Asta ai spus si ultima oara, imi aminti ea avantandu-ne intr-o conversatie despre experientele noastre la shopping razand pe cat cuprinde.

  

Ziua trecu neasteptat de repede. Imediat ce am ajuns acasa dupa obositoarea sedinta de cumparaturi m-am pravalit pe scaun si m-am descaltat multumindu-mi in gand ca pusesem apa la congelator. M-am relaxat in fata televizorului circa 20 de minute timp in care picioarele imi erau scufunfundate sub mormane de gheata iar apoi, m-am pus fata in fata cu sacosele de cumparaturi. Cum picioarele nu ma mai dureau atat de tare, am reusit si am despachetat totul si am probat o ora intreaga pana m-am prabusit din nou in scaun si acolo am ramas pana s-a intors mama de la serviciu. Insa trebuia sa recunosc, Ana era un adevarat geniu al cumparaturilor! Fiecare haina imi statea perfect. Aceasta noua parte din mine care se ivi ma facu sa ma simt mai sigura si mai …feminina. Si eu, care o subestimasem pe Ana in toti acesti ani. Puteam avea parte de toate acestea cu mult timp inainte insa am fost mult prea ocupata cu alte lucruri ca sa vad ce haine oribile purtam. Oh, noroc de Sam! Si am inceput din nou sa-mi imaginez diferite scenarii cu mine si el, amandoi in aceeasi camera..

  

Nu stiu cum am ajuns in pat insa cert este ca a doua zi dimineata m-am trezit pe jumatate in pat si pe jumatate jos, cu perna sub picioare si cu cersaful sub cap.
-Sabine, Sabine, ma batu mama usurel pe umar, Ana, la telefon!
-Ha? am facut eu deschizand ochii si simtindu-mi capul vajaind pe patul tare. Ana ce? Cate e ceasul? Am reusit sa murmur cascand.
-Ana e la telefon. Te-a sunat de jumatate de ora incontinuu si zice ca nu mai poate astepta. Zice ca e ceva despre un Sam…
-Sam? Reusesc eu sa rticulez numele si apoi ma trezesc de-a binelea. Azi! Sam!Azi! imi spun uimita si ma ridic cu capul invartindumise si fug la telefonul din sufragerie cat pe ce sa ma lovesc in tocul usii. Prea tarziu insa, dau cu soldul in usa de la sufragerie si bolborosesc o injuratura. Ridic receptorul de pe masa il duc la ureche si incep.
-Ana?
-In sfarsit Sabine, striga ea in urechea mea, ce-ai facut toata noaptea?
-Aaa, nimic interesant, defapt nici nu mai tin minte. reusesc eu sa zic. Cat e ceasul??? o intreb ametita de atmosfera diminetii.
-E trecut de…
-Dar lasa asta, ce-i cu Sam?? O intrerup eu amintindu-mi de ce-mi spuse mama.
-Pai, nu o sa-ti vina sa crezi insa aseara… dupa ce am plecat de la tine…
-Zi odata! Mor aici de curiozitate!! spun eu brusc interesata si atenta.
-Oh, atunci lasama!mi-o tranti ea in nas
-Imi zici azi? ii zic de data asta iritata de nerabdare
-OKOKOK!Dupa ce am plecat aseara de la tine , cand mergeam pe aleea spre blocul meu , ghici cu cine m-am intalanit?? imi spuse Ana radiind prin receptor.
-Nu mai spune! Zic eu uimita insa si putin geloasa. De ce nu se putea intalni Sam cu mine?? Pana la urma, eu ies cu el…
-Cu Sam! Iti vine sa crezi?? Eu, care tocmai te rugasem sa-mi faci cunostinta l-am zarit si, cum nu mai aveam rabdare sa ma prezinti, m-am dus direct la el, era singur aporopo, si m-am prezentat!! Imi relata dintr-o suflare,
-Oh Doamne! murmur nevenindu-mi sa cred. Imi scapa cateva chicoteli insa apoi mi-am dat seama…
-Te-ai prezentat?? Si el ce-a zis? De unde i-ai spus ca il cunosti? O intreb cu vocea plina de teroare. Daca Sam credea ca eu sunt o obsedata si ca povestesc la toata lumea despre el?... O nu…
- Oh tu si cu impresiile tale. Nu-ti face griji, nu i-am pomenit nimic despre tine, asa ca nu-ti mai iesi atata din minti..I-am zis-
-Fiuh, intervin eu si la-s sa-mi scape un oftat de usurare si apoi un chiot cand aud maraiturile prin telefon.
-Oh, scuze,ce spuneai? spun eu iar apoi imi inabus un nou val de rasete, insa nu ma mai abtin si izbucnesc in ras cand aud obisnuitele injuraturi ale Anei. She’s back!
-Oirucm-- reveni ea prefacandu-se ca nu a fost intrerupta--I-am zis ca il cunosc pe unul dintre prietenii lui, am inventat eu ceva, si apoi m-am prezentat pur si simplu. Super nu?
-Da, o iesire destul de buna, cred… zic eu prin receptor. Dar esti sigura ca nu te cunoaste? Adica, erai langa mine la premiere, si la scoala …zic nesigura, insa de data asta izbucneste ea in ras.
-Sa-i fi fazut fata!! Se uita la mine ca la un extraterestru! Saracu baiat, credea ca sunt nebuna sau ceva…imi spune printre sughituri .
-Ok. Si altceva? A zis ceva interesant sau a pomenit de mine? Intreb interesata..
-Vezi sa nu.. Daca la tine vine un strain pe strada si-ti zice “Vaaai, il cunosc pe prietenul tau!” tu incepi sa-I povestesti despre Sam? imi spuse sarcastica si amuzata in acelasi timp.Am rosit pentru cateva secunde iar apoi, Ana imi spuse aticipand raspunsul din capul meu: Defapt, daca ma gandesc mai bine ai si incepe sa turui despre “cat de tare si super e, si sa vezi cat de dragut e cand…”
-Bine, am inteles, o reduc eu la tacere simtind cum imi fierbe sangele prin vene… Nu cred ca as zice chiar asa, poate as mentiona cat de tare e, dar nu exagerez , adica nu-s obsedata de el, nu? insa dupa tacerea Anei imi dau seama ca raspunsul e altul..Oh, mai scutestema!!incep putin nervoasa iar Ana incearca sa ma traga in alta directie.
-Deci, pana la urma la ce te-ai hotarat?
-Pai.. am zis sa ma imbrac cu tricoul rubiniu si cu pantalonii lungi, pentru ca nu vreau sa fiu prea “goala”, spun eu anticipand la ce se referea. Si am sa port doal cerceii de ieri , pentru ca lantul nu se potriveste adaug eu, si incepem o noua dezbatere pe tema “de ce lantul nu se potriveste” care se termina , bineinteles, cu Ana care castiga cu trei motive la doua.
-E de culoarea tricoului, e super finut si se mai si potriveste la decolteu! Ha!! imi striga prin telefon, dandu-ma batuta .
-Ok, port lantul! O anunt eu iar ea incepe sa-mi cante prin telefon in semn de victorie… Dupa 15 minute, doua cantece si inca trei dezbateri ma hotarasc sa port sandalele si nu balerinii dupa cum hotarasem initial. Retrag tot ce am spus cu o seara inainte. Ana e cu muuult prea absorbita de moda.
Mai dicutam noi 20 de minute timp in care sunt instruita ce sa fac si ce sa nu fac, ce sa zic in pauzele stanjenitoare (care nu stiu daca o sa fie avand in vedere ca ne uitam la un film, dar oricum…, si cum sa ies din situatii penibile.
-Si, imediat ce scapi, adica… termini, ma suni urgent! Vreau un raport complet! Ai inteles? Imi zice ea pe un ton superior si foarte serios.
-Da, sa traiti! Raspund eu zambind si amandoua izbucnim in ras.
-Saby, o aud pe mama din bucatarie, vino sa mananci! Mancarea sa racit deja asa ca mai termina discutiile la telefon si hai la mancare odata.
-Imediaat!! strig si apoi revin repede la conversatie. Nu-ti face griji te sun imediat ce ajung acasa si vii tu la mine, ca mama nu cred ca ma mai lasa sa vorbesc la telefon dupa asta… Si in plus o sa am multe de spus…
-Ok, deci ma suni, vin la tine, cumperi tu cips sau eu? Spuse Ana incercand sa ma mai tina la telefon, iar apoi rase incet .
-Cumperi tu, eu am deja ciocolata si suc. ii raspund repede si o aud inca o data pe mama chemandu-ma. Am spus imediat! tip de data asta mai tare.
-Uite eu trebuie sa inchid, te mai sun eu odata inainte sa plec la Sam, si mai vedem noi atunci ok? Ii spun pe un ton prietenos
-Stai asa! I-ai zis mamei tale? Si ai vorbit cu Sam? El stie ca vii la el? Ma intreba ingrijorata
-Of, am uitat de asta, de amandoua. Lasa ca vorbesc cu mama acum iar apoi intru pe mess ca sa-l intreb pe Sam. Dar te anunt, ok?
-Ok, rasufla ea usurata. Atunci mai vorbim! Pa pa!
-Pa pa, spun eu si inchid. Uitasem ca mai trebuia sa vorbesc cu Sam ca sa stabilim exact. Imediat ma cuprinse panica si simteam ca ma durea din nou capul. Daca Sam se razgandise? La asta nu ma gandisem… Credeam ca gata, totul era deja stabilit .Off, si mai era si mama.. daca nu ma lasa juram ca aveam sa ma ingrop in camera mea pentru urmatorii ani. M-am imbarbatat singura ca totul era bine.

Dupa 20 de minute stateam in scaunul meu la bucatarie cu o omleta uriasa in fata, paine si suc de portocale. Mama si Daniel fratele meu, stau pe locurile lor obisnuite si mananca linistiti, astfel incat este destul de mult loc la masa si imi pot lungi picioarele pe scaunul ramas liber. Tata pleaca la serviciu pe la ora 7, asa ca scaunul acela este mereu liber in fiecare dimineata mai putin in weekend cand avem parte de un mic dejun mai matinal, intrucat tata nu suporte sa manance singur in zilele libere. Si cum se trezeste la 6,30, suntem toti nevoiti san e trezim de dimineata. De data asta toata lumea e linistita, mama pare absobita de ziarul de pe masa, iar frate-miu nici nu ma baga in seama ascultand muzica la telefonul lui. De obicei, tata ii atragea atentia ca la masa nu se asculta muzica ci se mananca in liniste, asa ca Daniel savura fiecare zi a saptamanii in care era liber sa asculte ce vroia, mama fiind mai libertina si dandu-i voie.
Mai iau o gura din omleta si uit sa mestec gandindu-ma cum sa-i spun mamei despre intalnire… Sa-I spun ca ma duc la el acasa sau sa inventez ceva, ca merg la Ana sau ca ies in oras.. Nu-mi place sa mint, asa ca m-ar apasa contiinta daca nu i-as zice adevarul.. Insa intr-un fel ezitam… Mama insa parea destul de vesela in dimineata asta asa ca, am asteptat momentul potrivit ca sa impart vestile. Dupa ce isi lasa ziarul si isi sorbi cafeau incet, am decis sa ii spun.
-Deci, mama, pot sa ma uit la un film azi?
-Da Sabine, normal ca poti, imi spuse ea amuzata de inocenta intrebarii mele.
-Adica, vreau sa zic, pot sa ma uit la un film azi cu cineva? Risc eu si ma hotarasc pe loc sa-i spun adevarul..Mama se intoarse la mine sesizand nelinistea din tonul meu. Ma privi cu niste ochi suspecti iar apoi reveni la starea de dinainte.
-Cu cine draga mea? ma intreba la fel de amabila.
-Pai, m-am balbait eu , cu un baiat, adica cu un vecin,m-am corectat la timp.Mama insa facu ochii mari si surprinsi.
-Cu un baiat, spuse ea si deci neobservand tentative mea de salvare. Cu cine? Il cunosc?
- Nu stiu, il stii pe Sam? Sta la 4, cu un etaj mai jos! Am spus eu foarte sigura pe mine, iar apoi am luat inca o bucata de omleta.
-Sam? Nu cred ca il stiu dar am vazut un baiat la noi in bloc de mai multe ori… imi zise de data asta mai linistita.
-Pai e inalt, are ochii verzi, par castaniu, slabut..am inceput eu sa-l descriu, insa mama ma intrerupse la timp.
-Da.. cred ca el era, totusi insa nu i-am observat culoarea ochilor, si zicand acestea se uita la mine amuzata iar eu simteam cum rosisem toata… deci ma prins…
-Amm… da… reusesc eu sa murmur de sub carapace.
-Si deci la ce film te-ai hotarat? Mergeti la cinematograf? Ma intreba iar apoi se uita cu subanteles la mine.
-Defapt, am inceput eu gata sa-i spun totul odata fara sa mai lungesc discutia, defapt mama, ma invitat sa merg la el sa vedem azi un film horror, si … eu vreau sa ma duc… Ma lasi? termin eu in cele din urma si fac figura mea de catelus cu ochii mari. Casc urechile si o privesc gata sa receptionez fiecare semnal al mamei. Prima data ma priveste putin ingrijorata, isi lasa cafeaua pe masa, si apoi ochii ii zburara pe pereti. O priveam cum se gandea ce sa-mi spuna, osciland intre incredere si suspicune.. Deveneam deja nerabdatoare alarmata de tacerea aceasta nebuneasca din camera.
-Sab, de cand iesi tu cu Sam? Ma intreba Daniel razand si luandu-ma peste picior.
- Mamã! Spun eu cand dau cu ochii de fratemiu care statea lungit cu coatele pe masa, cu jumatate de omleta in gura si cu castile date jos. De cand asculta oare?
-Ce? Facu Daniel si mai lua o gura de paine si de suc.Tipul e in clasa a 10-a!
-Oh, scutestema Daniel, i-am zis eu furioasa pana peste urechi. Mamã, am spus inca o data, sta cu un etaj mai jos! E foarte simpatic, si oricum, am sa am telefonul la mine tot timpul… Si e si vacanta! M-am mai milogit eu putin.
-Pai, spuse mama dupa cateva secunde, cred ca poti sa te duci, daca sta doar mai jos. Dar sa nu te prinda taicatu mai tarziu de 9 acasa, ai inteles? Ma avertiza ea , iar apoi imi zimbi intelegatoare.
-Multumesc mamã, m-am repezit eu la ea si am pupat-o pe obraz.
Restul timpului mi l-am petrecut contrazicandu-ma cu Daniel care nu inceta sa ma sperie si sa imi spuna cat de rau de pisalog si alte chestii e Sam. In cele din urma m-am dat batuta si m-am inchis in camera mea cu castile in urechi.


Nu suportam sa aud chestiile acelea despre Sam, mai ales din gura lui fratemiu…

  

Pe la ora 2, am reusit si m-am mai distins putin.. Noroc de Ana care mi-a sarit in ajutor. Ma simteam mai sigura pe mine, mai bine, astfel incat am profitat de acesta schimbare si m-am asezat la calculator cat inca nu ma razgandeam. Am intrat pe messenger, si cum ma asteptam era acolo, Sam. Am privit de cateva ore lista, derutata de aceasta situatie. Am asteptat prea mult clipa aceea asa ca, fara sa ezit m-am lansat intr-o conversatie.
-Hei, salut! Incep eu putin nesigura
-Buna! Imi spuse el, si apoi am continuat sa vorbim despre flecustetele noastre zilnice..
Insa dupa vreo 30 de minute de flecareala, am inceput sa devin din ce in ce mai crispate si nelamurita. Nici unul din noi nu a adus vorba de propunerea de ieri, asa ca incepeam sa simt ca tot efortul meu pentru aceasta zi era in zadar. Insa nu vroiam sa ma panichez.. Am continuat sa vorbesc incercand sa aduc subtil in conversatie propunerea, insa fara nici un rezultat… Eram cat pe ce sa ma dau batuta, cand…
-Plictisitoare zi, nu? Imi spuse el convingator…
-Da… am murmurat si eu iar apoi am cascat pentru efectul dramatic…
-Te-ai mai gandit la ce-am zis eu ieri? Ma intreba iar eu, am ramas inghetata pe loc… Deci mai exista speranta!! Am pupat de cateva ori ecranul iar apoi, dupa ce mi-a revenit inima la normal i-am raspuns.
-Da… mai este valabila propunerea? Am riscat si brusc mi-am inclestat pumnii pentru noroc.
-Bineinteles! Zi-mi la cat vii ca sa fac curat prin camera, imi spuse iar eu am sarit in sus si am inceput sa tip de bucurie.
-Pai.. pe la 3,4? E bine?
-Da, e perfect. Si la ce film? Ma intreba.
-Pai, gasesti tu unul, la cat de “experta” sunt eu in materie de film horror ai fi ingrozit..zic si incep sa chicotesc in sinea mea..
-Ok, pai.. gasesc eu ceva si, atunci ne vedem la 4?
-Da! ok! Zic eu si dau fuga la telefon. Ana sigur trebuie sa auda asta!




Sper sa va placa si acesta. Mai sunt doar doar 2 capitole insa ma gandesc serios sa continui povestea. Si cum ziceam, am sa va spun ceva legat de asta la sfarsit...
.

Ma bucur mult ca ai postat continuare...
Imi place foarte mult...esti foarte talentata...
Si sincer...se merita fiecare clipa pe care ai pierduto scriind acest fic..

Wow, imi place muuuult
Sa scrii multe multe multe capitole ><
Superb..bravo, felicitari!!
Chiar imi place
Astept capitolu 3

Deci imi place foooarte mult. Capitolul doi e mai thare ca unu.
Abia astept continuarea..

Sunt foarte fericita ca va place. De obicei imi tineam creatiile numai pentru mine dar acum, ca ma flatati, sunt foarte dornica sa postez tot ce am scris. Asa, sa nu mai lungesc asteptareA.

Capitolul 3

Dupa o conversatie lunga la telefon, am reusit in cele din urma sa fac un dus si sa ma imbrac… M-am verificat in oglinda si aratam super in comparatie cu felul cum aratam cu numai o zi in urma. Mi-am facut un coc, insa apoi am renuntat, acele ranindu-mi pielea, si mi-am prins parul cu o clama. Am folosit parfumul mamei intru cat al meu era mult prea “cahhh”, si celalalt mult prea “bleah..” si astfel am reusit si am fost gata la timp. Nu-mi venea sa cred cat de mult ma schimbasem. Aratam cu totul altfel, intr-un fel bun.. Uau, ar fi trebuit sa ies mai mult la cumparaturi…
Mi-am insfacat poseta si am pornit pe scari la 4 fara 5 minute. Eram cat pe ce sa bai in usa cand deodata ma lovi. Ma duceam la el cu mana goala, si nu se cuvenea asa ceva… M-am hotarat sa cobor pana la cel mai apropiat magazin si sa iau un cips. Intoarsa inapoi mi-am aranjat putin parul cu mana, si dupa cateva secunde de incurajare am batut. Am inceput sa numar in gand tinandu-mi mintea ocupata, si incercand sa-mi potolesc inima care batea incontinuu. Dupa 12 secunde am auzit pasi si cheia rotindu-se in usa. Imdeiat, l-am zarit in fata mea zambindu-mi coplestor. Am ramas fara cuvinte si abia dupa cateva momente mi-am dat seama cat de ridicola paream stand acolo in fata lui, fara cuvinte. Am cautat o solutie in timpul pe care il aveam si, in cele din urma i-am fluturat cipsul in semn de salut.
-Buna, imi spuse el pe tounul bland si prietenesc cu care m-am obisnuit. Intri? Si-mi facu un semn cu mana .
-Buna, i-am spus si eu putin intarziat si am intrat emotionata.
Apartamentul nu era prea diferit de al meu. Tapetul bleo de pe hol era superb si se asorta perfect cu masuta de langa perete. In coltul drept se afla o vaza cu flori artificiale . Era destul de intuneric, astfel incat nu am avut timp sa vad toate detaliile insa domnea o atmosfera primitoare, ca acasa. M-am aplecat sa-mi descalt sandalele pe care Ana sa incapatanat sa ma faca sa le port, iar dup ace am reusit in sfarsit sa dezleg baretele m-am uitat la Sam care statea langa mine. Era ceva in ochii lui care ma linistea, ma simteam perfect, toate grijile in legatura cu aceasta zi, zburasera intr-o secunda. Cum nici unul dintre noi nu a facut nici o miscare m-am hotarat sa sparg linistea inghetata din jur.
-Deci, pe unde? L-am intrebat si mi-am lasat privirea sa alunece la cele doua usi pe care le zaream .
-Aaa, facu el si paru dintr-o data distras din gandurile lui. Pe aici, spuse el si arata cu degetul spre usa din dreapta mea. L-am urmat prin bucatarie unde se afla bunica lui. La un moment dat, intr-una din lungile noastre plimbari, mi-a povestit ca sta cu bunicii cat parintii lui erau plecati. Am salutat respectuos fara sa mai examinez incaperea. Mintea mea era toata indreptata la Sam, numai Sam, si nu vroiam sa-l pierd nici un moment din ochi. M-am luat dupa el si am ajuns in camera lui care era total diferita de cum mi-o imaginasem eu. Imediat cum am intrat nu am putut sa nu observ sifonierul mare care trona langa peretele drept, burdusit de haine, si cu usa putin deschisa lanasnd sa se vada valmaseala care domnea inauntrul lui. Imdeiat in fata dulapului se afla patul, nu prea mare, exact cat pentru o persoana si jumatate. De-a lungul peretelui stang erau insirate o masa, apoi biroul pe care se afla calculatprul inca o msa si un fotoliu, pe care statea cea mai draguta pisica pe care am vazut-o vreodata. In fata calculatorului se mai aflau inca doua scaune , care am simtit ca nu-si aveau locul, insa in rest camera era perfecta pentru un baiat. Am incercat sa ignore dezordinea care mi-a acaparat privirile si m-am fosucsat pe Sam care s-a pus imediat pe scaunul de la calculator. Cum era ocupat cu ceva pe ecran nu am putut sa nu stau si sa examinez camera. Vroiam sa retin momentul acesta pentru totdeauna. Pe masa din dreapta calculatorului se afla un tenac de carti, si o multime de hartioare si figurine de joc. In cealalta parte erau mai multe caiete si un teanc de reviste sic d-uri cat pentru un an intreg. M-am apropiat de fotoliu cand am dat din nou de pisicuta dragalasa pe care o observasem mai devreme.
-Ea e Kitty, imi spuse Sam cand ma privi si ma vazu apropiindu-ma de pisica, Ca sa vezi un nume mai original pentru o pisica, adauga si izbucni in ras.
Am ras si eu cu el de situatie si am dat sa mangai pisicuta din fata mea. Alba, si gri pe tot spatele, Kitty era foarte prietenoasa asa ca am rasfatat-o cu mangaieri cat Sam era inca ocupat cu calculatorul. Cat o mangaiam mi-am lasat privirea sa zburde prin camera si am observat pe sifonier intre celelalte lucruri adunate acolo, o chitara. Sam canta la chitara? M-am lasat adulmecata de acest gand si am inceput sa am o viziune cu Sam cantandu-mi la chitara in fata balconului meu.. Am fost insa brusc intrerupta de bratul care se prinse de mana mea.
-Sabine, esti bine? Ma intreba el putin frustrat.
-Da, spun, scuze, ce-am pierdut? L-am intrebat simtind cum rosesc din cauza viziunii mele..
-Pai, te-am intrebat daca filmul “the grudge” e ok.
-Pai, cred ca e bun, eu stiu?am spus eu cu o usoara emotie in voce.
-Ok , atunci ne uitam la asta.mi-a spuse si apoi sa uitat curios la mainile mele. Mi-am indreptat privirea in locul in care privea insistent si am dat cu ochii de cips. A, da, uitasem de el.
-Uite, am spus eu caraghioasa, am luat un cips! Insa el paru amuzat.
-Nu am observat, spuse si am simtit cum atmosfera sa destins si noi am devenit din nou relaxati.
Sam ma invitat sa iau loc pe pat, cat a pus el filmul iar apoi a luat un bol de la bucatarie in care a rasturnat jumatate de pachet de cipsuri. A adus si 2 pahare in care a turnat suc Pepsi, iar apoi a fluturat in directia mea o punga de napolitane. L-am refuzat iar apoi am luat loc pe pat. Era destul de moale si confortabil incat in foarte putin timp am reusit sa mai las emotiile la o parte. Chiar daca o parte din minte inca mai incerca sa ma convinga ca tot ceea ce faceam era gresit o alta parte din mine mi-a scos la iveala dorintele mult mai puternice. Inima sau ratiunea? Era unul dintre momentele acelea cand nu mai stii de ce parte esti… Mi-am spus ca totusi, venise timpul pentru mine sa iau atitudine si sa nu mai fiu atat de lasa si sa fug de sentimentele mele. Am privit sfioasa catre scaunul in care era asezat Sam si m-am lasat dusa de amintirea momentelor in care puteam doar sa visez la o asemenea situatie. Mi-am adus aminte ultimele 24 de ore, cumparaturile, toate magazinele, emotiile si mai presus de toate asteptarea. Ma omora fiecare secunda in care tanjeam dupa clipele acestea, iar acum, aflandu-ma in camera tot negam in minte faptul ca era perfect. Iar apoi, m-am gandit la Ana… Era la fel de nerabdatoare ca si mine sa ajung acolo, si isi sacridicase o intreaga dupa-amiaza ca sa ma ajute sa-mi aleg tinuta potrivita. Stiam ca renuntand la toate acele momente renuntam la eforturile Anei, o dezamageam.. M-am gandit o clipa la o asemenea situatie si apoi m-am decisc brusc. Sam era tot ceea ce gandisem eu in ultimele zile asa ca m-am lasat prada emotiilor si sentimentelor si mi-am dus mana la inima.
-Si deci… ce mai faci? Ma intrebat Sam in cele din urma intrerupandu-mi momentul interior. Mi-am dat seama ca inca mai simteam bataile inimii, defapt bubuiturile, in palma asa ca mi-am indepartat repede mana si mi-am facut de lucru cu niste cipsuri.
-Pai, am zis eu balbaindu-ma, mai nimic… Stii tu, plictiseala… Insa apoi mi-am adus aminte ziua precedenta si mi-am inabusit un chiot. Sam a parut sa observe tentative mea de ras si mi-a zambit la randul lui.
-Atunci cred ca ar trebui sa pornim filmul asta mai repede cat inca nu adormi de plictiseala, si sa lasat pe spate razand.
-Neee, am spus si am cascat, nu cred ca un film e solutia problemelor mele.
-Atunci ce? Ma intrebat surprins de schimbarea mea brusca de atitudine.
-Pai… poate bungee-jumping?Sau escaladari? M-am gandit si la sarituri cu parasuta insa.. neh, ma plictisesc pana ajung la sol,am spus sarcastica si apoi mi-am umplut gura cu cipsuri.
Sam ma privit curios si ma masurat din cap pana-n picioare. A paru uimit de raspunsul meu si apoi s-a cufundat si mai mult in scaun..
-Lasa, ai sa vezi tu, cateva filme si te fac eu sa uiti de plictiseala, a spus si apoi sa intors la calculator.
Sam a pornit filmul si a venit langa mine, a luat pernele care stateau intr-un morman in celalta parte a patului si mi-a oferit una iar apoi ne-am sprijinit pe acestea langa perete. Intre noi se afla cam jumatate de metru, spatiu destul de mare, insa ma-m simtit bine pentru moment.
Filmul a inceput cu cateva scene infricosatoare, timp in care am mancat cipsuri din lipsa de ocupatie cu mainile.Am tresarit la cateva scene, insa am izbucnit in ras dupa ce mi-am dat seama ca Sam ma privea amuzat. Dupa putin timp, a reusit si el sa ma sperie, si am simtit cum distanta dintre noi sa micsoratcu fiecare moment. M-am lasat prada filmului, care mi-a acaparat atentia pentru cateva minute iar dupa inca un pahar de suc, Sam a pus pauza si a plecat in bucatarie ca sa umple paharele.
-Vrei napolitane? Ma intrebat el inca o data, iar de data asta am acceptat cedand insistentelor lui.
A pornit din nou filmul si a venit pe pat langa mine, de data asta cu mult mai aproape . Am continuat sa privim si incet incet am ajuns la doar 10 cm distanta. Nu ma-m putut stapani sa nu-l privesc , si de fiecare data imi intorcea privirea si imi zicea sa ma uit la film sa nu pierd ceva. Insa de la un moment dat, firul povestii sa intrerupt si toata atentia mea a fost canailzata pe miscarile lui . Chiar daca aveam ochii fixati pe film, nu puteam decat sa-l vad pe Sam, incat dupa un anumit moment nici macar nu ma-m mai speriat. L-am privit in toata splendoarea lui. Parul ravasit, si ochii sclipitori… am continuat sa-l masor cu privirea. M-am oprit la mainile lui, catifelate si bronzate, incat doream in orice moment sa ma intind si sa le strang intr-ale mele. Insa dupa cateva secunde mi-am dat seama ca ma surprins privindu-l asa incat m-am retras inapoi si am continuat privind filmul.
De fiecare data cand tresaream sau ma speriam, ajungeam mai aproape de Sam, iar distanta aproape nici nu mai exista. Nu de multe ori isi strecura manile pe spatele meu sau pe talie astfel incat sa ma sperie sau sa ma gadile insa de fiecare data il prindeam si nu-I iesea. Totusi, imi placeau tentativele lui esuate, ma asigurau ca totul intre noi era bine, ca si el se simtea bine, si asta ma linistit. Curand, dupa trei sfertuti de film,mi-am dat seama ca umerii ni se atingeau si ca ii simteam respiratia pe maini. Ma trecut un val de emotii insa m-am lasat dusa de moment. Am inceput sa ma gandeasc la tot felul de cai prin care sai prind mana, si pana la urma, la un moment infricosator i-am prins-o si am strans-o tare si nu i-am mai dat drumul. Atingerea lui, atat de fina, mi-a lasat un sentiment de usurare si am simtit ca intr-adevar am facut alegerea corecta. De data aceasta, respiratia lui s-a mutat de pe maini pe umeri, si am simtit cum ma strabatea un fior de fiacare data cand respira.Cu cealalta mana, ramasa libera, mi-a mangaiat bratul cu care il tineam. Am ramas asa pana la sfarsitul filmului.
Dupa ce imaginea sa oprit am mai ramas intepeniti pentru cateva secunde timp in care atmosfera sa tensionat si mai mult intre noi. Eram atat de aproape unul de altul incat daca ma miscam doar putin ajungeam sa ne sarutam. M-am gandit putin la asta, iar apoi, brusc rusinata si amotionata am rosit si am intors capul in cealalta directie. Sam inca ma privea nestiind ce sa faca, punandu-si mainile in jurul taliei mele si apropiinduse si mai mult de mine.Insa eu nu ma-m intors. Ma navalit un val de emotie si am simtit cu dintr-o data totul in jur se prabuseste. Mi-era frica. Nu ma asteptam sa se intample atat de repede, si in plus, nu atunci. Stiam ca vroia sa ma sarute, ii simteam privirile coborand spre buze si apoi privindu-ma din nou cu subanteles. Ii simteam dorinta si in aer, in momentul care se petrecea intre noi si chiar si in mine. Insa frica de necunoscut era si mai mare.



Adevarul era ca nu ma mai sarutasem niciodata..Mai avusesem eu prieteni insa nu am ajuns niciodata in stadiul acesta, ori, daca ajungeam, evitam pe cat posibil sa ne apropiem prea mult. Bineinteles, avusesem parte de pupicuri pe gura, insa de un sarut adevarat nu. Am avut o multime de ocazii insa imi era frica de faptul ca nu ma pricepeam, ca nu stiam ce trebuie sa fac, si ca baiatul va rade de mine ori ma va judeca si nu vroiam sa risc. Stiam ca va veni si momentul cand va trebui totusi sa las emotiile deoparte si sa ma la spur si simplu in voia sortii, si de fiacre data imi spuneam ca la urmatoarea ocazie voi fi mai curajoasa. Insa cand momentul vine, si il traiesc toate emotiile ma cuprind si pur si simplu ma retrag in mine, si uit de curaj si promisiuni. Cat de usor pare la televizor, si in filme, si cat de natural vine totul. Chiar si pe strada cand mergeam priveam indragostitii si ii admiram. Imi doream si eu sa simt apropierea aceeia pe buze, respiratia baiatului pe obraz, si toate dorintele implinidu-se in mine, insa nu reuseam. Ma eschivam.
Cu Sam totul mergeam perfect, de fiecare data, insa la finalul intalnirii simteam cum frica ma cuprinde din nou gandindu-ma daca ma va saruta sau nu. Pana acum , ma desparteam doar cu pupicuri pe obraz, si era perfect, insa totul se schimbase.



Urmatorul capitol e si finalul.. AAA, abia astept.Acum recitindu-l imi dau seama ca si eu am trecut tot prin astfel de faze interioare si vai ... Cat de fricoasa puteam sa fiu... Acum insa, nici nu-mi vine sa cred ca m-am putut ascunde de un lucru firesc si atat de normal (si de placuuut... ). Si, ca sa nu ma simt atat de penibil voi cand v-ati sarutat prima oara? Si..ati avut la fel de multe emotii??