Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Curtea Interioara

1 2 Next »

/ Everything is a lie

• Intrebarea lui o pusese pe ganduri. Nu prea era genul care sa fie prieten cu cartea motiv pentru care nu mai trecuse pragul salilor de curs de multa vreme. Stia ca asta era un mare dezavantaj pentru viitorul ei inca neclar.
  Nu prea le fregventez. Ii raspunse inca aflandu-se in acea stare de meditatie. Adica... sunt inscrisa la cateva insa nu prea dau pe acolo. Adauga roscata ridicand din umeri. Si ca veni vorba de orele la care era inscrisa. Care erau oare acestea?
  Pentru a doua oara in acea noapte, isi scoase bagheta si cu o miscare ampla din incheietura facu sa apara o patura, acolo unde Robert curatase zapada.
  Chiar daca ai curatat zapada pamantul inca e rece... si ai putea raci. Se aseza tacuta langa el, pana ii auzi curiozitatea. Roti printre degetele-i lungi si albe batul de lemn fermecat, cautandu-si exprimarea. O alesese pe cea mai simpla.
  Nu e chiar a atat de ciudata decat daca nu vei folosi informatia asta in scopuri malefice si impotriva mea. Chicoti dar continua repede. Minunatia asta, incepu soimita mandra, e confectionata din lemn de trandafir cu miez de par de unicorn si are o lungime de aproximativ 26 sau 27 de cm. Nu mai stiu exact. Spuse repede Oswin privindu-si nostalgica bagheta. Dar a ta?

Robert zâmbi din nou. Fata asta avea un impact pozitiv asupra lui.
- Ne asemănăm la baghete. Copilașul meu e din lemn de trandafir, 26 de centimetri, iar miezul îl are din fragment de inimă de Basilisk. Nu știu de ce m-a ales, dar nu m-a dezamăgit niciodată. Se uită cu drag la bagheta lui pe care o deținea de 6 ani. Prin câte trecuseră amândoi. Își amintea când plecase în România, cu 4 ani în urmă, ca s-o caute pe mama lui. Unde i-o fi fost mintea? A fost așa un copilaș prostuț.
Își alungă amintirea din cap și se uită la stele, întinzându-se pe spate.
- Ce sunt stelele? întrebă el din senin.

• Da, asa e. Nici eu nu stiu de ce m-a ales dar cand s-a intamplat ... pur si simplu s-a intamplat. Nici pe mine nu m-a dezamagit pana acum insa totul are un inceput atunci cand un idiot o arunca de la nu stiu eu ce etaj sau se aseaza pe ea ca si cand acolo nu ar fi nimic. Mda... cam avea darul de a bate campii in cel mai stilat mod sau de a-si crea scenarii imaginare. Prea multe filme, prea multe carti horror si prea multe plimbari nocturne aveau asupra ei rezultatul unei imaginatii putin cam prea bogate si colorate.
  Isi trase genunchii la piept, cuprinzandu-si cu bratele. Niciodata nu se gandise la ce sunt stelele. Citise destul de multe despre el atat stiintific cat si filozofic sau fantastic. Pentru dansa insa stele erau egale cu notiunea de previziuni despre viitor.
  Puncte chioare de lumina pe un fundal negru care ii face pe oameni sa se holbeze la ele ore in sir. Raspunse Oswin amuzata si ridica privirea spre cerul instelat.

Robert privi nostalgic cerul, amintindu-și de serile în care stătea cu mama lui pe veranda casei lor și denumea constelațiile. Uitându-se după steaua Mami, steaua pe care o denumise. Văzu că nu mai era acolo unde o văzuse el ultima dată și se întristă.
-Cred că ar fi bine să intrăm. Poate se trezește vreun profesor sau mai rău, vreun Perfect să facă o plimbare în miez de noapte.
Viperinul se ridică și își dezmorți oasele.
- Data viitoare să mergem pe malul lacului. Îi spuse el zâmbind Oswinei.

• De ce? Intreba sec Oswin, fara sa isi desprinde privirea de pe cerul intunecat. Nu era printre cele mai stralucite la Astronomie insa se descurca sa gaseasca constelatiile importante, Steaua nordului si cam toate celelalte de care aveai nevoie pentru orientarea in spatiu.
  Iti e frica sa nu fii prins sau iti e frica sa nu fii prins in preajma mea? Doua variante total diferite. Sa fii prins de un profesor singur pe coridoare era una. Sa fii prins cu un complice de un profesor era alta si sa fii prins asupra crimei cu Oswin era complet altceva. In general ea primea cele mai naspa pedepse. Se obisnuise cu asta desi o cam enerva ca pierdea mult din timpul liber. Sa il bage pe Robert in belele? Pff... La asta nu se gandise si nici nu o va face prea curand. Oke... niciodata nu se gandea la cel de langa ea cand era vorba de a face tampenii.
  Profesorii nu ne vor gasi. Crede-ma! Spuse sigura pe ea roscata, indreptandu-si privirea catre el. Nu se cunosteau decat de jumatate de ora si ea ii cerea sa aiba incredere... Cam puternica cerinta ei pentru ca increderea nu era chiar atat de usor de castigat.

Robert se uită în ochii fetei și inima îi tresăltă. Oare chiar...? Nu, nu se putea. Mai simțise asta și pentru alte fete. Dar nu așa de... puternic. De sălbatic. De nedescris. Își alungă din cap acest sentiment gândindu-se că se amăgise deja de prea multe ori.
Se așeză la loc, jos pe pătură și spuse -Te cred.
După care zâmbi exact așa cum îi zâmbise ca până acum. Timid, dar totuși îndrăzneț.

• Oh dar vai ce usor ii fusese sa il convinga. Nici nu era de mirare. Oswin reuseam mereu - okay.... de cele mai multe ori - sa convinga pe cinevasa ia parte la planul ei malefic si diabolic.
  Aproba cu o miscare de confirmare din cap.
  Si... incepu roscata lunging "i"-ul, de unde esti? Intreba aceasta curioasa. De cand se stia fusese o persoana curioasa, motiv pentru care avea si un cazier deloc curat. Dar nah... nu risti nu castigi iar ea nu avea nici cea mai mica intentie ca victoria sa nu fie de partea ei.
  Eu sunt din Oxford. E destul de fain acolo insa nu am mai trecut de mult timp din cauza scolii. Si ai mei sunt plecati aproape tot timpul dar nu ma deranjeaza prea tare asta. Adica.... nici mie nu imi place sa stau inchisa intre patru pereti cu o carte plictisitoare in mana Spuse Oswin dezinvolta. Da, ii era dor de Oxford si de tot ce tinea de el insa era o dorinta pe care o putea amana foarte usor si repede.

ooc: Scuze ca a durat atata sa postezX_X