Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Excalibur

Cu o secunda in urma erau in luminisul cu vegetatie luxurianta, iar acum se trezeau in cu totul si cu totul alt decor. Ema simtea sub obraz o suprafata neteda si rece. Mirosea a lemn, a praf si a cerneala. Se ridica buimaca, privind in jur. Stia incaperea aceea foarte bine.
Erau in sala Bibliotecii, la masa luminata de candele. Soimeanca statuse acolo, inainte de a pleca in calatorie. Cartile pentru teme erau inca intinse in fata ei, ocupand cea mai mare parte a mesei. Dawn statea pe scaunul alaturat, adormita, cu capul rezemat de spatar. Fata se grabi sa o trezeasca.
Ce se intamplase? Isi imaginase totul? Adormise si visase? Daca da, atunci era un semn clar ca devenea obsedata de vechile legende.
Se uita la hainele ei. Nu existau aparatori pe brate, nici capa albastra de pe umeri. Nu mai era scutul decorat cu o testoasa argintie sau sabia de la brau, alaturi de bagheta agatata de curea. Nu, nimic din ce vazuse cu doar cateva minute in urma nu mai exista.

„ – O, haide, Ema!” mormai Dawn. „ Aveam un vis tare interesant”
Se freca la ochi si privi spre masa din fata ei. Fusese un vis atat de real! De mult nu mai avusese parte de unu’. Parca si acum mai putea simti mirosul acelei paduri, scaldate in valuri de parfum sarat. Fusese cu adevarat doar un vis? Aproape ca-i parea rau. Da, chiar ii parea daca se gandea mai bine.
Se uita spre sora ei si o analiza un timp. Parea obosita, ca de obicei, dar de data aceasta era ceva in plus. Parea… macinata. Se gandea la ceva anume. Dawn isi dori sa o intrebe, dar cuvintele i se oprira in gat. Privirea ei era fixata asupra unui singur lucru: o carte micuta, cu o coperta verde sters, sub care se vedea cartonul maro, prin locuri. Etichetele de pe cotor erau decojite.
Isi intinse mana peste masa si o zguduii pe Ema de brat. Nu zise nici un cuvant, doar ii arata cartea.

Acolo era! Singura dovada ca totul fusese real!
Soimeanca o lua in mana si o deschise, infrigurata. Da, acolo erau toate literele, fiecare cuvintel pe care si-l amintea. Izbucni intr-un ras lejer, euforic. Nici ca se putea sa fie mai bine. Dar totusi, nu trebuiau sa spuna nimanui de Excalibur. Cel putin, nu inca.
Ema devenea nerabdatoare sa citeasca intreaga carte si sa invete cat mai repede limba Vechii Religii. Nu va abuza de aceasta putere, dar va incerca sa o invete oricum. In situatiile mortale de care avea ea mereu parte, se putea dovedi util. Foarte util, chiar. Si oricum, curand avea sa se dea startul unei lupte ce nu va parasi mintea Emei pana va muri. Va fi ceva ce va sta mereu acolo, in amintiri, alaturi de alte dezastre. Si alaturi de toate bucuriile, de asemenea.
„ – Dawn? Verifici tu, te rog, raftul cu probleme?”

Tanara se ridica si aproape fugi spre raftul de unde incepuse totul.
Dadu cateva carti la o parte, pipanind cu mana dupa sculptura facuta in peretele raftului. O atinse si se opri locului, inconjurata de soapte.
” Excalibur va da ajutor de cate ori este nevoie… nevoie… nevoie…”
” Ii va apara pe cei ce cred in aceasta putere… putere… putere…”
” Va fi mereu asa… Nu ezitati… Nu abuzati… Si pastrativa increderea prin dovada….”
Disparu la fel de repede precum aparuse. Soimarita isi scutura incet capul, uitandu-se dupa sabia desenata in raft. Problema era ca si aceasta disparea usor, ca si cum ar fi fost dintr-o substanta ciudata. Se topea inapoi in lemn, pregatita sa se arate urmatorului cautator.
Cand se intoarse la Ema, avea zambetul pe buze. Se grabi sa-i spuna cele intamplate.

Tanara fata zambi multumita. Se parea ca totul avea se fie bine.
Cu greu, o convinsese pe Dawn sa mai ramana un sfert de ora in Biblioteca. In acest fel, avea si Ema ocazia sa-si termine temele. Cand cerneala se usca pe pergament, Soimeanca se ridica si aseza fiecare carte la locul ei. Ridicatul ii adusese in atentie taietura din zona genunchiului. Chiar fusese adevarat! Isi stranse pergamentele si lua cartea mica in mana, tinand-o protectoare. Cu mana libera, isi lua bagheta si sopti un „Lumos”. Ema stinse lumanarile, urmarind firavele fire de fum disparand in aer, in lumina baghetei ei.
„ – Hai sa mergem la culcare” ii zambi ea surorii ei mai mari.
Plecara, inchizand cu grija usa in urma lor.
Era adevarat. Excalibur zacea la Hogwarts, desi era un fel ciudat de a o spune. Poate ca niciodata nu parasisera domeniile castelului, asa cum banuisera. Poate ca era doar o vraja de diversiune. Nu conta. Urcara treptele, iar Ema se gandea intens la patul ce o astepta. La carte se putea gandi si a doua zi, cand va avea mintea odihnita.

OOC: Topic inchis!



Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 1419.5

Topic Closed !