Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Beauxbatons

« Previous 1 2

/ Excursie la Beauxbutons

In sfarsit ajunsa. Castigasem o excursie la Beauxbutons impreuna cu alti elevi de la Hogwarts. Dar din pacate nu cunosteam pe nimeni. Am coborat din trasura trasa de cai si se minuna la priveliste. Florile colorate umpleau gradina uriasa de mirosurile lor imbietoare: levantica, trandafiri, crini, gerbera, narcise, petunii, dalii... Era un miros special. Nu mirosisem niciodata asa ceva.
Doamna Olympe Maxime venea alergand inspre grup. Purta o roba violet din satin. Parul ii era prins intr-un coc elegant. Statura ei eleganta te facea sa te simti cea mai neingrijita persoana. Cel putin pentru mine asa era.
"Bine ati venit la Beauxbutons. (Avea un ton de falsitate dar poate doar mi sa parut.) Ma bucur ca ati ajuns. Ei sunt tinerii castigatori? Extraordinar."
Se indrepta spre o fata din primul an.
"Dar tu nu esti cam mica?"
"De fapt..."
"Nu conteaza! Sa va conduc spre camerele voastre."
Ne conduse prin coridoare de toate formele. Castelul era minunat. Urcasem trei etaje cand ne-am oprit in fata unui tablou cu un barbat chipes. Acesta purta o roba cafenie. Parea din matase dar nu eram sigura. Avea un par saten si niste ochii de un verde stralucitor.
“Buna ziua doamna Olympe. Acestia sunt oaspetii?”
“Da! Se intoarse spre noi. Aici vor sta baietii. De asemenea aici stau baietii din scoala noastra. Sper ca va veti intelege. Edgar… Deschide.”
Tabloul se deschise.
“Bagajele vau fost aduse in camerele voastre. La ora 3, adica peste o ora, vom face un tur al castelului si al imprejurimilor. Sedere placuta.”
Baietii intrara in coridorul intunecat dupa care tabloul se inchise.
“Acum fetelor, urmati-ma!”
A luat-o in pas alert spre etajul patru dupa niste coridoare destul de intortocheate am ajuns in fata altui tablou. De data aceasta era o femeie. Oare le potrivea dupa gen? Aceasta era o tanara domnisoara. Purta o rochie albastra din matase cu multe ornamente complicate. Parul blond era lasat liber ajungand pana in zona taliei. Ochii albastri aveau o stralucire nenaturala. Era foarte frumuoasa. Se potrivea cu tanarul chips din celalalt tablou.
“Aici veti sta voi. Ca si in cazul baietilor, aici stau si fetele din scoala. Mirabela… Deschide.
Tabloul se deschise.
“Si nu uitati de tur. La ora trei.”
Dupa aceste cuvinte pleca impreuna cu profesorii insotitori.
Fetele incepusera sa intre in corridor. Cand am intrat am dat peste o perdea rosie ce opera lumina. Am trecut de ea si am descoperit ca eram intr-o camera foarte mare. Semana cu un salon. Era luminat de niste ferestre uriase. Semineul era aprins, iar un foc scapara fara vlaga. Totul era decorat in rosu, portocaliu si maro. Ma simteam ca la Hogwarts.
Sala era plina de fete de la Beauxbutons. Erau elegante si aranjate. Eu aveam parul ciufulit si roba putin murdara. M-am dus sfioasa spre o fata si am intrebat-o:
“Aaaaa…. Scuza-ma! Nu stii cumva unde sunt camerele de oaspeti?”
“Tu esti de la Hogwarts nu?!?”
“Da…”
“Pai… Urci scarile si vei gasi un corridor lung cu multe usi. Cand iti vezi numele pe o usa inseamna ca acolo trebuie sa stai.”
“Bine. Multumesc.”
M-am dus inspre scari. Era foarte intuneric. Oare lumea uitase ca aici nu sunt ferestre?
“Fireculus!”
Tortele s-au aprins. Flacara emana o culoare calda. Am urcat repede si am dat de un corridor cu multe usi. Mi-am cautat numele. Nu a fost asa de greu pe cat parea. Pe fiecare usa erau trecute doar doua nume. Nu m-am sinchisit sa vad cine era cealalta fata asa ca am intrat in camera. Desi parea mica pe dinafara era destul de mare pe dinauntru. Cred ca folosisera o vraja de marire a spatiului. Camera avea o fereastra la fel de mare ca si in salon. Era suficient pentru a lumina intreaga camera. Erau doua paturi. Fiecare avea cate o noptiera langa el. Doua dulapuri stateau impunatoare langa perete. Era o us ace ducea la baie. Totul era foarte aranjat. Pe fiecare pat erau puse niste valize. Pe cel de la geam erau ale mele. M-am dus si am despachetat repede, dupa care m-am dus sa fac un dus rapid. Apa calda ma revigora. Cand am iesit din baie era 2:30. Mi-am uscat repede parul si l-am lasat liber. M-am imbracat cu o camasa bleu si niste pantaloni negri. Din moment ce nu mai eram la Hogwarts ampresupus ca nu mai trebuie sa purtam uniforma. Mi-am luat aparatul si am iesit din camera val-vartej.
Am coborat in graba scarile si m-am indreptat inspre iesirea din salon. Tabloul se deschise. Cand vroiam sa plec mi-am dat seama ca nu stiam unde era intalnirea pentru tur. Nu vroiam sa ma mai intorc in salon dar nici nu aveam de unde sa aflu. Singura solutie era sa …
“Scuze Mirabela, dar nu stii din intamplare unde se tine intalnirea pentru turul castelului?”
“Cum? Aaaa… Nu stiu… De fapt am auzit-o pe doamna Olympe spunand ca se tine in holul central.”
“Multumesc.”
Cand vroiam sa o iau la fuga mi-a picat fisa.
“Te superi daca iti fac o poza?”
“Nu! Deloc.”
Avea un zambet de un alb stralucitor. Era foarte fotogenica. Mie imi placea sa stau mai mult in spatele camerei.
“Multumesc din nou!”
Am coborat scarile in fuga. Nu stiam unde era holul central, dar dupa o ratacire printer coridoare intortocheate, l-am gasit. Turul era pe cale sa inceapa.
“Dragi elevi! Vom incepe turul castelului Beauxbutons!”
Doamna olympe ne-a condus prin sala de mese, coridoare fara sfarsit, gradini pline de flori, tarcuri de cai, paduri cu creature magice, lacuri fara fund, sali de clasa plictisitoare, biblioteci, birourile profesorilor si bucatarii. Turul a durat 3 ore. Dupa atata mers nu credeam ca ma voi mai ridica din pat vreodata.
Am intrat in salon si apoi in camera mea. Acolo pe patul de la perete statea o fata…

Bell era obosita dupa turul castelului, asa ca se furisa cu cateva minute inainte de a se incheia si fugi in camera ei. Inainte de a intra, citi pe usa numele celeilalte fete~"Tora Chang". Uhmm, dragut nume se gandi ea, si apasa clanta, intrand in incapere. Merse la baie, unde isi desfacu parul din elastic si il pieptana. Il lasa apoi liber, cazandu'i in valuri bogate pe spate, dupa care se intoarse in camera. Era liniste, fiind foarte placut. Se intinse pe patul ei, si inchise ochii. Nu stiu exact cat timp petrecuse asa, deoarece un zgomot de usa deschisa si apoi inchisa o facu sa tresara.
In camera intra o fata pe care nu o cunoscuse pana atunci. Probabil era din anii mai mici, dar Bell nu se simti incomodata de acest amanunt. Se ridica din pat si saluta.
"-Hey, buna! Eu sunt Bell Evans si se pare ca vom fi colege de camere" spuse ea.
"-Salut. Eu sunt Tora Chang, incantata de cunostinta" raspunse o voce placuta.
"-In ce casa esti la Hogwarts?? spuse Bell, curioasa.
"-Pai, sunt in anul I, la Cercetasi. Tu?" raspunse fata, zambind.
"-Eu sunt tot la Cercetasi, dar in anul VI. Ma bucur mult ca sunt in camera cu o Cercetasa. Crede'ma, nu am nimic cu Ochii-de-soim sau Astropufii, dar nu stiu ce faceam daca trebuia sa stau cu o Viperina" murmura Bell, mimand un sunet dezgustat.
"-Si eu ma bucur mult! Sper sa imi mai povestesti despre scoala, daca vrei" raspunse Tora, razand.
"-Pai, cred ca vom lua cina abia la ora 8, deci mai avem 2 ore" spuse Bell. "Timp suficient pentru depanat amintiri" mai adauga ea.
"-Asa, poveste'mi!!" zise si Tora, incantata.
"-Cu ce ai vrea sa incep?" intreba fata.
"-Pai, am auzit ca Dna Norris si Ingrijitorul Filch nu sunt prea prietenosi" sopti Tora, putin speriata.
"-Aaa, Dna Norris. Nu iti va veni sa crezi, dar e iubita motanului unui prieten foarte bun, tot de la Cercetasi~Stefan Wandcore. Motanul lui, Tom, e o scumpete de pisica, doar ca petrece mult timp in compania matzei aleia paracioase. Unde e pisica, imediat vine si Filch: Vai, pisicuta mea scumpa si frumoasa, ce ai adulmecat tu pe aici?" imita Bell vocea traganata a mosului. "Are un fix pe cuvintele pramatii si puslamale mici si viseaza de ani buni sa pedepseasca elevii, tinandu'i atarnati de glezne cu lanturi in biroul sau. Noroc de director, care nu ii indeplineste acest vis" mai adauga Bell.
Tora incepu sa rada, imaginandu'si cum e sa stai cu capul in jos, in biroul unui batran senil.
"-Asa, mai e Peeves-un strigoi foarte nesuferit. E o pacoste si jumatate, dar daca ii pomenesti de Baronul Sangeros, te lasa instantaneu in pace" o sfatui Bell.
"-Si cine e acest Baron?" intreba prietena ei, curioasa.
"-Se spune ca este cel care a ucis'o ep Rowena ochi-de-soim, de aceea hainele lui sunt patate cu sange. Iar dupa ce a savarsit crima, s'a dus in Padurea Interzisa, unde s'a legat singur cu lanturi si a murit" sfarsi Bell, usor infiorata.
"-Wow! Si Padurea Interzisa unde e? Presupun ca tot la Hogwarts, nu?" mai intreba Tora, cu priviri scanteietoare.
"-Dap, e chiar dincolo de lacul unde traieste Calamarul urias. Ii place sa'si scoata tentaculele pentru a se rasfata cu mangaierea soarelui in zilele calde. Iar Padurea Interzisa e interzisa. Nu chiar, dar sa zicem ca asa sunt regulie" spuse Bell, zambind.
Se facu ora 8, iar fetele se imbracara pentru cina de seara. Iesira in salon, si se adunara cu totii in coridorul de unde trebuia sa ii ia Madam Olympe, pentru a'i indruma spre sala de mese...

Bell parea foarte draguta. Sper ca vom fi prietene bune.
Am coborat scarile in fuga deoarece eram deja in intarziere. Madam Olympe ii astepta pe ultimii intarziati. (Adica noi.)
"Bine! Fiindca ne-am adunat toti intrun final putem merge sa luam cina."
A pornit in pas alert cu o turma de copii in urma ei. Intr-un fel nu prea avea rost sa ne conduca. Ne mai aratase odata sala de mese, iar aceasta era doar la doi pasi de holul central. Deschise usile cu un scartait usor. Toti elevii si-au intors privirile spre noi. Fetele aratau putin arogante. Cateva chiar se uitau ce rautate la tine. Baietii insa... Toti erau cu privirile pe fete. De la cei mai mari pana la cei mai mici. Si pot sa spun ca erau un pic draguti.
Un baiat, cred ca din anul VI dupa statura, se uita insistent la Bell.
"Baiatul ala se uita la tine!" i-am soptit.
A dat din umeri indiferenta. Cand am ajuns in dreptul lui acesta i-a zambit. Bell ii intoarse spatele.
"De ce ai facut asta?"
"Pur si simplu. Asta o sa-l faca sa vrea si mai mult" ()
O masa libera era special aranjata pentru noi. Ne-am asezat una langa alta. Madam Olympe s-a dus la masa profesorilor si a inceput sa zica un discurs:
"Dragi elevi1 Dupa cum stiti in urmatoarele 2 saptamani vom avea ca oaspeti pe elevii de la Hogwarts. Ma astept de la voi sa ii tratati cu respect. Consideratii colegii vostri." Apoi s-a intors inspre noi. "Dragi oaspeti! Aici ve-ti putea lua parte la activitatile scolii, chiar si la orele de curs. Ve-ti avea zile de permisie ca si la Hogwarts, dar trebuie sa aveti acordul profesorilor insotitori. Va urez bun venit, din nou, si sedere placuta. Pofta buna."
Cum a terminat de vorbit platourile cu mancare au aparut pe masa. Toata lumea a inceput sa se infrupte. Pot sa spun ca mancarea era delicioasa. Respectele mele spiridusilor.
"Deci ce mai vrei sa afli despre Hogwarts?"
Intrebarea lui Bell m-a surprins. Uitasem complet.
"Pai..." Am stat sa ma gandesc un timp. "Am auzit ca sunt culoare secrete. Este adevarat sau e doar un zvon?"
"Pai normal ca este adevarat. Sunt unele care le stie toata lumea cum ar fi: Camera Necesitatii sau Oglinda lui Erised; dar sunt si alte coridoare nedescoperite. Ai putea pur ssi simplu sa te trezesti in unul."
"OK... Deci daca descopar un tunel secret vei fi prima careia ii voi spune."
A inceput sa rada.



Am ramas fara idei. Continuati voi.

Lui Bell ii placea mult compania lui Tora. Zambea vesela de fiecare data cand o intreba ceva, iar baiatul acela misterios se tot uita insistent la ea.
"-Se pare ca are ceva cu tine" murmura Tora chicotind.
"-Mda, nu ar fi primul, o sa'i treaca" raspunse Bell,razand.
Curand, se ridicara de la masa si pornira spre dormitoare. A doua zi de dimineata vor lua parte la orele de curs, deci toti elevii de la Hogwarts erau mai mult decat nerabdatori.
Cele doua prietene pornira de'a lungul coridorului inflorat, spre salon, iar apoi in camera lor. Dar cand ajunsera la statuie, aflasera cu stupoare ca parola se schimbase. Asteptara timp de 10 minute, pana cand incepura sa'si piarda rabdarea si sa injure tabloul.
"-Oricum nu cred ca va intelege, cunoaste doar limba franceza" spuse Bell, asezandu'se pe podeaua ceruita. In cele din urma, veni un baiat din anii mai mari de la BeauxButons, care spuse:
"-Vieillissent roses! Aceasta este noua parola" dupa care pleca, cu pasi grabiti.
"-Wow, sunt frumosi baietii de la Beauxbutons" sopti Tora, zambind in urma baiatului ce disparu curand din raza lor vizuala.
"-Stai sa'i vezi pe cei de la hogwarts.." murmura Bell, gandindu'se la frumusetile de pe domeniile castelului.
Ajunsera curand in camera, si Bell hotari ca vrea sa faca un dus.
"-Promit ca nu stau mult, ca sa faci si tu unul" zise ea, in timp ce inchidea usa baii.
"-Vezi, nu consuma toata apa calda" ii striga Tora din urma.
"-Nu promit nimic" chicoti fata.
Nu dura 10 minute ca se auzi un ciocanit discret la usa. Tora se ridica alene si deschise usa, dar nu era nimeni, ci doar un pachet. Il ridica si vazu numele lui Bell pe el.
"-Bell, ai primit ceva!!" striga ea.
"-Imediat!!!" raspunse fata.
Iesi din baie infasurata intr'un prosop alb si se aseza pe marginea patului.
"-Poti merge tu daca vrei!" ii zise ea.
Tora merse la baie, iar Bell deschise curioasa pachetul. In el gasi un biletel scurt, ce mirosea puternic a orhidei pe care scria Te admir mult pentru ceea ce esti, si stiu ca adori mult orhideele alaturi de un buchetel mic de flori parfumate. Bell ramase acolo, privind nedumerita florile, pana ce Tora iesi si ea din baie...

Tocmai iesisem din baie cand o vad pe bells uitanduse la niste flori de pe bratele ei.
"Hey! De la cine ai primit flori? Sunt minunate."
"Nu stiu. Era pus doar biletelul asta fara nici un nume pe el."
"Te admir mult pentru ceea ce esti, si stiu ca adori mult orhideele. Bell are un admirator secret!"
"Oricine ar fi poate sa astepte mult si bine."
"Mai bine le-ai pune in apa"
Bell a luat o vaza care era in camera si a pus florile. Camera mirosea numai a orhideei.
"Ma intreb daca era baiatul ala din sala de mese?!?"
"Nu cred! Si in plus, baietii nu au voie aici!"
"Poate si-a rugat o colega sa vina sa ti le aduca."
"Poate..." a zis Bell visatoare.
Cred ca nu stia ce simte. Un mic zambet se ivi pe fata ei, dar disparu la fel de repede cum aparu.
"Ar trebui sa ne culcam! Maine avem cursuri!"
"OK!" i-am zis fara tragere de inima.
Desi ne-am bagat in pat si am stins lumina, am auzit-o pe bell un timp tot soptindusi propriile ganduri.
"Oare era el... Nu... Nu are cum... Nici nu stie cum ma cheama..."
Intr-un final a adormit, iar peste putin timp am adormit si eu. Fusese o zi lunga.

Toata noaptea Bell il visa pe acel Ochi-de-soim, pe care il indragea inca din prima zi la Hogwarts. Inalt, blond, cu ochi albastri, si un zambet fermecator. Dar trebuia sa recunoasca-baiatul din sala de mese semana foarte mult, poate era chiar aceeasi persoana cu mult visatul ei pretendent.
Dimineata puse stapanire pe castel, iar un vesmant auriu imbraca domeniile verzi ca smaraldul. Cerul albastru si limpede ca o oglinda lustruita se reflecta in privirile copiilor galaciosi, care erau vioi inca de dimineata.
Bell se trezi brusc, cu un mic tresarit, vazand un pachetel pe marginea biroului. Avea acelasi scris de ieri, numai ca de data aceasta in interior era o poza cu castelul Hogwarts, alaturi de un pergament parfumat pe care scria Stiu ca iti este dor de a2a ta casa, pentru ca si eu simt la fel. Fara nicio semnatura. Fata ramase indelung, privind in gol la peretele frumos inflorat cu trandafiri chinezesti, pana cand auzi murmurele Torei. Se trezea si ea. Deschise ochii brusc, si sari din pat:
"-Cat e ora?!" tipa ea alarmata.
"-E abia 9.30, avem timp" o linisti Bell.
Fata se baga inapoi in pat, si iesi numai cu capul de sub patura.
"-Iar ai primit ceva?!" intreba ea, chicotind.
"-Mda, ma intreb cine o fi acel baiat..." sopti Bell, visatoare.
"-Nu se stie, poate e o supriza" spuse si Tora, zambind. "Acum hai sa ne pregatim pentru noua zi".
Se mbracara, dupa care mersera in salon, si plecara spre sala de mese. In drum, aveau de coborat o scara mare de marmura, asemanatoare cu cea de la Hogwarts. Ca de obicei, Bell se impiedica de o treapta si fu cat pe aici sa cada, numai ca....

Tora o prinse. Dar nu cu prea mare succes. Bell cazuse peste mine. Am inceput sa radem. Bell s-a ridicat cu greu.
"Esti in regula?"
"Da! Cum poti sa cazi in halul asta?"
"Nu stiu. O patesc de fiecare data."
Am incercat sa ma ridic.
"Au..."
"Ce ai patit?"
"Ma doare glezna. Sper sa nu fi facut entorsa."
"Hai sa te ducem la cabientul medical."
"Nu! E in regula! Au...!!"
"Gata! Te duc la infirmerie."
Bell m-a ajutat sa ma ridic. Ne-am tarat practic pana la infirmerie.
"Off.. Ar trebui sa puna niste semne in castelul asta."
Cand am ajuns in infirmerie Madam Gorgonzola (De ce tuturor femeilor din Franta li se spuneau madam?) se ocupa de un alt pacient.
"Inca unul?" exclama ea. "Ma ocup si de tine dupa ce termin cu baiatul asta."
M-am asezat pe un pat. Tineam piciorul in aer. Bell s-a asejat langa mine.
"Scuze ca am cazut peste tine!"
"Nu-i nimic. Se mai intampla. In plus, sunt sigura ca infirmiera ma va repara imediat."
Am inceput sa radem.
"Bine, ce avem aici?"
"Cred ca mi-am luxat glezna."
"Lasa-ma pe mine sa decid."
Cat eu vorbeam cu infirmiera, baiatul pe care il ingrijise mai devreme aparu langa noi. Am facut ochii mari.
"Ce ai patit?" Ma intreba Bell.
Se intoarse inspre baiat. Era acelasi baiat din sala de mese. Bell a ramas uimita.



OCC: Bell! Ar fi fain daca ar continua un baiat, dar daca vrei poti sa continui tu :-). E alegera ta.

OOC-Am fost eu de acord, mai ales situatia in care va aflati

Dragos o privi uimit, iar pulsul incepu sa-i creasca. Era Bell a lui, Bellyshor.
"-Dragos?" murmura ea.
"-Dap, uimita, ehh? Ti-au placut orhideile?" intreba el, zambind.
"-Tu le-ai trimis???" intreba la randul ei Bell.
"-Da, stiam ca sunt preferatele tale, sper ca nu te-ai suparat" raspunse Dragos, intristandu-se brusc. In acel moment, Bell sari in bratele lui, iar Dragos o imbratisa fericit. Nu isi venea a crede ochilor, Bell la el in brate, ce isi putea dori mai mult? Curand, fata se ridica si il privi dulce. Un zambet vioi ii stapanea chipul, iar ochii reflectau aceeasi fericire din ochii lui albastri.
"-Mi-a fost dor de tine" murmura ea.
"-Si mie" raspunse baiatul.
"-Aa, ea e Tora" spuse Bell, facand prezentarile.
"-Incantata" raspunse fata, care era ingrijita de sora medicala. Oricum, baiatul nu-si putea lua ochii de la Bell. Era o minune ca ea sa fie acolo, si se bucura enorm ca acum erau la Beauxbutons impreuna...

Bell ramase in bratele lui Dragos, si nu isi dadu seama ca Tora avea deja piciorul bandajat pana cand infirmiera nu isi drese glasul.
"-Aaa, scuze" murmura ea.
"-Esti bine, Tora?" intreba Dragos. "Vrei sa te ajut??"
"-Nu, sunt ok, haideti sa mergem" spuse fata, zambind.
"-Si unde mergem acum?" intreba Bell.
"-Pai, eu merg in camera mea" sopti Tora, dand semne ca piciorul ei inca durea.
"-Ok, vin cu tine" spuse Bell, fara ezitare.
"-Dragos, tu ce faci?" intreba Tora, incercand sa'i atraga atentia lui Bell.
"-Eu, uhmm, ma duc si eu in camera mea" spuse baiatul, oftand incetisor.
"-Ne vedem mai tarziu" raspunse Bell, zambindu'i.
Se despartira cand ajunsera in salon, iar Bell si Tora se indreptara spre camera lor. Ajunsera in dormitor, iar Tora se tranti pe pat.
"-Ai probleme cerebrale?? De ce ai venit cu mine?" intreba ea, socata.
"-Nu puteam sa te las singura" murmura Bell.
"-Dar Dragos? Pe el ai putut" spuse ea.
"-Dar el nu e ranit, lasa ca ne intalnim diseara, nu se intampla nimic" raspunse Bell, dandu'si haina jos.
"-Mda" mormai Tora, privind'o suspicioasa.
"-Merg sa fac un dus.." spuse Bell, si se indrepta cu haine de schimb spre baie. Dupa mult timp, Tora o striga:
"-Mai traiesti????"
"-Daa" raspunse Bell. Apa calda facea minuni. Ii dezmortea toti muschii si o calma, dar era constienta ca trebuia sa iasa din cabina de dus. "Acum vin" spuse ea, si se infasura intr'un prosop mare, iesind din baie.
"-Am crezut ca te'ai inecat acolo" mormai Tora.
"-Ai vrea tu" zise Bell, razand.
Se intinse si ea pe pat, cand..

Se auzi un ciocanit in usa.
Bell se duse si deschise. Era o fata de la Beauxbuton.
"Da?!?"
"Directoarea va cheama pe amandoua in biroul ei."
"Poftim? Dar de ce?"
"Hey, eu sunt doar mesagerul."
Fata a plecat lasandu-ne in ceata.
"Directoarea vrea sa ne vada."
"Oare de ce?"
"Nu stiu, dar vom afla."
Bell m-a ajutat sa ma ridic. Am mers sprijinindu-ma de ea pana la biroul directoarei. Spre deosebire de cel de la Hogwarts acesta avea intrarea ca a unei sali de clasa. Cred ca avea un apartament ascuns pe aici pe undeva.
Am batut in usa.
"Intra..."
Am intrat sfioase.
"Madam Olympe, ne-ati cautat?"
"Da! Intrati, intrati!"
Am intrat schiopatand.
"V-am chemat aici pentru ca am aflat de micul tau accident domnisoara Chang."
Ne-am uitat perplexe una la alta.
"Sincer imi pare rau dar vreau sa stiu cum ai reusit o asemenea performanta."
"De fapt, e vina mea! Era sa cad pe scari, iar cand Tora a incercat sa ma prinda am cazut peste ea."
"Oh... Dar cum este posibil?"
"Pai... A acazut pesete mine din greseala! Si in plus nu e nimic grav. Maine voi fi din nou pe picioarele mele."
"Asta e bine! Atunci nu-mi mai ramane nimic de facut decat sa va dau cate un bilet de invoire pentru orele de azi."
A notat ceva pe niste foi si, practic, ne-a dat afara din birou.
"Incredibil! Am venit pana aici pentru un bilet de invoire? Parca piciorul nu era o dovada buna pentru invoire!"
"Gata Tora! Hai sa mergem! Trebuie sa mai luam si masa."
Am luat-o incetisor spre sala de mese. Schiopatatul meu ne incetinea, dar Bell a avut rabdare. Abia acum mi-am dat seama de ce vroia sa mearga la masa. Vroia sa-l vada pe...



OCC: Bell cand terminasem si eu de scris continuarea ai postat tu asa ca a trebuit sa schimb tot. Oricum sper ca am scris bine.