Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri

« Previous 1 2 3 4 5

/ ~Explorand Interzisul~

Deja incepusem sa ma satur de iluzia asta. Fiindca un lucru era sigur,era doar o iluzie care ne facea rau si mie si Lunei,desi nu am fi recunoscut niciuna niciodata.
Aveam sa imi fac curaj sa il strig pe Tom,de fapt imaginea lui,fiindca Voldemort era mort si asta a schimbat total Lumea Magiei.
Am auzit o voce in spatele meu care striga:
"Andrews!!!"
Cu greu am putut sa imi intorc capul sa imi dau seama cine ma striga si era Potter...Ha,ce ridicol,inca o dovada ca era o iluzie...Harry nici nu ma cunostea... Avea sa ne vina vreo idee ca sa scapam cat mai repede din aceasta capcana a imaginatiei. Cine ne-a pus sa vrem sa mergem la mormantul lui Voldy in vacanta? Suntem nebune???
Deja o furie se dezlantuia in mine...

-Esti nebun , Tom , spuse Luna . Si pe langa asta esti si prost !
Cuvintele acestea erau rostite pentru a-l enerva , pentru a il face sa isi piarda concentrarea . Nu Tom , cel ce contola iluzia .
Luna vazu cum bagheta este indreptata spre ea si facu un pas in fata , zambindu-i . In urmatoarea secunda veni fulgerul verde , inevitabil .
Inexistent .
Doar o iluzie , de la care nimeni nu pati nimic .
-Asa ai ajuns Voldy ? spuse Luna ca si cum cineva ar fi putut-o auzi . Sa ii pui pe cei mai fraieri dintre Devoratori sa iti faca treaba ?

Am zambit cand mi-am dat seama ce facea Luna. Parca mi-a citit gandurile,facea clar ceea ce gandeam cel mai probabil,amandoua. Tom avea sa isi iasa din minti in cateva secunde...adica...oricum asta nu ar duce la nimic fiindca pur si simplu nu exista,nu mai exista,pentru mine oricum nu exista niciodata...iar acum era doar o iluzie care statea intre mine si Luna dar care nu ne impulsiona cu absolut nimic...
Acum aveam sa continui eu dupa ce Luna a reusit sa faca ceea ce si-a dorit:
"Chiar asa,Voldy..Cum spune Luna...Esti cam josnic,sincer!"
Aveda Kadevra,vraja,se indrepta spre mine,era clar ca era foarte enervat,dar nu am facut nici o miscare de aparare fiindca stiam ca nu am de ce sa ma apar...

Atunci Luna mai merse putin si facu o miscare ca si cum ar fi vrut sa ii puna mana pe umar lui Voldemort . Desigur ca nu se apropie prea mult , doar cat sa se enerveze cel ce contola marioneta . Cat sa se simta amenintat .
Apoi se gandi mai bine si incerca sa il atinga , sa ii dea o palma de fapt . Insa nu reusi sa isi duca miscarea la sfarsit pentru ca simti cum este prinsa . Se intoarse . In spate nu era decat Rose , la cativa metri distanta . Si iluzia lui Potter .
Atunci ... cine ?
In mod clar venise din spate ... sau poate ca nu .
-Iluzionistule ! spuse Luna , privind direct in ochii lui Voldemort . Nici macar nu iti iese cum trebuie .
Si vazu o umbra miscandu-se in spate .

O priveam pe Luna care era clar foarte sireata,noi doua impotriva unei iluzii... Era clar ca ne-am cam scrantit...Sau cel putin asa parea acum. Cred ca asta era si dorinta...cuiva,nu imi puteam da seama exact cine. Aveam sa plec in curand de aici inainte sa innebunesc de tot, Luna parea foarte... implicata in aceasta lupta...cu iluzia lui Tom Riddle...
"Luna,haide sa mergem!"
M-am adresat fetei care se afla la distanta egala de mine si de Voldy,iar el se uita ciudat la mine si a rostit nervos:
"Tuuuuuuu!"
Si o incantatie se inclina direct spre mine... Dar degeaba , fiindca se opri direct in fata mea.
Am mai intrebat-o odata:
"Mergem???!"

-Mda , spuse Luna , intorcandu-se cu spatele la iluzia lui Tom .
Era sigura ca mai era ceva acolo , sau cineva , un Devorator poate . Nu , sigur .
-Las-o balta , spuse ea . Sa mergem . Dar mai inainte ...
Si se intoarse inca o data , prinzandu-l cu privirea pe cel care incerca sa fuga . Crezuse ca scapa .
-Uite , zise Astropufa , fiind sigura ca si cealalta vazuse .

Ce fusese asta? Nu imi puteam explica absolut nimic,ma uitam la Luna,apoi la ceea ce imi arata , apoi pana la urma la Tom Riddle...Si totusi ce insemna asta? Eram atat de confuza,nici macar nu puteam sesiza langa cine ma aflam,pe cine atinsesem pe umar. Ma lua o ameteala puternica si nu stiam ce sa fac sa imi treaca..
"Eu il cunosc pe Devoratorul acesta...Luna,si tu il cunosti!",am spus eu pe o voce inspaimantata.
Nu stiu de ce reactionasem asa fiindca nici macar nu mai imi era frica de el,trecusem prin atatea lupte cu el,atatea incaierari si totusi...astazi ceva deosebit se intamplase...
Acum ce ma deranja era faptul ca el nu avea cum sa fie o iluzie la fel ca Voldemort fiindca pur si simplu...Porrin e in viata.Am inghitit putin in sec mutandu-mi rapid privirea spre Luna.