Darkmark RPG Forum / Lumea Incuiatilor / Graveyard

« Previous 1 … 14 15 16 17 18 … 28 Next »

/ Intrunirea neasteptata

Nosgoth se uita la Samantha, surprins se duse spre ea.
" Da , chiar daca suntem veri, eu nu ii pronunt numele care si l-a asumat, si crede-ma ca nu sunt inferior Lordului vostru, si el stie prea bine acest lucru."
Se uita la Voldemort, acesta stand pe scaunul lui zise cu o voce rece
" Samantha , ii permit sa imi zica asa pentru ca el e singurul vrajitor care a trecut peste barierele magiei, care a facut lucruri pe care noi doar le visam."
" Haide vere, stii ca niciodata nu am avut intentia sa fac Horcruxuri, si nici nu m-a pasionat acest lucru stii prea bine si tu ca nu am nevoie, iar stii si tu prea bine ca asta a fost cea mai mare greseala care ai facuto. Daca nu faceai Horcruxurile, acum erai nemuritor, desigur asta doar daca puteai sa descoperi puterea sangelui de Veleour."
Se aseza pe scaun si astepta sa vada ce planuri avea sa le dea celor mai credinciosi devoratori ai lui

"Horcruxuri? Ma gandeam eu ca ati incercat asa ceva...dar....Deci asta pazesc devoratorii?" zise fascinata Nereida.
Fetele o privira mirate...nu intelegeau cum de stia Nereida asa ceva.
Nosgoth zambi batjocoritor.
"Te-ai cam delasat vere...nu mai e asa secret acum, nu? Pana si o fata de 17 ani iti afla secretele intunecate....slab Marvolo."
Voldemort se stapani.
"SI tocmai din aceasta cauza vreau ca nimeni sa nu ajunga la ele. Doar eu, maretul Lord Voldemort, stiu cum sa ajung la ele!"
"Le-ati ascuns in locuri ce au legatura cu viata si cariera voastra...nu? Sau cel putin eu asa as face." ii zise Nereida.
In secunda urmatoare, Voldemort era fata in fata cu ea, cu bagheta indreptata spre pieptul fetei. Pentru prima data il vedea asa de aproape pe idolul ei...mai aproape ca niciodata de Lordul Intunecat...si de moarte probabil.
Nereida sufla repede si greu...dar nu ii era frica.
"Oare pot avea incredere in voi? Poate Lordul Voldemort sa lase lucrurile asa cum sunt? RASPUNDE-MI!"
"Lordul meu...as prefera de 1000 de ori moartea inainte sa va tradez. Viata mea va apartine!" spuse Nereida.
"La fel si a mea.." zise Jade ridicandu-se in picioare.
"As spune si eu ca va apartine viata mea...dar sunt deja moarta." spuse putin jenata Samantha.
"Pot garanta pentru toti..." interveni Lucius apoi inghiti in sec, parca dorindu-si sa fi tacut.
Voldemort isi lasa jos bagheta, se departa de Nereida apoi isi intoarse brusc bagheta catre Draco, care zacea speriat intr-un fotoliu.
"Dar tu baiete? Tu Draco....iti oferi viata pentru Lordul tau?"
"E..eu..." zise el balbait.
"CRUCIO!" striga Voldemort iar Draco se tranti pe podea, ghemuindu-se si urland de durere.
"Asta patesc lasii...ai noroc cu Occlumantia...ca ti-am citit gandurile...oricum esti prea las ca sa ma tradezi." ii spuse cu dispret Voldemort.
Nosgoth incepu sa aplaude...evident la batjocura.
"Bravo...bravo...te bazezi pe lasitatea altora ca sa nu fi tradat."
"Vremurile disperate cer masuri disperate varule...Dar tu? Inca nu m-ai tradat....o vei face oare curand?"
"Ti-am spus ca nu iti tin partea...nici tie si nici lui Dumbledore. Dar e amuzant sa va vad luptand pentru un amarat de baiat...Eu l-as fi terminat demult..."
"Si atunci de ce nu ai facut-o? Pentru ca esti prea las ca sa intri in mijlocul luptei? Te multumesti sa fi spectator...."
Nosgoth se ridica in picioare.
"Cum indraznesti? Eu nu sunt las! Nu lupt pentru o cauza care nu ma priveste!"
Cei doi se privira in ochi...erau in multe feluri asemanatori...dar totodata foarte diferiti...

Nosgoth se uita in ochi lui Voldemort.
" Degeaba incerci sa imi patrunzi mintea, farmecele mele nu lasa pe nimeni sa intre in mintea mea, nici macar cel mai mare vrajitor in Legilimantie, eu las? Nu Marvolo, niciodata, doar ca acest razboi nu ma priveste, stii prea bine si de ce. Iar ca sa fie mai clar." se intoarse catre devoratori."Am sa va spun povestea si numele meu adevarat."
Voldemort paru socat de aceasta veste.
" Cum asa vere, credeam ca este un secret la care tii foarte tare."
"Este, dar cred ca pot avea incredere in devoratori tai, dar cei care o vor auzi acum , aici, or sa fie blestemati, daca or sa povesteasca ce am zis eu or sa moara pe loc, desigur doamnisoara Ravenclaw , va fii intemnitata pe vecie in inchisoarea de cristal pentru fantome. Acum numele meu real este Nosgoth Levias di Veleour. Poate unii stiti despre familia Di Veleour, daca nu am sa va zic eu, este cea mai veche familie din toate timpurile, este o familie de elfi. In vremurile bune, cand magia de abia rasarea, elfi avea paduri nemarginite, fiecare elf era rege la padurea lui. Dar incuiati sau inmultit si au inceput sa distruga padurile, vedeti voi regi erau legati de padurile lor, daca padurea murea, murea si regele. Familia Di Veleour, sa refugiat in singura padure care nu va fii atinsa niciodata de Incuiati, si aceea padure este Padurea Interzisa. Eu sunt ultimul descendent direct al aceei famili, eu jumatate vrajitor , jumatate elf. Eu am sangele Di Veleour in venele mele, acest lucru imi aplifica puterile magica, dar ma face si nemuritor. Desigur si Marvolo are in el acest sange, dar cum el si-a distrus sufletul inainte sa invete tainele di Veleour, a pierdut aceasta nemurire. Vedeti de ce nu ma bag in razboi, pentru ca eu nu am treaba cu el, eu doar stau si ma amuz, am vazut prea multe razboaie la viata mea, am participat la prea multe, si degeaba rezultatul a fost acelasi. Acum Marvolo, ce ordine avea sa dai Devoratorilor tai?"
Cu asta Nosgoth se aseza iar pe fotoliu.

OOC: mi s-a ster sprima postare, sinn-am rabdare sa mai fac una, asa ca asta va fi scurta, sorry.

IC:

Povestea fu oarecum plctisiotare, dupa parerea ei. Familie de elfi? Din cate stia ea elfii erau creaturi mitologice, care nu au existat niciodata. Cu siguranta acel barbat, Nosgoth, cum isi spunea el, era putin anormal. Acum, sa fim seriosi, nu exista nici o dovada stiintifica cum ca elfii ar fi existat vreodata Atatia savanti magici, ca Merlin, Paracelsus, Morgana si restul by au putut demonstra existenta elfilor.
"Aceasta trebuie sa fie o gluma, din cate stiu eu elfii nu au existat niciodata si nimeni nu a putut dovedi existenta lor. Iar familia Di Veleour nu este decat o simpla failie de vrajitori normali, are a luat nasere cand doamana Cathrine Elenis si-a schimbat numele de familie, in 1950. Este o familie respectabila, si nu au nici un fel de puteri speciale.

Si totusi, de ce ni s-a spus aceasta mica povestioara? Nu cred ca este un detaliu foarte important, avand in vedere ca multe fapte relatate de dumneavoastra sunt cat se poate de false."

Va rog sa ma scuzati ca va inchid topicul.
Dar intriga devoratorilor va fii fara Lordul Intunericului.
Acesta a murit in cartea a saptea.
De aceea va rog sa nu va mai referiti la el ca personaj in viata care actioneaza pe cont propriu.
Puteti sa va referiti la actiuni din trecut cand era in viata.