Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa

1 2 3 4 5 … 8 Next »

/ Fever

Fantine & James

Se plictisise sa stea degeaba in pat, nu avea chef nici de carti, nici de teme, cu toate ca le avea foarte multe pe luni.Dupa ce isi termina un al desen, de data asta o fantoma, vrand sa egaleze numarul lor cu cel al ingerilor, se ridica din pat foarte obosita, insa cu dorinta nebuna de a evada din monotonia aceea, care de dimineata se facuse comod la ea in camera!Cea mai buna solutie era sa iasa in curte, acolo poate era Colin sau Ema cu care ar fi palavragit...
Facu cativa pasi pe podeaua rece ce o pisca de pielea catifelata a picioarelor.Se indrepta direct spre dulapul impunator, plin cu tot felul de chestii colorate si pantofi pe masura.Privirea ii fu atrasa de perechea noua pereche de adidasi turcoaz, dupa care isi asorta intreaga tinuta: niste blugi mulati si o camasa alba barbateasca!Nu isi prea pierdea timpul cu statul in fata oglinzii sua cu machiatul!Era simpla si naturala!Trecu prin fata oglinzii si is ciufuli nitel parul rosu si schita un zambet sublim ce ii descoperi dintii frumosi si bine ingrijiti.Era multumita!
Isi baga mapa incarcata cu desene in geanta-postas si iesi din casa cu un zambet subtil pe fata...
In curte era mare agitatie, spera sa isi gaseasca un locsor frumos langa lac pentru a-si continua treaba cu desenele!Daca nu gasea - atunci padurea, era toata a ei! Avea o obsesie pentru aceasta si orice nu ar fi facut, oricum nu s-ar fi simtit, acela ramanea locul cel mai drag!
Pasea marunt prin multimea de elevi, cari abia scapasera de ore si erau entuziasmati de ziua aceea foarte frumoasa si destul de insorita pentru un sfarsit de octombrie.
Insa privirea ii fu atrasa de un cineva care statea pe o banca la doar doi metri de ea.Era un alt soimean, il recunoscu dupa albastrul camasei ce batea la ochi dintr-o gloata de Viperini si Cercetasi! Nu stia cum se facea insa ii adora pe acestia, mai aes ca cel mai bun prieten al ei era unul dintre ei, un brav Soimulet!
Nu era Fantine chiar atat de timida asa ca arunca de-o parte orice ezitare si se aseza pe aceeasi banca cu baiatul.Isi ridica usor gatul pentru a-i descoperi chipul...

James iesi repede din Turnul Ochilor de Soim, pentru a incerca sa ajunga afara, unde vremea era superba in aceea zi Se sculase cu greu in aceea dimineata, dupa ce noaptea trecuta statuse cu colegii sai de camera pana tarziu in noapte, palavragind despre intamplari din viata lor, dinafara scolii. Pe coridoare se intalni cu cateva fete cunoscute, pe care le saluta politicos, insa cand a ajuns aproape de Marea Sala, intrase deja in multimea de elevi care incerca sa ajunga cat mai repede afara , exact ca si el. Pentru a evita aglomeratia, se aseza pe o banca si deschise o carte pe care o avea in geanta, sperand ca poate va gasi in ea informatia atat de cautata de el, pentru tema sa la Transfiguratie. Se enerva putin cand citise cuprinsul de vreo 3 ori si nu gasise infromatiile dorite. " Grozav", se gandi. " Trebuie sa pierd inca o dupa-amiaza in biblioteca, cautand printre tocurile de carti." Isi mai scormoni putin prin geanta si scoase un mic caietel, reminderul sau, cum ii placea sa ii zica, in care isi nota sa mearga la biblioteca dupa cursurile de dupa-amiaza. Cand vazu ca se goli relativ de elevi coridorul, fugi repede afara unde se aseza din nou pe o banca in apropiere de lac, privind in zare si gandindu-se ca abia astepta vacanta, ca sa fie din nou liber sa faca ce vrea si anume sa se distreze toata ziua. Pierdut in propriile ganduri despre locul natal, observa ca o fata se aseza langa el pe banca. Era de la Cercetasi, deduse el atunci cand observa robele ei de culoare rosie

Eve nu era genul care sa stea deoparte timida si inchisa in sine.Era ea un pic melancolica la cateva dintre detaliile care faceau orice fata sa viseze, insa era trecator.Cand privirea lui se ciocni de a ei, Fantine isi arcui buzele intr-un zambet dragut, insa se ascundea in el un firicel de "oops!scuze" pentru privirea aceea deocheata.
Isi retrase privirea de indata si rosi, insa nu incerca sa se mute pe alta banca, ramase acolo.Isi ridicase picioarele pe banca si le stranse la piept.Cu toate ca se simtea vinovata pentru privirea aceea prea indrazneata parea destul de degajata.
Nu putea sa nu recunasca ca tipul era chiar dagut.Ochii aia de ciocolata!Mmmh! Atat ii placeau!
Nu putea sa stea asa ca o ciudata!Era aiurea comportamentul sau!Prea copilaresc!
"Bunaa, la ce te gandesti?"
Ahh!Prea directa intrebarea, il luase prea repede!
"Sper ca nu deranjez!" spuse Fantine si un nou zambet sincer ii aparu pe fata.

James se uita ciudat la fata care se asezase langa el pe banca, insa nu putu opri zambetul care se facea tot mai larg pe chipul sau. Ii placea intr-un fel ciudat indrazneala fetei.
"Ei bine, intrebarea e putin directa", zise James surazand."Dar tot timpul mi-au placut intrebariile directe, decat cele care se rotesc in jurul tufisului. Ca sa iti raspund la intrebare, ma gandeam la casa mea din America si cat de dor mi de ea. "
Si chiar ii era foarte dor de locul natal, fiind in primul an si toate cele.. Nu mai fusese vreodata atat de mult timp plecat de acasa si de parintii sai. Chiar si de prietenii putini care si facuse acolo ii era dor. Dar realizase ca tacuse prea mult timp si fata de langa el se uita cu ochii mari la el, asteptandu-l parca sa continue.
"Sti, nu cred ca ti-am retinut numele", zise James cu un zambet strengaresc pe chip.

O ceata de amintiri ii invalui mintea si o transforma din nou intr-o fire melancolica.Nu putea sa se planga ca avuse o copilarie nefericita, ba din contra putea s-o numeasca cea mai frumoasa, mult prea asemanatoare cu cea a copiilor incuiati, cu povesti si jocuri incuiate, insa fara stelute rosii si bagheta magica.In cele din urma nu conta din ce lume esti, conta sa ai alaturi peroanele care sa te faca fericit!Ea le avuse, insa Dumnezeu i le luase prea devreme, mult prea devreme. Nu il judeca. Stia, ca cei buni pleaca mai devreme, sunt luati de Dumnezeu si dusi departe, intr-un univers paradisiac.De fiecare data cand privea stelele sau simtea vantul pe fata, sau ploaia picurand dulce isi amintea de acele persoane care o facusera fericita.Stia sigur ca ele ii trimiteau si ploile si curcubeul si fulgii si adierea de vant...Le simtea mirosul si mangaierile in fiecare dar...
Tatal sau fusese cel dintai erou al sau, prima sa dragoste.Isi amintea de jocul lor medieval, de muschetarul care salva mica printesa din ghearele balaurului fioros.Ii placea sa joace rolul micii printesite si sa fie salvata de tatal sau, ce aparea mereu de dupa fotoliul mare din fata semineului.Dar cel mai mult ii placea sa calareasca pe calutul care in noptile cu luna disparea fara a se mai intoarce cateva zile...Atunci mama devenea cea care aducea alinarea, cu povesti dulci si printi frumosi...Si sora, cea de care ascundea toate bomboanele si astepta sa vina tata si sa le imparta frumos in doua, lui neputand sa-i refuze.Acum iar fi dat toate bomboanele din lume, toate baghetele de zahar si toate broscutele de ciocolata, doar sa-i fie alaturi...
Vru sa strabata bariera aceea de tacere ce se asezase intre ea si "baiatul fara nume"

"Fanty! Ma cheama Fantine! Tie cum iti zice?Esti Boboc, nu?"

"Fantine", frumos nume se gandi James. Auzi cand Fanty il intreba cum il cheama si ii raspune repede: "James, James Bradley. Si da ai dreptate si boboc, abia anul asta ce-am ajuns si eu la castel", zise el zambind. " Tu ce an esti? Ma gandesc ca nu mi-ai fi zis boboc daca erai si tu in anul 1."Se uita putin la ea si observa ca are o privie incetosata si se gandi sa o intrebe daca o patit ceva, insa se gandi ca nu e treaba lui si ca nu e bine sa isi bage nasul unde nu ii fierbe oala.
"Ai vrea sa ne plimbam putin?" intreba el intr-un final. Se bucura cand Fanty dadu din cap ca "da" si incepura amandoi sa mearga aiurea pe langa castel. Intr-un final curiozitatea ca intotdeauna ii facu mintea sa o ia inainte si o intreba pe Fanty, "Stiu ca nu e treaba mea, insa am vazut ca erai putin trista cand stateam pe banca, s-a intamplat ceva sau?" Astepta raspunsul fetei, stiind ca poate incalcase masura." Ei bine, ea a facut prima un pas curajos", se scuza el in gand repede.